EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – PREMISA VIEŢII PE PAMÂNT

Prof. Magaz Georgeta

Liceul Teoretic “Callatis”, Mangalia, jud. Constanţa

Motto: ,,Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte plină de învăţături înţelepte, nu o neglija …’’ Ion Simionescu  

O definiţie a poluării poate fi următoarea: modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.

Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe şi vizează toate sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Şcoala trebuie să ofere gradat, în acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco-civice, să creeze şi să organizeze  activităţi privind protejarea mediului.

La baza ecologiei stau informaţii din mai multe domenii ştiinţifice: biologie, fizică, chimie, geografie, matematică etc. Prin studiul ecologiei elevii înţeleg interconexiunile dintre informaţii furnizate din mai multe domenii. Consider că fiecare disciplină ar trebui să trateze  problematica mediului înconjurător, şi împreună să formăm acea gândire şi comportament ecologic atât la elevi cât şi la adulţi, prin care să salvăm planeta de la distrugere. Scopul principal este acela de a păstra planeta pentru viitoarele generaţii

Câteva modalităţi şi mijloace de includere a  problemelor de mediu în cadrul diferitelor arii curriculare ar pute fi următoarele:

La chimie, deoarece materia primă este de origine organică, elevii pot conştientiza necesitatea  trierii deşeurilor. La biologie, se poate evidenţia rolul pădurii în cadrul biosferei, cunoaşterea ritmului de creştere a unui copac la cantitatea de hârtie pe care o produce, vârsta la care se pot tăia copacii şi importanţa reciclării hârtiei în conservarea naturii şi a resursei noastre de aer curat, se pot discuta conexiunile sol - floră- faună.  La geografie se poate  studia influenţa defrişărilor asupra mediului şi răspândirea pe glob a zonelor împădurite raportate la industria de producere a hârtiei.  La fizică, se poate studia modalitatea de economisire a energiei în cazul tăierii copacilor, a reciclării hârtiei şi a altor surse de producere a hârtiei, dar şi folosirea  altor surse de energie.  La desen şi Tic, se pot realiza desene, postere, vitralii, afişe, prezentări multimedia cu temă ecologică. La tehnologie, elevii, pot demonstra că hârtia, pet-urile şi alte materiale aparent nefolositoare pot deveni, prin fantezie, dibăcie şi creaţie mici obiecte utile şi decorative cu care se poate înfrumuseţa şi înveseli mediul ambiant. În cadrul orelor de consiliere, ceea ce reflectă ca educaţie ecologică este o educaţie a idealurilor şi a sentimentelor de respect faţă de natură, înţelegând interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii.

Abordarea interdisciplinară a problemelor de mediu se regăseşte şi în programa de discipline opţionale din cadrul curriculumului la decizia şcolii unde teme ample pot fi tratate în cadrul transdisciplinar.

Şcoala trebuie să formeze deprinderi, comportamente şi convingeri pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător, poate determina implicarea cadrelor didactice, a elevilor, a părinţilor şi a comunităţii locale în promovarea practicilor ecologice.

În concluzie, mediul înconjurător descrie cel mai bine gradul de civilizaţie al societăţii în care trăim. Prin urmare, a face un bine naturii, înseamnă a face un bine societăţii şi indivizilor ei. Să trăim în armonie cu natura - e oare aşa de greu de realizat? Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla cu succes, s-a inventat maşina de spălat fără detergenţi, călătoriile cu bicicleta sunt mai sănătoase decât cele cu automobilul iar folosirea transportului în comun reduce poluarea în oraş.

Motto: ,,Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte plină de învăţături înţelepte, nu o neglija …’’ Ion Simionescu

O definiţie a poluării poate fi următoarea: modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.

Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe şi vizează toate sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Şcoala trebuie să ofere gradat, în acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco-civice, să creeze şi să organizeze activităţi privind protejarea mediului.

La baza ecologiei stau informaţii din mai multe domenii ştiinţifice: biologie, fizică, chimie, geografie, matematică etc. Prin studiul ecologiei elevii înţeleg interconexiunile dintre informaţii furnizate din mai multe domenii. Consider că fiecare disciplină ar trebui să trateze problematica mediului înconjurător, şi împreună să formăm acea gândire şi comportament ecologic atât la elevi cât şi la adulţi, prin care să salvăm planeta de la distrugere. Scopul principal este acela de a păstra planeta pentru viitoarele generaţii

Câteva modalităţi şi mijloace de includere a problemelor de mediu în cadrul diferitelor arii curriculare ar pute fi următoarele:

La chimie, deoarece materia primă este de origine organică, elevii pot conştientiza necesitatea trierii deşeurilor. La biologie, se poate evidenţia rolul pădurii în cadrul biosferei, cunoaşterea ritmului de creştere a unui copac la cantitatea de hârtie pe care o produce, vârsta la care se pot tăia copacii şi importanţa reciclării hârtiei în conservarea naturii şi a resursei noastre de aer curat, se pot discuta conexiunile sol - floră- faună. La geografie se poate studia influenţa defrişărilor asupra mediului şi răspândirea pe glob a zonelor împădurite raportate la industria de producere a hârtiei. La fizică, se poate studia modalitatea de economisire a energiei în cazul tăierii copacilor, a reciclării hârtiei şi a altor surse de producere a hârtiei, dar şi folosirea altor surse de energie. La desen şi Tic, se pot realiza desene, postere, vitralii, afişe, prezentări multimedia cu temă ecologică. La tehnologie, elevii, pot demonstra că hârtia, pet-urile şi alte materiale aparent nefolositoare pot deveni, prin fantezie, dibăcie şi creaţie mici obiecte utile şi decorative cu care se poate înfrumuseţa şi înveseli mediul ambiant. În cadrul orelor de consiliere, ceea ce reflectă ca educaţie ecologică este o educaţie a idealurilor şi a sentimentelor de respect faţă de natură, înţelegând interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii.

Abordarea interdisciplinară a problemelor de mediu se regăseşte şi în programa de discipline opţionale din cadrul curriculumului la decizia şcolii unde teme ample pot fi tratate în cadrul transdisciplinar.

Şcoala trebuie să formeze deprinderi, comportamente şi convingeri pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător, poate determina implicarea cadrelor didactice, a elevilor, a părinţilor şi a comunităţii locale în promovarea practicilor ecologice.

În concluzie, mediul înconjurător descrie cel mai bine gradul de civilizaţie al societăţii în care trăim. Prin urmare, a face un bine naturii, înseamnă a face un bine societăţii şi indivizilor ei. Să trăim în armonie cu natura - e oare aşa de greu de realizat? Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla cu succes, s-a inventat maşina de spălat fără detergenţi, călătoriile cu bicicleta sunt mai sănătoase decât cele cu automobilul iar folosirea transportului în comun reduce poluarea în oraş.

<-->