ACTIVITĂŢI DE EDUCAŢIE RUTIERĂ

Accidentul rutier reprezintă una dintre cele mai grave forme de vătămare înregistrate la nivel mondial conform rapoartelor internaţionale şi a datelor statistice înregistrate. După malformaţii congenitale şi maladiile care depind în mică măsură de opţiunea de viaţă a fiecărui copil sau tânăr, accidentul rutier se manifestă ca următoarea cauză care determină mortalitatea în rândul tinerei generaţii datorită absenţei unor abilităţi primare de auto-siguranţă. Conform datelor statistice ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF, cele mai afectate categorii de vârstă sunt 5 – 9 ani, 10 – 14 ani şi 15 – 19 ani, perioade de formare şi dezvoltare a abilităţilor de viaţă sănătoasă, a unui stil de viaţă conştient de repercursiuni şi a unui standard de viaţă ridicat.

Flagelul insecurităţii rutiere în rândul copiilor şi tinerilor este rezultanta unui fenomen complex din punctul de vedere al aspectelor incumbate:

·                     mediul fizic nesigur determinat, în principal, de o infrastructură perimată;

·                     mediul social permisiv generat de absenţa informaţiilor relevante, de inconştienţă, de dezinteresul parental, de mediatizarea „negativă” a evenimentului rutier care încurajează un nou mod de promovare a imaginii personale.

·                     caracteristicile vârstei, fie că este vorba de limitări fizice impuse de vârstă, fie că este vorba decele psihice sau sociale, ca: peer pressure, teribilism sau modelul parental.

În acest sens, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au în vedere:

·                     actualizarea conţinutului şi restructurarea formatului activităţilor de educaţie rutieră, astfel încât accentul să fie mutat de pe transmiterea de informaţii pe formarea abilităţilor şi comportamentului rutier responsabil;

·                     intensificarea educaţiei rutiere în sistemul de învăţământ preuniversitar – atât în zona educaţiei formale – prin Curriculumul la decizia şcolii, cât şi în zona educaţiei non-formale prin activităţi practice complementare aspectelor teoretice;

·                     elaborarea de materiale didactice auxiliare de educaţie rutieră adaptate fiecărui ciclu de învăţământ;

·                     generalizarea programului „Patrulele şcolare de circulaţie ” la nivel naţional;

·                     implemntarea programului naţional „Caravanele şcolare” destinat elevilor din mediul rural;

·                     diversificarea proiectelor educative conform realităţilor rutiere specifice diferitelor medii rutiere şi a diferitelor categorii de copii şi tineri (elevi din mediul rural, copii cu cerinţe educaţionale speciale etc.).

De asemenea, vezi scopul şi eficienţa activităţilor de educaţie rutieră, precum şi abordarea didactică şi tematica activităţilor de educaţie rutieră cu tot ce implică (ciclu de învăţământ, obiective, tipuri de activităţi propuse, teme propuse).