Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Baudelaire destinul modernitatii
Scris de administrator   
Miercuri, 08 Iunie 2016 14:17

BAUDELAIRE – DESTINUL MODERNITǍŢII

Stanca Șovagǎu

profesor de limba francezǎ la Liceul de Arte Vizuale Romulus Ladea, Cluj-Napoca

T.S.Eliot: Inventarea unui limbaj nou este suficientǎ pentru a face din Baudelaire o piatrǎ de hotar în poezie.

Poetul francez se sustrage definiţiilor limitative ale unei şcoli, se situeazǎ la rǎscrucea romantismului, parnasianismului şi simbolismului. Nu îşi grupeazǎ elementele doctrinei într-un sistem, gândirea lui evoluând tot timpul. Baudelaire depǎşeste experienţa romanticǎ, ridicǎ la realizǎri superioare teme cultivate de romantism: evaziunea, fantasticul, satanismul. Înnoieste romantismul pentru cǎ îl de-romantizeazǎ; va tinde spre un romantism nou, reînnoit, infinit schimbǎtor, perfectibil.

Din Florile rǎului pornesc toate tendințele poeziei sale. Poetul aspiră la o carte de artă pură, de poezie pură, vrea să evoce tragedia existenței umane. E tragedia omului dedublat, creatură decăzută și obiect perpetuu al unui conflict între cer și infern. Arta lui Baudelaire este fructul acestor două postulări contrare și simultane: dezgustul de viață și extazul vieții, durerea care fascinează și plăcerea care ucide. Acest conflict explică și secreta compozițe a operei.

În prima parte a ciclului Spleen și ideal, vrând să-și ferească sufletul de plictis, Baudelaire se adresează poeziei și iubirii, incapabile să înlăture definitiv spleenul, care zdrobește sufletul. Spleenul lui Baudelaire este metafizic, e starea ce conduce la distrugerea sufletului. Poetul se îndreaptă spre spectacolul orașului, spre paradisul artificial, viciul fiind el însuși o modalitate de evaziune.

Învins, poetul se adresează lui Satan, în ciclul Revoltă. Poetul se ridică la acel satanism intelectual, vrea să guste bucuria amară a răului, a tulburărilor de conștiință. Marele voiaj către altă lume e ultima soluție: Moarte.

În ciclul Spleen și ideal, poetul se prezintă ca un dezmoștenit printre oameni, postulează ideea că durerea e unica noblețe. Dumnezeu permite artistului să acceadă la lumea superioară a Frumuseții, reflex al perfecțiunii divine. În universul nostru decăzut, poetul e acela al cărui spirit nu se complace decât în sferele înalte ale idealului. Astfel, el pătrunde în domeniul corespunderilor între material și ideal. Are revelația accederii la o lume superioară, ce îl sustrage spleenului. Evaziunea din real îl salvează pe poetul ce vrea să comunice și altora viziunea extatică a Frumosului.

Baudelaire a avut intuiția misterelor analogiilor universale: corespondența. «Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc/ Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;/ Prin codri de simboluri petrece omu-n viață/ Și toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc». (Corespunderi)

Baudelaire și simboliștii stabilesc corespunderi între natura exterioară și om, între lumea materială și spirituală. Rolul poetului e să sesizeze intuitiv aceste misterioase corespondențe, să sesizeze astfel splendori. Echivalențele între datele oferite diferitelor simțuri sunt sinesteziile. «Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund». Sarcina poetului e să perceapă aceste analogii prin intuiția sa.

Astfel, natura e văzută nu numai ca un templu, ci ca o pădure de simboluri, poetul având sarcina să revele aceste simboluri. Între microcosmos și macrocosmos există un limbaj intermediar, limbajul analogiilor și simbolurilor, limbaj care permite revelarea. Față de înaintași, Baudelaire are conștiința acestor corespunderi. Ele se stabilesc de la lumea naturală la lumea spirituală. Asemeni albatrosului, poetul evoluează solitar în lumea contemplării datorită facultăților sale spirituale.

Există o corespondență perfectă, toate trăsăturile păsării sunt trăsăturile poetului. Albatrosul planează și sfidează furtunile, pasărea căzută e neputincioasă și comică, devine ținta ironiei marinarilor: «Poetul e asemeni cu prințul vastei zări/ Ce-și râde de furtună și prin furtuni aleargă/ Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări/ Aripile-i imense-l împiedică să meargă».

Cu Baudelaire începe procesul de deschidere al operei, cultivarea unei poetici a sugestiei, teoria și practica fragmentului, aspectul fragmentar al creației, elemente ale operei deschise.

Bibliografie:

Baudelaire, Charles, Florile Răului, Introducere şi cronologie de Vladimir Streinu, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968.

Baudelaire, Charles, Oeuvres poétiques, Nouvelle Librairie de France, Paris 1999.

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Planificare model pentru istorie clasa a…

Planificare model pentru istorie clasa a IV-a   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari calendaristice. Iata...

Read more

Alimentatie pentru sanatate si longevita…

ALIMENTAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ŞI LONGEVITATE Prof. Daniela Surlaru Colegiul Agricol “Dr. C. Angelescu” Buzău Hrana stă la baza vieţii. Este factor...

Read more

Infograficele in activitatea didactica

INFOGRAFICELE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ Profesor Bușcă Alexandru Liceul Tehnologic “Lazăr Edeleanu”, Năvodari Rezumat: Articolul de față prezintă noțiunea de infografic, necesitatea utilizării acestuia în cadrul...

Read more

l’analyse du discours rapporte dans un a…

ETUDE DE SPECIALITE - L’ANALYSE DU DISCOURS RAPPORTE DANS UN ARTICLE DE PRESSE Prof. Aruștei Dana Marinela, Colegiul Tehnic „Miron Costin” Roman, jud. Neamț Cuvinte cheie: discours rapporté,...

Read more

Despre expresiile idiomatice

DESPRE EXPRESIILE IDIOMATICE (IV) Prof. Silvia Baltă Şcoala Gimnazială „Maria Rosetti”, Bucureşti Studierea expresiilor idiomatice se realizează în cadrul frazeologiei, disciplină de sine stătătoare al cărei material este constituit din totalitatea...

Read more

Cultura francofona

CULTURA FRANCOFONĂ prof. Drăgian Ana-Elena Colegiul Tehnic ,,Constantin Brâncuşi’’ Oradea Producţia culturală francofonă este extrem de bogată şi diversă. Desfăşurarea sa în ansamblul spaţiului francofon, dar şi în...

Read more

Educatia adultilor scurt istoric

EDUCAŢIA ADULŢILOR. SCURT ISTORIC   Alexandra Pepelea, profesor     Din perspectiva înţelegerii educaţiei şi învăţării ca proces continuu, pe durata întregii vieţi, a creşterii importanţei capitalului uman în condiţiile economice actuale, a globalizării tuturor...

Read more

EDUCATIA IN SOCIETATEA GLOBALIZATA

EDUCAȚIA ÎN SOCIETATEA GLOBALIZATÃ. CONCEPTELE LIFELONG ȘI LIFEWIDE LEARNING   Alexandra Pepelea, profesor Grup Școlar Tehnic de Transporturi Iași     Opțiunea pentru învãțarea pe tot parcursul vieții înseamnã, în societatea globalizatã de astãzi, acceptarea tuturor...

Read more