COMUNICAREA, OBSTACOLE ŞI SOLUŢII

Învăţătoare Răşinariu Ionela

Şcoala cu cls. I-VIII Petreşti

Educaţia se bazează pe comunicare. În fiecare oră transmitem elevilor cunoştinţe noi, le descoperim şi mai apoi le cizelăm diferite aptitudini. Luăm atitudine atunci când observam comportamente  deviante şi prin intermediul cuvintelor le insuflăm noţiunile de bine şi rău , de corect şi greşit adică diferite concepte morale.

Comportamentele afectiv-reactive şi comportamentele delicvente stau uneori la baza refuzului obligaţiilor şcolare şi a abandonului şcolar. Anihilarea şi corectarea acestor devianţe comportamentale şcolare se realizează într-un proces de terapie de reeducare.

Comportamentul empatic are la bază predispoziţia de a comunica. Specialiştii recomandă însă şi modalităţi  de exersare  intenţionată a empatiei. Ele se adresează părinţilor invăţătorilor şi profesorilor. Aceste exerciţii sunt făcute sub îndrumarea psihilogilor, consilierilor şcolari şi terapeuţilor.

Valorificarea funcţiilor terapeutice ale sugestiei în relaţia educaţională  oferă şanse de optimizare a acesteia. Folosirea sugestiei în activitatea  didactică dar mai cu seamă, în acţiunile educative, se justifică prin efectul curativ al cuvântului, rolul imitaţiei şi al imaginaţiei,  implicarea  mecanismelor emoţionale.

Cuvinte cheie: comunicare, condiţii materiale, comportament empatic, mecanisme emoţionale.

Educaţia se bazează pe comunicare. În fiecare oră transmitem elevilor cunoştinţe noi,le descoperim şi mai apoi le cizelăm diferite aptitudini. Luăm atitudine atunci când observăm comportamente  deviante şi prin intermediul cuvintelor le insuflăm noţiunile de bine şi rău, de corect şi greşit adică diferite concepte morale.

Iată câteva obstacole care stau în calea comunicării între elev şi dascăl.

Condiţiile materiale insuficiente, necorespunzătoare, nefuncţionale,inestetice ca şi absenţa lor reprezintă un obstacol obiectiv al eficienţei educaţiei. Spaţiile de ocrotire socială a copiilor şi cele de învăţământ corespunzătoare creează ambianţa necesară desfăşurării optime a procesului educativ. La fel de necesar  este şi materialul pedagogic. Este adevărat că performanţe ale învăţării s-au obţinut şi în condiţii materiale precare, acestea au fost compensate de o motivaţie puternică a învăţării, de munca plină de pasiune şi de dăruire.

Deficienţele comportamentale ale educatoruluie un alt obstacol în calea comunicării. Disponibilitatea în actul comunicarii e redusă în cazurile firii închise, taciturne, susceptibile, şi iritante, labile afectiv şi rigide, deprimante sau exaltate. La aceste trăsături de fire şi comportament se asociază uneori carenţe ale competenţei profesionale: nivel profesional redus, lipsă de interes şi dorinţă de perfecţionare, absenţa experienţei incapacitatea de a se face  accesibil în predare,erori în notare.

Particularităţi comportamentale ale educatului ridică dificultăţi relatiei educaţionale: starea precară de sănătate fizică şi mentală, deficienţe ale structurii psihice de cunoaştere,ale structurii afectiv emoţionale,descurajarea din cauza eşecului.

Lacunele în cunoştinţe împiedică  procesul învăţării, la fel, defectele de voinţă şi caracter:nehotarârea, încăpăţânarea, sugestibilitatea, minciuna. Oboseala acumulată din cauza suprasolicitării şi nerecuperarea stării de receptivitate şi a dispoziţiei de a învăţa prin odihnă şi reguli de igienă împiedică efortul învăţării.

Comportamentele afectiv-reactive şi comportamentele delicvente stau uneori la baza refuzului obligaţiilor şcolare şi a abandonului şcolar. Anihilarea şi corectarea acestor devianţe comportamentale şcolare se realizează într-un proces de terapie de reeducare.

Acestea fiind cauzele unei comunicări deficiente noi trebuie să le remediem sau cel puţin să le diminuăm pe cât posibil.

Asigurarea  condiţiilor materiale în familie, în instituţiile de ocrotire socială şi în instituţiile de învăţământ reprezintă premisa materială a actului de comunicare educativă. Materialele pedagogice procurate trebuie să corespundă cerinţelor de instruire modenă. Statul asigură un minim necesar de rechizite şi monetar prin burse pentru ca toţi copiii să aibă acces la educaţie.

Pregătirea şi desăvârşirea  profesională continuă a dascălului prin studiu individual şi participarea  la formele  de perfecţionare este o datorie deontologică pe care mulţi o duc la îndeplinire.

Comportamentul empatic are la bază predispoziţia de a comunica. Specialiştii recomandă însă şi modalităţi  de exersare  intenţionată a empatiei. Ele se adresează părinţilor invăţătorilor şi profesorilor. Aceste exerciţii sunt facute sub îndrumarea psihilogilor , consilierilor şcolari şi terapeuţilor.

Valorificarea funcţiilor terapeutice ale  sugestiei în relaţia educaţională  oferă şanse de optimizare a acesteia. Folosirea sugestiei în activitatea  didactică dar mai cu seamă, în acţiunile educative, se justifică prin efectul curativ al cuvîntului, rolul imitaţiei şi al imaginaţiei,  implicarea  mecanismelor emoţionale. În actul sugestiei se stabilesc relaţii între conştientul voluntar şi inconştient, se activează rezervele biopsihice ale organismului neutilizate. Prin valorificarea sugestiei educatorul participă la actul învăţării. Climatul e  de încredere, e confortabil, e de relaxare concentrată.

Simţul umorului ca atitudine constantă a educatorului în relaţia cu educatul reprezintă de asemenea o modalitate de optimizare a relaţiei. Umorul ironic, satiric exprimă nemulţumiri. Umorul neutru are valoare educativă. Există în unele situaţii pericolul unor exagerări. Învăţarea nu trebuie transformată în divertisment.

Atitudinea agreabilă, deschisă, sinceră, detinsă şi modul interesant de a preda întăreşte autoritatea naturală a cadrului didactic, demonstrează bun simţ, simţul răspunderii seriozitate şi dragoste de elevi.

Bibliografie

Gheorghiu Vladimir, Ciofu Ion: Sugestie şi sugestibilitate, Editura Academiei, Bucureşti, 1982

Leroy Gilbert: Dialogul în educaţie - traducere V.C. Petrescu, E. Balmuş Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974

Stepanovic Josef: Psihologia tactului pedagogic al profesorului – traducere Gh. Călin, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979

Marcus Stroie, David Teodora, Predescu Adriana: Empatia şi relaţia profesor – elev Editura Academiei, Bucureşti, 1987