CONCEPTUL DE MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar Iliescu George-Lucian

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Corbeni-Structura Oeştii-Pământeni

„Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de individ. El presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan).

Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare al acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor organizației în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea, finalitățile și resposabilitățile sale economice și sociale.

Managementul reprezintă utilizarea şi coordonarea funcţiilor şi persoanelor care îndeplinesc aceste funcţii, astfel încât să se atingă un scop determinat. Cunoaşterea instrumentelor, precum contabilitatea, tehnicile de producţie sau ştiinţele umane este utilizată de fapt, pentru a ajunge la concluziile şi pentru a lua deciziile necesare de conducere.

Din punct de vedere istoric, managementul s-a individualizat ca o artă, dar pe măsura acumulării experienţei şi a apariţiei unor noi concepte şi teorii, managementul a căpătat caracteristicile unei ştiinţe.

Etimologic, termenul de management provine din latinescul „manum agere - a conduce cu mâna”, fiind o substantivizare a verbului „maneggiare”, sinonim cu verbul „to manage”, care se traduc prin: „a dirija”, „a conduce”, „a coordona” grupuri de oameni.

Complexitatea semantică a termenului i-a determinat pe specialişti să-i atribuie mai multe sensuri, şi anume:

• managementul constituie o ştiinţă, un ansamblu organizat de concepte, principii, metode şi tehnici prin care sunt analizate şi explicate, în mod sistematic, fenomenele şi procesele care se produc în conducerea organizaţiilor;

• managementul este o activitate practică, componentă a diviziunii sociale a muncii, în afara căreia este de neconceput dezvoltarea oricărei organizaţii;

• managementul reprezintă de asemenea o artă, care constă în măiestria managerului de a aplica, la realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice.

În evoluţia sa, conceptul de management şi-a îmbogăţit conţinutul de-a lungul unui proces de durată. Se ştie că în vocabularul englez se utiliza termenul de management în sens de conducere, de administrare a afacerilor, deşi managementul s-a născut în Statele Unite ale Americii către finele secolului al XIX-lea, de unde apoi s-a extins în majoritatea ţărilor dezvoltate, îmbrăcând forme de manifestare foarte variate. Paternitatea conceptului de management este atribuită în mod curent lui Frederick Taylor cu lucrarea „Principiile managementului ştiinţific”. O perioadă relativ îndelungată urmaşii acestuia, prin opiniile lor au evoluat spre îmbunătăţiri organizatorice şi tehnice. De la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al IX-lea, managementul a dobândit elemente noi, specifice, în funcţie de condiţiile sociale concrete. Se reţine contribuţia lui Henry Fayol, care, prin lucrarea sa „Administraţia industrială şi generală”, a definit atributele conducerii, a lămurit dependenţa managementului de interesele capitalului şi alte părţi ale conducerii.

Managementul, ca știintă, s-a cristalizat relativ recent datorită eforturilor depuse de numeroși specialiști din întrega lume și este privit ca o activitate practică, ca un proces de raționalizare și eficientizare a muncii. Fiind o știintă, managementul este reprezentat de un ansamblu de concepte, metode și mijloace de soluționare a problemelor de conducere.

Ca teorie și știintă a fost conceput în secolul al XX-lea și la ora actuală conține tot ceea ce a acumulat omenirea în teoria și practica conducerii.

Managementul educațional constă în studierea proceselor și relațiilor ce se manifesă în cadrul instituțiilor de învățământ, în timpul desfășurării procesului educațional, în vederea descoperirii legilor care-l generează și a elaborării unor metode și tehnici de conducere pe baza acestora, care să asigure creșterea eficienței acestui proces. Managementul educației reprezintă teoria și practică, știinta și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglarii elementelor activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualității umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale.

Managementul educațional are caracter multiplu determinat: social, după obiectul activității sale; educativ, având în vedere rolul predominant educațional al școlii; sistemic, în concordanță cu sistemul general de management; economic, urmărind continuu creșterea eficienței muncii; multidisciplinar, datorită interferenței informațiilor din domenii diferite în timpul actului educațional (Joita, E., 2000, p. 21).

I. Jinga considera că managementul educațional e definit ca “ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate”.

Managementul educației/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară, care studiază ,,evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative”.

S. Cristea (2003, p. 32) evidențiază că managementul educațional, ca activitate psihologică, se bazează pe trei caracteristici:

• Conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor elementelor educației și a aplicațiilor specifice funcției conducerii, la diverse niveluri);

• Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educației, prin funcțiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică, de reglare - autoreglare).

• Conducere strategică (evoluție inovatoare de perspectiva a sistemului la diferite niveluri de organizare).

Jinga consideră că managementul pedagogic e definit ca” știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de societate”. Ulterior îl definește ca ,,un ansamblu de principii și funcții, de norme și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate și eficiență cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”.

BIBLIOGRAFIE:

Joița Elena, Managementul educațional - Profesorul –manager: roluri și metodologie, Ed. Polirom, București, 2000

Jinga Ion, Istrate Elena, Manual de pedagogie, Ed. All, București, 2008

Sorin Cristea, Fundamentele stiintelor educatiei: teoria generala a educatiei, Ed. Litera, București , 2003