DESPRE TERAPIA PRIN JOC ŞI EFICIENŢA ACESTEIA ÎN OBŢINEREA UNOR COMPORTAMENTE DEZIRABILE LA COPII

Profesor psihopedagog Ştefănescu Adreana

Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională ”Speranţa” Timişoara, judeţul Timiş

Acest articol evidenţiază tehnici eficiente ale terapiei prin joc precum şi eficienţa terapiei.

Cuvinte cheie: joc, terapie prin joc

Terapia prin joc reprezintă o modalitate de corectare a comportamentului copiilor, care din diverse motive nu pot sau nu vor să verbalizeze problemele cu care se confruntă. Terapia prin joc se adresează copiilor cu probleme de adaptare socială, copiilor care au fost abuzaţi, fizic, emoţional sau  care au suferit diverse pierderi.

În cadrul şedinţelor de terapie, terapeutul este cel care ghidează jocul copilului, încercând să scoată la iveală problemele ascunse, pe care copilul nu doreşte sau nu poate  să le gestioneze. În funcţie deficienţa(ele), precum şi de vârsta copilului, acestuia i se dau materiale, jocuri şi jucării cu care participă alături de terapeut la jocurile propuse. Fără jucării, terapeutul nu poate decât să vorbească cu copilul, deci prin joc el  poate să pătrundă în lumea copilului şi să participe alături de acesta la exprimarea sentimentelor.

Activităţiile din cadrul terapiei cu copilul  au dovedit astfel eficienţa utilizării tehnicii ”lăzii cu nisip”, tehnică descrisă ca fiind o modalitate de utilizare a „lăzii cu nisip” şi a unor jucării în „lada cu nisip”. Copilul are posibilitatea de a explora spaţiul de joacă, de a manipula şi nu în ultimul rând de a-şi dezvolta creativitatea, dezvăluind astfel idei ascunse care pot fi interpretate de către terapeut.

O altă tehnică utilizată este, modelarea în terapia prin joc, utilă în lucrul cu copilul deoarece acesta are posibilitatea de a explora cu mânuţele diverse materiale ale lumii înconjurătoare, cum este nămolul, de altfel puţin agreat de adulţi.

Muzica este un alt aliat de nădejde în lucrul cu copilul la terapia prin joc. În terapia prin joc este utilă folosirea muzicii în special la copii cu sindrom Down care sunt atraşi de sunetele muzicale, dar nu numai aceştia.

Drama în terapia prin joc este modalitatea prin care copilul este ajutat să-şi rezolve problemele. Cu ajutorul marionetelor, a jucăriilor de pluş, copilul poate învăţa să se transpună în rolul unei alte persoane, jucând un rol, sau chiar interpretând propriul rol într-un context diferit, pe care terapeutul în alte condiţii, nu ar fi putut să-l exploreze alături de copil.

O altă modalitate de învăţare a comportamentului dezirabil îl constituie povestirea. Povestirea poate fi scrisă special pentru copilul cu care se lucrează în terapie sau pot fi folosite alte poveşti cunoscute  din care copilul să poată extrage în funcţie de potenţialul de care dispune, tocmai acele răspunsuri pe care le caută , sau care se doresc a fi rezolvate de către terapeut.

Terapia prin joc reprezintă o experienţă de învăţare pentru copil. Ea se adresează tuturor categoriilor de vârstă dar cu precădere copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 12 ani.

Terapia prin joc nu presupune o relaţie în cadrul căreia, copilului i se permite totul, totuşi limitele se stabilesc doar atunci când este necesar. Dezordinea, dorinţa de explorare, manipularea sunt permise. Copilul este tentat să exploreze limitele şi să le încalce. Terapeutul este cel care cu răbdare şi perseverenţă, ghidează comportamentul copilului spre unul dezirabil.

În concluzie, terapia prin joc nu reprezintă o activitate desfăşurată de terapeut la întâmplare , cu jucării alese în funcţie de dispoziţia de moment a acestuia, ci se bazează pe observaţii sistematice fiind o modalitate bine planificată  şi concepută pe stadiile de dezvoltare ale copilului. Terapeutul este un profesionist care lucrează cu copilul, iar joaca terapeutică reprezintă o modalitate de exprimare a copilului fără teama că poate fi respins, şi cu asigurarea că el este înţeles şi acceptat.

„Terapia prin joc dezvoltă personalitatea, vocabularul şi simţul comunicării la copil, ajută la dezvoltarea stimei de sine, a rolului şi locului în grup, dezvoltă capacitatea de integrare şi adaptare la grup şi nu în ultimul rând contribuie la dezvoltarea creativităţii copilului”.

Bibliografie:

** Fundaţia de Abilitare”Speranţa”, Jocul - Învăţare şi terapie, Colecţia „Copii cu nevoi speciale”, Timişoara,  2004

**  Program de Internet  www.parinti.com/Terapiaprinjoc-articol-160.html, accesat 1.06.2012

** Program de Internet www.psiho.eu/.../workshop-uri-despre-“terapia-prin-joc”, accesat 1.06. 2012