Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Discursul explicativ
Luni, 08 Martie 2010 03:00

DISCURSUL EXPLICATIV

 

                                                                          Octavian Horia MINDA

                                                                    Şcoala cu clasele I-VIII Sânandrei, jud. Timiş

 

 

Discursul explicativ (DE) răspunde unei întrebări pe care şi-ar pune-o atât locutorul cât şi interlocutorul: cum? (mijloace, modalităţi) şi de ce? (cauze). Discursul explicativ vizează înţelegerea unui fenomen, proces, eveniment şi se înscrie deci într-o situaţie de comunicare precisă. Funcţiile explicaţiei sunt înţelegerea, informarea şi acţiunea, incitarea la acţiune.

 

Explicţia în procesul de predare învăţare

A şti să explici este o competenţă esenţială, lingvistică şi intelectuală. Discursul explicativ este un instrument conceptual utilizat la toate disciplinele de învăţământ. Este o formă discursivă greu de circumscris, căci ea este prezentă în toate genurile discursive scrise sau orale, în mod constant complementară altor forme discursive. DE este de fapt înţeles ca o formă de tranziţie între discursul narativ şi  descriptiv, pe de o parte, şi discursul argumentativ, pe de altă parte.

Explicaţia este solicitată atât  în scris, cât şi în oral, la toate disciplinele. Profesorul, în practica sa de zi cu zi,  informează, explică, argumentează. Elevul, la rândul lui, reformulează, parafrazează explicaţiile pe care le-a primit sau construieşte el însuşi explicaţii asupra informaţiilor noi sau asupra unor strategii. În clasă, explicaţia trebuie să suplinească implicitul, neînţelesurile, falsele evidenţe, să deconstruiască unele reprezentări pentru a construi altele noi.

 DE este deci un mijloc de predare învăţare care trebuie găndit şi ca un obiect de studiu. Pentru a nu se limita la nişte informaţii metalingvistice asupra DE, este bine să se creeze situaţii care cer folosirea DE şi permit astfel dezvoltarea competenţei de a şti să explici. 

 

Discursul explicativ şi genurile discursive

genuri non-literare

dicţionare, enciclopedii, manuale, presa: explicaţia vizeză informaţia,transmiterea unor noi cunoştinţe (itinerar, regulament, etc); discursul ştiinţific privilegiază explicaţia, discursul didactic de asemenea

texte literare, opere de ficţiune

explicaţia este de obicei însoţită de descriere: în operele naturaliste din secolul al IXIX lea explicaţia are o valoare demonstrativă ;în discursul narativ, ea contribuie la crearea efectului de real; explicaţia are funcţie argumentativă când devine probă, justificare în romanele poliţiste sau povestirile istorice.  

într-o  situaţie de comunicare orală

explicaţia se poate prezenta sub forma unui dialog, intervine într-un schimb verbal pentru a elimina neînţelegerea mesajului transmis

 

Explicaţie şi argumentare

Însoţind discursul argumentativ, explicaţia poate justifica un punct de vedere, să prezinte un argument abstract, să explice o cauzalitate, o relaţie logică să explice un fapt ignorat  de destinatarul mesajului Explicaţia este deci un act indirect de argumentare. Explicaţia va fi cu atât mai convingătoare cu cât este mai obiectivă. În acest sens explicaţia se serveşte de demonstraţie.     

 

Enunţarea

DE presupune din partea celui care explică o foarte bună cunoaştere a fenomenului  ce trebuie explicat. Enunţarea este obiectivă şi neutră, emiţătorul nu trece pe primul plan, el se ascunde după unele mărci lingvistice (formele de impersonal de obicei). Destinatarul poate fi prezent în discurs, dar la fel de bine poate fi absent. În discursul narativ, explicaţia poate fi făcută nu numai de narator , ci şi de un personaj.Vocabularul, sintaxa, registrul de limbă, tonalitatea diferă în funcţie de destinatar, de vârsta sa, de cultura sa, de experienţa sa şi chiar de naţionalitate. DE presupune de asemenea şi unele cunoştinţe împărtăşite de emiţător şi de destinatar.

 

Organizarea explicaţiei

Ordinea cronologică a faptelor explicate este imperios respectată. Diferitele etape ale explicaţiei se succed logic. Se pot distinge explicaţii factuale, cronologice şi explicaţii agumentative, logice.Informaţiile sunt selectate , ierarhizate prezentate în mod clar şi eficace. Se disting trei etape în explicaţie : problematizarea, explicaţia propriu-zisă şi concluzia

 

Mărci  şi procedee lingvistice şi pragmatice

  • timpul verbal  prezentul ce are valoare de adevăr general
  • vocabular specializat, termeni generici, neologisme, câmpuri lexicale şi semantice din domeniul evocat, verbe de stare   
  • diateza pasivă, pronominală  
  • forme verbale impersonale 
  • definiţii, parafraze, nominalizări    
  • progresie tematică de tip linear sau arborescentă
  • propoziţii interogative false întrebări
  • fraze juxtapuse, complexe ce enunţă ipoteze, cauze, consecinţe    
  • conectori temporali, spaţiali şi logici 
  • comparaţii, metafore, silogisme                      

 

Bibliografie:

Parpală, Emilia, Semiotica generală. Pragmatica, Editura Universitaria, Craiova, 2007

Adam, Jean-Michel, Les textes types et propotypes, Arman Collin, Paris, 2005

Charaudeau, Patrick, maingueneau, Dominique, Dictionnaire d’ analyse du discours, Seuil, Paris, 2002

Ultima actualizare în Marţi, 30 Martie 2010 06:53
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Instrumente interactive in matematica

INSTRUMENTE INTERACTIVE ÎN MATEMATICĂ Prof. Buzea Gabriela, ȘcoalaGimnazială Nr. 56, București Rezumat : Articolul evidenţiază un exemplu prin care profesorii pot influenţa performanţele elevilor  pe care îi îndrumă, prin folosirea unor...

Read more

Ordin privind aprobarea metodologiei pen…

Ordin privind aprobarea Metodologiei pentru primirea la studii si scolarizarea cetatenilor straini din state terte UE in invatamantul de stat si particular acreditat din Romania   Afla Ordinul 6000 din 15 octombrie...

Read more

Portofoliul responsabilului cu formarea …

Portofoliul responsabilului cu formarea continuă (RFC) din unităţile şcolare     Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic  cu modificările şi completările ulterioare, Legea învăţământului nr. 84/1995, O.M. nr. 5720/2009 privind Metodologia formării continue...

Read more

Lecturi obligatorii pentru clasa a VII-a

Lecturi obligatorii pentru clasa a VII-a   Literatura română  Balada populara: Monastirea Argeşului Balade culte                Passa Hassan, Moartea lui Gelu (George Coşbuc)                Horea (Aron Cotrus)                Veche întâmplare (Nichita Stănescu)                Noaptea Sfântului Andrii (Vasile Alecsandri)               ...

Read more

Rolul educatiei estetice in formarea per…

ROLUL EDUCAȚIEI ESTETICE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR Prof. înv. primar Doina Dumitru Şcoala Gimnazială Fitioneşti Educația estetică, ca latură a educației, îndeplinește multiple funcții educative, exercitând o acțiune multilaterală...

Read more

Documente necesare pentru coordonatorul …

Documente necesare pentru coordonatorul de proiecte şi programe educative     ¢     Decizia de numire pe funcţia de coordonator de proiecte şi programe educative ¢     Fişa postului + individualizată, avizată de Consiliul de administraţie al...

Read more

Stilistica literara si stilistica functi…

STILISTICA LITERARĂ ŞI STILISTICA FUNCŢIONALĂ Profesor Nae Mihaela, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, Piteşti Stilistica literară sau estetică este un domeniu stilistic care, deşi urmăreşte stilul în limbă,...

Read more

Onomastica auxiliar pretios pentru recon…

ONOMASTICA – AUXILIAR PREŢIOS PENTRU RECONSTITUIREA TRECUTULUI   Ileana Faur, profesor Limba şi Literatura română Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Timişoara   Studiul îşi propune să descifreze mesajul istoriei ţinutului „zona Făgetului”, zonă păstrătoare a unor...

Read more