Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Discursul explicativ
Luni, 08 Martie 2010 03:00

DISCURSUL EXPLICATIV

 

                                                                          Octavian Horia MINDA

                                                                    Şcoala cu clasele I-VIII Sânandrei, jud. Timiş

 

 

Discursul explicativ (DE) răspunde unei întrebări pe care şi-ar pune-o atât locutorul cât şi interlocutorul: cum? (mijloace, modalităţi) şi de ce? (cauze). Discursul explicativ vizează înţelegerea unui fenomen, proces, eveniment şi se înscrie deci într-o situaţie de comunicare precisă. Funcţiile explicaţiei sunt înţelegerea, informarea şi acţiunea, incitarea la acţiune.

 

Explicţia în procesul de predare învăţare

A şti să explici este o competenţă esenţială, lingvistică şi intelectuală. Discursul explicativ este un instrument conceptual utilizat la toate disciplinele de învăţământ. Este o formă discursivă greu de circumscris, căci ea este prezentă în toate genurile discursive scrise sau orale, în mod constant complementară altor forme discursive. DE este de fapt înţeles ca o formă de tranziţie între discursul narativ şi  descriptiv, pe de o parte, şi discursul argumentativ, pe de altă parte.

Explicaţia este solicitată atât  în scris, cât şi în oral, la toate disciplinele. Profesorul, în practica sa de zi cu zi,  informează, explică, argumentează. Elevul, la rândul lui, reformulează, parafrazează explicaţiile pe care le-a primit sau construieşte el însuşi explicaţii asupra informaţiilor noi sau asupra unor strategii. În clasă, explicaţia trebuie să suplinească implicitul, neînţelesurile, falsele evidenţe, să deconstruiască unele reprezentări pentru a construi altele noi.

 DE este deci un mijloc de predare învăţare care trebuie găndit şi ca un obiect de studiu. Pentru a nu se limita la nişte informaţii metalingvistice asupra DE, este bine să se creeze situaţii care cer folosirea DE şi permit astfel dezvoltarea competenţei de a şti să explici. 

 

Discursul explicativ şi genurile discursive

genuri non-literare

dicţionare, enciclopedii, manuale, presa: explicaţia vizeză informaţia,transmiterea unor noi cunoştinţe (itinerar, regulament, etc); discursul ştiinţific privilegiază explicaţia, discursul didactic de asemenea

texte literare, opere de ficţiune

explicaţia este de obicei însoţită de descriere: în operele naturaliste din secolul al IXIX lea explicaţia are o valoare demonstrativă ;în discursul narativ, ea contribuie la crearea efectului de real; explicaţia are funcţie argumentativă când devine probă, justificare în romanele poliţiste sau povestirile istorice.  

într-o  situaţie de comunicare orală

explicaţia se poate prezenta sub forma unui dialog, intervine într-un schimb verbal pentru a elimina neînţelegerea mesajului transmis

 

Explicaţie şi argumentare

Însoţind discursul argumentativ, explicaţia poate justifica un punct de vedere, să prezinte un argument abstract, să explice o cauzalitate, o relaţie logică să explice un fapt ignorat  de destinatarul mesajului Explicaţia este deci un act indirect de argumentare. Explicaţia va fi cu atât mai convingătoare cu cât este mai obiectivă. În acest sens explicaţia se serveşte de demonstraţie.     

 

Enunţarea

DE presupune din partea celui care explică o foarte bună cunoaştere a fenomenului  ce trebuie explicat. Enunţarea este obiectivă şi neutră, emiţătorul nu trece pe primul plan, el se ascunde după unele mărci lingvistice (formele de impersonal de obicei). Destinatarul poate fi prezent în discurs, dar la fel de bine poate fi absent. În discursul narativ, explicaţia poate fi făcută nu numai de narator , ci şi de un personaj.Vocabularul, sintaxa, registrul de limbă, tonalitatea diferă în funcţie de destinatar, de vârsta sa, de cultura sa, de experienţa sa şi chiar de naţionalitate. DE presupune de asemenea şi unele cunoştinţe împărtăşite de emiţător şi de destinatar.

 

Organizarea explicaţiei

Ordinea cronologică a faptelor explicate este imperios respectată. Diferitele etape ale explicaţiei se succed logic. Se pot distinge explicaţii factuale, cronologice şi explicaţii agumentative, logice.Informaţiile sunt selectate , ierarhizate prezentate în mod clar şi eficace. Se disting trei etape în explicaţie : problematizarea, explicaţia propriu-zisă şi concluzia

 

Mărci  şi procedee lingvistice şi pragmatice

  • timpul verbal  prezentul ce are valoare de adevăr general
  • vocabular specializat, termeni generici, neologisme, câmpuri lexicale şi semantice din domeniul evocat, verbe de stare   
  • diateza pasivă, pronominală  
  • forme verbale impersonale 
  • definiţii, parafraze, nominalizări    
  • progresie tematică de tip linear sau arborescentă
  • propoziţii interogative false întrebări
  • fraze juxtapuse, complexe ce enunţă ipoteze, cauze, consecinţe    
  • conectori temporali, spaţiali şi logici 
  • comparaţii, metafore, silogisme                      

 

Bibliografie:

Parpală, Emilia, Semiotica generală. Pragmatica, Editura Universitaria, Craiova, 2007

Adam, Jean-Michel, Les textes types et propotypes, Arman Collin, Paris, 2005

Charaudeau, Patrick, maingueneau, Dominique, Dictionnaire d’ analyse du discours, Seuil, Paris, 2002

Ultima actualizare în Marţi, 30 Martie 2010 06:53
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Surse si resurse de relationare ale cons…

SURSE ȘI RESURSE DE RELAȚIONARE ALE CONSILIERULUI ȘCOLAR CU ELEVII CICLULUI GIMNAZIAL   Andone Crenguța - profesor Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov   Rezumat: Consilierea reprezintă o acțiune complexă prin care se urmărește sugerarea...

Read more

Pedagogie si psihologie

 Materiale si resurse - Pedagogie si psihologie          Didactica psihologiei - Dorina Salavastru    Psihologie sociala - Adrian Neculau    Regulile metodei sociologice - Emile Durkheim    Sociologie generala - Petre Andrei      Stim sa ne crestem copiii?    Psihologia copilului            Cum...

Read more

Utilizarea derivatelor pentru maximizare…

UTILIZAREA DERIVATELOR PENTRU MAXIMIZAREA PROFITULUI   Profesor Bucurenciu Simona Liceul Tehnologic „Ghoerghe Miron Costin”, Constanța   Producția unei firme poate fi privită ca o funcție, iar dacă realizăm această abstractizare, putem aplica diverse operații acestei funcții,...

Read more

Educatia intelectuala

EDUCATIA INTELECTUALA     Conceptul si importanta educatiei intelectuale Termenul vine din latinescul intellectus - minte, gandire, ratiune, capacitate de a gandi, rationa, cunoaste, de a opera cu notiuni, concepte. Transmiterea experientei sociale de...

Read more

Pregatire pentru gradul didactic II la U…

Pregătire pentru gradul didactic II la Universitatea Braşov   În perioada 10-13 iulie 2013, la Universitatea Braşov, se organizează cursuri / consultaţii de pregătire la metodica specialităţii şi pedagogie, pentru cadrele didactice...

Read more

Lista posturilor didactice catedrelor va…

ANEXA Nr. 1   la metodologie   Lista posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate   Lista care se afiseaza va contine urmatoarele informatii: Specialitatea ........................... (Nr. de posturi didactice/catedre vacante/rezervate pentru ocupare prin concurs)  

Read more

Motivatia initiativa elevului si atitudi…

MOTIVAȚIA - INIȚIATIVA ELEVULUI  ȘI ATITUDINEA PROFESORULUI   Stan Rodica, Profesor, Viile Galați   Acest articol trage un semnal de alarmă asupra faptului ca niciunul din elevi nu va avea inițiativă dacă nu este modivat...

Read more

Mihai Eminescu poet national si valoare …

Mihai Eminescu- poet naŢional Şi valoare europeană -diseminare parteneriat mulTilateral ACTIVE FOR EU   Prof. Casangiu Adriana-Daniela Grădiniţa cu PP “Nicolae Romanescu” Craiova   Opera marelui Eminescu, cel mai important poet naţional român, este fără...

Read more