DREPTURILE OMULUI ŞI ALE COPILULUI

ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ,

DIN PERSPECTIVĂ TEOLOGICĂ

prof. Butnărașu Constanța Camelia,

Liceul Teoretic ,, Emil Racoviță,, Galați

Conştiinţa creştină vede în viaţă un dar divin fundamental şi o consideră drept datorie morală. Viaţa umană, ca cel mai mare dar făcut omului de Dumnezeu, este atât de preţioasă pentru că tot ce face şi creează omul se datorează, în primul rând, faptului că este fiinţă vie, că este purtător de viaţă.

Dumnezeu nu este numai dătătorul vieţii, ci şi Cel care poartă grijă de viaţa noastră.

Nici după ce omul a păcătuit, Dumnezeu nu a încetat să asigure omului viaţa, căci Dumnezeu este „apărătorul vieţii” (Ps. 26, 2). Cel dintâi drept fundamental al omului este dreptul la existenţă şi, deci, la viaţă.

Dreptul la viaţă constă în îndreptăţirea pe care o are fiecare persoană umană de a trăi şi de a i se respectă viaţa de către semenii săi. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, darul vieţii sale fiind împodobit cu atributele superioare ale cugetării şi sensibilităţii, cu puterea de a înţelege, de a cunoaşte, de a vibra în faţa suferinţei, bunătăţii sau frumuseţii şi tinde spre asemănarea cu Dumnezeu.

Numai legătura cu Dumnezeu îl menţine şi-l promovează pe om în viaţă. Omul este creat pentru veşnicie, iar viaţa lui trebuie să o trăiască în perspectiva mântuirii.

În contextual actual, societatea contemporană oferă cele mai izbitoare contraste: oamenii care posedă averi fabuloase şi se scaldă într-un lux revoltător stau indiferenţi alături de semenii lor care nu au nici cel mai simplu adăpost, locuind realmente, sub cerul liber şi, care nu au altă vină decât aceea de a fi săraci; copiii care au devenit o povară pentru familia lor.

În locul însănătoşirii morale a membrilor societăţii se cultivă degradarea morală prin formarea unor practice specific păgânismului ca de exemplu, desfrâul sub toate formele lui cele mai hidoase: prostituţia, homosexualitatea, dar şi un prozelitism exacerbat, care-l îndepărtează pe om de adevărata credinţă şi învăţătura morală.

Crima, acest păcat strigător la cer, este comisă la cote alarmante, până şi de mamele care-şi ucid copiii în pântece, sau de fiii care ridică viaţa celor care le-au dat viaţă.

Astfel, pe lângă îngrămădirea în suflet a tuturor celorlalte stricăcioase patimi, să dobândim şi indolentă, indiferenţă faţă de suferinţa aproapelui, silă faţă de linişte, de cercetarea sinelui şi de rugăciune. Moartea a provenit din păcat, dar trebuie adăugat faptul că păcatul rezidă de asemenea în moarte . Sfântul Apostol Pavel scrie: “Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul sa împărătească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru”. (Rom. 5, 21)

Dacă constituţiile moderne, care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii admiteau ca, nu toate fiinţele umane au aceleaşi drepturi, diferenţele de rasă, de sex, de religie, de avere, au fost adesea propuse drept criteriu care să justifice asemenea inegalităţi.

Prin urmare, persoana umană este purtătoare de drepturi prin însăşi fiinţa sa, nu în funcţie de ceea ce o instituţie sau o persoană hotărăşte în decursul timpului.

Criza societatii contemporane, transformările spiritual, culturale şi morale, cele politice, participarea reală şi active a omului la soluţionarea problemelor politice, economice, social-culturale, în întreaga lume, impune revenirea la problema drepturilor omului în societate, a căror promovare presupune transformarea omului dintr-un observator pasiv în unul active la toate evenimentele care au loc în lumea contemporană.

Pentru Biserica Ortodoxă, împlinirea responsabilităţilor faţă de drepturile omului, stă sub semnul iubirii, iubire care îndeamnă pe toţi oamenii să pună înaintea drepturilor sale, drepturile celorlalţi.

Bibliografie
1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti 1991

2. ALEXY, Robert „ Drepturi fundamantale şi drepturi ale omului. În Drepturile omului la întâlnirea dintre culture” coord. Jörn Rüsen, Hans-Klaus Keul, Adrian-Paul Iliescu, Piteşti: Paralela 45, 2004.

3. Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curate , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004.

4. Balahur Doina, Protectia drepturilor copilului ca principiu al asistentei sociale, Ed. Al Beck, 2001.

5. Biserică. Misiune. Slujire. Liturghie si filantropie în Arhiepiscopia Dunării de Jos, Tipărita cu binecuvăntarea ÎPS dr. CASIAN CRÂCIUN, Arhiepiscopia Dunării de Jos , Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați , 2016.

6. Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, Din istoria drepturilor omului, ed. a doua, IRDO, Bucureşti, 2003.