Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768
Banner

Educarea gustului pentru lectura
Vineri, 08 Mai 2009 03:00

STRATEGII PENTRU EDUCAREA GUSTULUI PENTRU LECTURÃ

ÎN RÂNDUL ELEVILOR

 

prof. Cristina CIUCÃ

Şcoala cu clasele I-VIII, Bâsca-Chiojdului, jud. Buzãu

 

 

Eveniment cultural – constituind altãdatã un privilegiu – lectura cãrtilor devine în zilele noastre o activitate la îndemâna tuturor, si dupã cum cerintele societãtii o impun, ea trebuie sa se constituie o activitate cotidianã fundamentalã, deoarece contribuie la îmbogatirea vietii fiecãruia dintre noi. Dar, pentru ca apropierea de carte sã devinã o deprindere zilnicã si, mai mult, ca plãcerea de a citi sã devinã o necesitate doritã si trãitã, ea trebuie cultivatã înainte chiar de învãtarea alfabetului, prin preocuparea permanentã a pãrintilor de a-i obisnui cu frumusetea inegalabilã a lecturilor de basme si povestiri.

Familia reprezintã deci, primul mediu de viatã, social si cultural, al copilului si, prin valorile pe care aceasta le transmite, pune bazele dezvoltãrii sale intelectuale, morale si estetice.

Dezvoltarea gustului pentru lecturã sau, altfel spus, de trezirea si educarea interesului, se realizeazã, prin actionarea asupra raportului dintre obiect si necesitate, asfel încât obiectul – în cazul nostru cartea – sã rãspundã unei necesitãti intelectuale si afective a copilului. Aceastã actionare nu impune existenta unui anumit nivel de instruire din partea pãrintilor, dar solicitã tuturor constiinta clarã asupra importantei lecturii în dezvoltarea deplinã a copilului si preocuparea de a-i trezi interesul pentru aceastã activitate.

Cã este asa, este suficient sã ne gândim la modelul Smarandei Creangã, mama marelui nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din copilãrie noteazã: „ªi când învãtam eu la scoalã, mama învãta cu mine acasã si citea acum la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decât mine si se bucura grozav când vedea cã mã trag la carte.” La vârsta prescolarã, lecturile mamei sau ale tatãlui, în anumite momente ale zilei, îndeosebi înainte de culcare, constituie cea mai buna modalitate de a stabili primele contacte cu lumea cãrtilor. Povestile, povestirile din lumea pasãrilor sau animalelor sau cele având ca eroi copii de vârsta apropiatã, cu care deseori copilul se poate identifica, este genul de literaturã menitã sã încânte copilãria.

Odatã cu învãtarea scris-cititului, cartea devine un bun accesibil copilului. Efortului stimulativ pentru lecturã pe care-l cultivã pãrintii i se adaugã efortul sistematic al scolii, din acest moment, lectura devine calea directã si sigurã pentru însusirea formelor si nuantelor gândirii ca si pentru exprimarea cu claritate si precizie a ideilor proprii. La vârsta primei scolaritãti, pãrintele va urmãri lecturile recomandate de învãtãtor. Lectura fãcutã de pãrinte, discutarea cãrtilor citite, dotarea bibliotecii personale constituie câtiva pasi ai unei campanii pedagogice a familiei pentru a cultiva în copil gustul pentru lecturã.

În ciclurile primar si gimnazial, dar mai ales în anii de liceu, elevii dobândesc cunostinte care pun bazele culturii cãtre care aspirã un numar insemnat de tineri. Cultura generalã nu se asigurã prin simpla memorare a continutului manualelor scolare, nici prin rãsfoirea fugarã a ziarelor, si cu atât mai mult, prin lecturi reconfortante.

În mediul rural, majoritatea elevilor nu aspirã sa devinã oameni culti, multumindu-se sã termine învãtãmântul obligatoriu. Multi dintre ei vin la scoalã pentru ca familiile lor sã beneficieze de râvnita alocatie pentru copii. Ãn astfel de scoli, actiunea de stimulare, îndrumare si control a lecturii elevilor reprezintã pentru elevi o mare provocare. Rolul cel mai important în a-i determina pe elevi sã citeascã îi revine profesorului de limba si literatura românã. Aceastã actiune trebuie sã înceapã cu elevii nu numai în refractãri la lecturã, ci si în asimilarea cunostintelor generale.

O altã categorie de elevi de care scoala trebuie sã se ocupe cu prioritate o formeazã elevii care citesc prea mult si fãrã discernãmânt, neglijând pregãtirea lectiilor, frecventarea cursurilor. În conditiile actuale ale invaziei audiovizualului si internetului în viata noastrã, acesti elevi devin o raritate.

Cei mai multi dintre elevi citesc putinã literaturã si, de cele mai multe ori, nu literaturã bunã, ci cãrti de duzinã, cu coperte frumos colorate si cu titluri scrise cu litere aurii, nemaivorbind de continutul, limbajul si erotismul excesiv prezent în pagini întregi.

Lectura operelor literare, ca mijloc de instructie si educatie, are o importantã deosebitã în pregãtirea tinerilor la intrarea în viatã, în alegerea profesiunii si a modelului de urmat.

Adrian Marino stabileste urmãtoarele modalitãti de lecturã: lectura-informatie, lectura-distractie, lectura-refugiu (formã de evaziune), lectura-plãcere, lectura-culturã, lectura-existentã. Lor li se pot adãuga, cu eventuale suprapuneri, lectura de întretinere, de îmbunãtãtire a profesiei, lectura ca recreere, divertisment, cale spre cunoasterea culturalã sau stiintificã, lectura-curiozitate etc. Ca alte forme se pot aminti, de asemenea, lectura-drog si lectura-tranchilizant, privite ca valori terapeutice.

Cititorul poate fi pasionat, cel care strãbate fãrã alegere tot felul de cãrti si trãieste din influenta si modelul lor, ocazional, dar cu formatie multilateralã, cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor, cititorul analist, cititorul-filosof, cu tendinte de critic de idei, cititorul snob, cititorul la care literatura devine materie scolarã etc.

Întrucât lectura este „un eveniment al cunoasterii”, studiul cãrtilor de cãtre elevi impune organizarea, îndrumarea si supravegherea de cãtre profesori, întocmirea listelor bibliografice, controlul cititului, al lecturii, folosirea acesteia etc. Multi profesori, însã, se confruntã cu o realitate care adeseori îi descumpãneste: elevii lor nu citesc, nu valorizeazã lectura, într-un cuvânt nu se simt motivati pentru acest efort intelectual.

Elevii care nu citesc sunt prinsi într-un cerc vicios: citesc cu greutate, nu le place sã citeascã, nu citesc mult, nu înteleg ceea ce citesc.

Pentru a transforma elevii în cititori mai buni este nevoie de o viziune integratoare, de o regie, de „o punere în scenã”, regizorul asteptat fiind profesorul. Un prim pas al acestei puneri în scenã este clarificarea tintelor lecturii în scoalã, a competentelor si atitudinilor pe care profesorul îsi propune, conform programei, sã le formeze prin studiul literaturii. Scopul studiului literaturii în scoalã este formarea unor abilitãti (competente) pentru diverse tipuri de lecturã: lectura de informare, lectura de plãcere, lectura institutionalizatã.

ªcoala are menirea de a forma un lector competent, dar si un cititor care sã-si formeze gustul propriu pentru lecturã, astfel încât sã fie un cititor activ pe tot parcursul vietii. Faptul cã programele actuale sunt puse sub semnul comunicãrii are drept consecintã conceperea lecturii atât ca act de cunoastere cât si ca act de comunicare (textul devine astfel dinamic, fiind un dialog al receptorului cu textul, participare activã la procesul de reconstruire a sensurilor).

Pe de altã parte, activitãtile de producere a mesajelor orale si scrise pe marginea textelor discutate în clasã au o pondere importantã în cadrul orelor de literaturã pentru cã ele demonstreazã nivelul abilitãtilor de întelegere, analizã si interpretare ale fiecãrui elev.

Rolul educatorului este de a urmãri nu numai „cât”, ci si „ce” si „cum” citesc elevii sãi. Nu numãrul mare de cãrti citite conteazã, ci valoarea artisticã si educativã a acestora. Un obiectiv important pentru fiecare clasã, dar mai ales pentru profesorul de limba si literatura românã, este trezirea interesului elevilor pentru lecturã. Odatã format, gustul pentru lecturã se poate transforma intr-o adevãratã pasiune, care se poate resimti toatã viata.

Îndrumarea lecturii elevilor este o actiune dificilã si de duratã. Misiunea de a se ocupa de lecturile scolarilor o au toate cadrele didactice: invatãtorii, profesorii diriginti, profesorii de toate specialitatile. Alãtuiri de ei bibliotecarul poate organiza actiuni pentru promovarea cãrtii si stimularea interesului pentru lecturã. Eficacitatea indrumãrii lecturii depinde nu numai de o temeinicã documentare pedagogicã si o bogatã culturã generalã, ci si de cunoasterea preferintelor elevilor, care variazã în functie de vârstã, temperament, mediu social si de ambianta colectivului scolar. Însã cel care poate influenta în mod pozitiv alegerea elevilor este profesorul de limba si literatura românã. Acesta poate, la începutul fiecarui an scolar, sã verifice si sã discute lecturile particulare din vacanta de varã, sã recomande o bibliografie obligatorie si una facultativã, iar la sfarsitul fiecãrui semestru, sã rezerve mãcar o ora controlului lecturii suplimentare a elevilor. Este bine ca aceste lecturi sã fie consemnate într-un caiet special al elevului, jurnalul de lecturã. Profesorului îi revine si misiunea de a-l învãta pe elev  „cum se citeste” o carte. Am auzit destule voci care pledeazã pentru lectura rapidã, „cu ochiul”, parcurgând textul prin citire verticalã sau oblicã. Sunt de pãrere cã o astfel de lecturã nu contribuie cu nimic la cultura generalã a elevilor.

Misiunea scolii de a-i stimula pe elevi sã citeascã este cu atât mai grea, cu cât în unele familii nu existã modele. Dacã un copil a vãzut cã pãrintii, fratii mai mari, rudele nu citesc, el de ce sã citeascã? Dacã acasã la el nu existã nicio carte, el de ce sã cumpere cãrti? Un deziderat al scolii este bibliotecã personalã a elevului care ar fi ideal sã se constituie chiar din clasele primare si sã difere de cea a parintilor. Interventia învãtãtorului in clasele ciclului primar este absolut necesarã, în vederea formãrii gustului pentru lecturã.

ªi chiar atunci când pãrintii sunt sãraci, când n-au citit niciodatã o carte de la un capãt la celãlalt, dacã existã un minim de interes pentru formarea copiilor se pot obtine rezultate multumitoare. ªi ce poate fi mai multumitor pentru un dascãl, decât atunci când vede în elevii sãi adepti ai cititului, consumatori pasionati de lecturã, care pot sã înteleagã ceea ce citesc, sã deosebeascã ceea ce e bun, util si educativ de ceea ce e rãu si dãunator, sã-si formuleze clar o opinie despre cartea cititã. Lectura dezvolta vocabularul elevilor, apeleazã la imaginatia copiilor, mobilizeazã procesele intelectuale si duce la cresterea capacitatii de participare emotionala la propria actiune de creatie.

Lectura duce la dezvoltarea proceselor intelectuale superioare celor de tip reproductiv, in mod deosebit a proceselor memorial-logice, a imaginatiei si a gândirii creatoare.

Motivarea elevilor pentru lecturã depinde, în primul rând, de efortul pe care îl face fiecare profesor în parte, clarificându-si el însusi anumite aspecte privind punerea în scenã a lecturii în scoalã.

Paul Cornea spunea în lucrarea sa Introducere în teoria lecturii „… cã nici computerul, nici televizorul nu vor duce la disparitia cãrtii, cã lectura va continua sã joace un rol cardinal în viata oamenilor, cã accelerarea progresului tehnic va fi mereu însotitã de remedierea compensatoare a unui spatiu liber pentru închipuire, visare si cãutare de sens… Cred, vreau sa cred cã vom continua sã citim chiar dacã nu vor mai fi cãrti. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtã vreme vom persevera sã gândim si sã producem bunuri simbolice.”

Numai cel cãruia i s-a insuflat în copilãrie gustul pentru lumea minunatã a cãrtii va cauta si îsi va gãsi timp pentru aceasta activitate de minte si suflet.

 

Bibliografie:

1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988

2. Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

3. Jean Hassenforder, Apprendre la lecture, ,, L’Education’’, 1973

 

 

Ultima actualizare în Vineri, 26 Martie 2010 19:30
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Evaluarile nationale pentru clasele II I…

Evaluarile nationale pentru clasele a II-a, a IV-a si a VI-a, amanate cu aproape o luna - calendar Evaluarile Nationale la clasele a II-a, a IV-a si a VI-a, programate sa...

Read more

Metodologia de organizare si desfasurare…

Metodologia din 31 august 2012 (Metodologia din 2012)   Afla metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate in unitatile de invatamant particular din invatamantul preuniversitar, publicat in...

Read more

Pour une definition des documents autent…

POUR UNE DÉFINITION DES DOCUMENTS AUTHENTIQUES   Prof. Chenaru Cristina, Şcoala Gimnazială „P. H. Zangopol” Buzău   Résumé: L’article contient plusieurs définitions données pour les documents authentiques, des informations concernant  les fonctions pédagogiques des...

Read more

Familia refugiu inchisoare sau scoala a …

FAMILIA: REFUGIU, ÎNCHISOARE SAU ŞCOALA A IUBIRII?   Profesor Şulic Adrian Şcoala cu clasele I –VIII, Nr. 1, Dorohoi, Botoşani      ,,Sentimentele de stimă pot apărea doar într-o atmosferă unde diferenţele între indivizi sunt apreciate,...

Read more

Managementul resurselor umane dimensiune…

1.      Managementul resurselor umane – dimensiune a managementului educațional și școlar     1.1 Școala ca organizație    Într-o societate în tranziție, așa cum este societatea în care trăim, în care fiecare instituție, fiecare...

Read more

Stilul didactic

STILUL DIDACTIC MODERN AL PROFESORULUI DE GEOGRAFIE   Prof. Dimitriu Alina, Grup Şcolar Agricol Alexandria, jud. Teleorman MOTTO: “Nimic nu este mai inechitabil decât tratamentul egal aplicat celor ce nu sunt...

Read more

Platoul carstic Vascau

PLATOUL CARSTIC VAȘCĂU   Prof. Mihaela Marian, Colegiul Tehnic ‘‘Constantin Brâncuși’’   Rezumat: Platoul carstic Vașcău reprezintă un areal ofertant din punct de vedere al resurselor oferite de relief, atât prin numărul mare al...

Read more

Domeniile schimbarii in sistemul de inva…

DOMENIILE SCHIMBĂRII ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT   Profesor Vira Adina Colegiul Tehnic de Transporturi, Braşov   Aflându-se în plină eră a schimbărilor şi a comunicării, perioadă caracterizată nu prin volumul mare de producţie sau...

Read more