EDUCAŢIA GLOBALĂ

 - REPERE METODOLOGICE -

1. CONTEXT

1.1.            GLOBALIZAREA, EDUCAŢIA  ŞI EDUCAŢIA GLOBALĂ

Ca rezultat al legăturilor de cooperare şi interdependenţă dintre şări, lumea în care trăim a evoluat într-un singur sistem social. Relaţiile economice mondiale – datorate în mare parte companiilor multinaţionale, relaţiile sociale, mijloacele moderne de comunicare şi transport ce permit un flux rapid al informaţiilor, bunurilor şi chiar al persoanelor, reprezintă atât cauzele, cât şi caracteristicile globalizării ca proces care susţine lumea interdependentă.

Schimbările geo - politice majore din ultimii ani, provocările mediului şi procesul accelerat al conştientizării nevoii de dezvoltarea durabilă şi justă au conferit greutate problemei globalizării şi efectelor ei.  Astfel, peste tot în lume, conştiinţa schimbării globale şi necesitatea cooperării internaţionale au determinat semnarea de convenţii şi declaraţii, iniţierea de campanii promovate de organizaţii internaţionale ca ONU, UNESCO, OECD, OSCE şi Consiliul Europei.

Printre cele mai cunoscute documente internaţionale pot fi menţionate:

·        Recomandarea privind educaţia pentru întelegere internaţională, cooperare, pace şi educaţie în conxiune cu Drepturile omului şi Libertăţile fundamentale – Conferinţa generală UNESCO, Paris – 19 noiembrie 1974;

·        Agenda 21, Cap. 36: Promovarea educaţiei, a conştientizării publice şi formării – Conferinţa ONU pe probleme de mediu şi dezvoltare, Rio de Janeiro – 3 – 14 iunie 1992;

·        Declaraţia Educaţiei Globale de la Maastricht – Congresul Educaţiei Globale, Maastricht – 15 – 17 noiembrie 2002;

·        Decada ONU a Educaţiei pentru dezvoltare durabilă 2005 – 2014, Planul internaţional de implementare, ianuarie 2005.

Toate documentele emise menţionează şi accentuează importanţa educaţiei ca modalitate de abordare, întelegere şi exploatare pozitivă a globalizării, în baza definirii acesteia ca practică socială, ca proces de dezvoltare individuală şi colectivă ce facilitează transformarea şi auto-transformarea.

De aici şi ideea particularizării unui tip de educaţie specific acestui proces al lumii contemporane, denumit generic educaţia globală şi menit să ajute la conştientizarea faptului că acest fenomen exprimă cursul viitoarei dezvoltări sociale, depinzând numai de noi dacă de beneficiile acestuia vor profita numai cei privilegiaţi.

Astfel, educaţia globală apare ca un răspuns la procesele, şansele şi riscurile globalizării.

1.2.            CONSILIULUI EUROPEI ŞI EDUCAŢIA GLOBALĂ. PERSPECTIVĂ ŞI ACŢIUNE

Printr-un Acord al Consiliului Europei, s-a instituit Centrul Nord – Sud, denumit oficial Centrul European pentru Interdependenţă şi Solidaritate. Deschis la Lisabona în anul 1990 (cf. Rezoluţiei (89)14 adoptată de Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei din 16 nov. 1989), acesta reuneşte 36 state. În prezent, Centru Nord – Sud s-a aliat Directoratului Consiliului Europei pentru Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport.

Mandatul Centrului Nord – Sud este :

·        asigurarea cadrului pentru cooperare europeană pentru creşterea conştientizării publice asupra problemelor interdependenţei globale;

·        promovarea policitilor de solidaritate în conformitate cu obiectivele şi principiile Consiliului Europei: respectarea drepturilor omului, democraţie şi coeziune socială.

 Activitatea Centrului Nord – Sud se bazează pe trei principii: dialog, parteneriat şi solidaritate. Guvernele, parlamentele, autorităţile regionale şi locale  şi organizaţiile societăţii civile reprezintă partenerii în acest dialog şi parteneriat cvadriloc, fiind implicaţi în activităţile Centrului.

Centrul Nord – Sud acţionează în două direcţii majore:

·        creşterea conştientizării problemelor interdependenţei şi solidarităţii globale prin educaţie şi potenţialul tineretului,

·        promovarea solidarităţii Nord – Sud în conformitate cu principiile şi obiectivele Consiliului Europei prin dialogul dintre Europa, ţările sud mediteraneene şi Africa.

     Astfel, ca modalitate de materializare a primei direcţii de acţiune, Centrul Nord – Sud a iniţiat Programul european Educaţia Globală pentru a dezvolta, întări şi susţine strategiile de implementare a educaţiei globale şi de formare a capacităţii de dezvoltare a acesteia, prin intermediul instituţiilor şi practicienilor din domeniul educaţiei atât din zona formală, cât şi non- formală. În concepţia centrului, educaţia globală  cuprinde: educaţia pentru dezvoltare, educaţia pentru drpturile omului, educaţia pentru durabilitate, educaţia pentru pace şi prevenirea conflictelor şi educaţia interculturală.

Momentul de referinţă al programului îl reprezintă Săptămâna Educaţiei Globale, organizată anual în a treia săptămână din luna noiembrie. Acesta este proiectat ca  un punct de start al activităţilor de educaţie globală care se recomandă a se derula de-a lungul unui an, nu ca acţiuni izolate, în vederea asigurării eficienţei.  

- SCOP ŞI OBIECTIVE

Educaţia globală defineşte o abordare educaţională pozitivă şi integrată al cărei scop este acţionarea în vederea  asigurării condiţiilor instaurarea a lumi durabile şi sigure pe baza analizării problemelor sociale şi economice, a diversitatăţii culturale şi a strategiilor de instituire a păcii.

Obiectivele majore ale educaţiei globale urmăresc:

·        Înţelegerea de către studenţi a proceselor complexe care determină violenţa, conflictele la nivel individual, de grup, naţional şi global; cunoaşterea modalităţilor de rezolvare a acestora şi implicarea în eliminarea şi prevenirea lor;

·        Dezvoltarea abilităţilor personale şi sociale necesare convieţuirii în armonie cu ceilalţi,

·        Formarea comportamentului proactiv bazat respectarea drepturilor omului,

·        Crearea şi dezvoltarea comunităţii de învăţare în care elevii şi profesorii se motivează reciproc pentru a lucra împreună în vederea înţelegerii problemelor sociale cu care se confruntă  şi identificării soluţiilor potrivite capabile de aplicabilitate.