EFECTELE MEDIA ASUPRA

DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII PREŞCOLARULUI

Educatoare Portik Laura

Grădiniţa P. P. Nr. 1 Reghin

Rezumat

Referatul ţine să atragă din atenţia asupra efectelor negative pe care le are televizorul şi calculatorul asupra minţii preşcolarilor, rolul acestora în formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor cei care vor fi adulţii de mâine.

          Pentru copiii din ziua de astăzi schimbarea este singura constantă din viaţa lor. Ei cresc într-o familie în care cuvântul de ordine este „supravieţuirea”. Sunt educaţi acum de maşinării care le vorbesc în locul părinţilor şi primesc explicaţii de la aparate sofisticate.

            Educaţia începută de la o vârstă fragedă are o mare relevanţă atunci când este făcută de persoane semnificative şi nu prin intermediul tehnologiei de ultimă oră

          Copilul aflat la o vârstă fragedă este uşor de manipulat şi influenţat.

El îşi ia modele de comportare din mediul lui apropiat copiind ceea ce vede ori aude în familie, la şcoală ori la televizor.

            Părinţii de multe ori se întreabă: Ce a modificat şi influenţat comportamentul  copilul? De ce copilul său a devenit atât de  neatent, irascibil,dezinteresat  şi violent? Unde au greşit în educaţia acestuia?

In ziua de astăzi copiii nu sunt educaţi numai într-un cadru organizat ori de către părinţi, ci sunt educaţi şi de maşinării care le vorbesc şi de la care primesc explicaţii sofisticate. Nu încerc să minimalizez sau să neg rolul pe care îl are televizorul,calculatorul, ci să trag un semnal de alarmă asupra influenţei negative pe care o are folosirea în exces a acestuia şi mai ales atunci când oferim libertate deplină copiilor în a urmări orice emisiune TV chiar dacă aceasta are o influenţă nocivă asupra personalităţii acestuia.   

Scenele violente, limbajul agresiv abundă în cadrul emisiunilor TV chiar şi unele desene animate care ar trebui să fie educative sunt presărate cu scene violente de unde copilul poate să-şi însuşească diferite tehnici de luptă. Această agresiune verbală şi psihologică  nu face altceva decât să influenţeze negativ comportamentul şi personalitatea copilului îl face să fie şi el mai agresiv să utilizeze uneori un limbaj neadecvat fără ca el măcar să realizeze acest lucru.

            Copiii aflaţi la o vârstă fragedă nu dispun de maturitatea psihică de a delimita binele de rău. Trebuie să comunicăm cu ei astfel încât să perceapă corect mesajul şi să le insuflăm interesul pentru ceea ce este frumos, adevărat, educativ şi interesant.

            Dintre efectele negative pe care le poate avea vizionarea îndelungată a unor emisiuni TV amintesc:

- diminuarea atenţie - scade capacitatea copiilor de a urmări o expunere ori o discuţie;

- memorie scurtă - incapacitatea de a reţine un mesaj transmis şi de a se exprima coerent;

- epuizarea minţii – copiii nu mai apelează la imaginaţia creativă ci la cea reproductiva (reproduc scene ori secvenţe vizualizate) ceea ce duce la diminuarea capacităţi lor creative;

- intoxicarea subconştientului – televizorul reuşeşte să condiţioneze anumite comportamente, dorinţe influenţând totodată şi mintea acestuia.

            Aceste sunt doar câteva exemple de influenţe pe care le poate avea televizorul asupra minţii şi comportamentului copiilor însă sperăm ca prin acţiunile prin activităţile noastre să reuşim să-i facem pe părinţi conştienţi de rolul, locul şi urmările nefaste pe care îl are televizorul asupra copilului.

            Prin expunerea sistematică la acte de cruzime şi scene violente, apare o desensibilizare emoţională, copilul se obişnuieşte cu astfel de scene, învăţând totodată să aplice scheme, comportamente agresive. Este necesar în aceste condiţii să aibă loc o „negociere” între părinţi şi copii în alegerea programelor TV favorite şi a jocurilor pe calculator educative.

            Este foarte important pentru părinţii şi bunici să înţeleagă că o educaţie corectă a copilului se realizează prin exemplu personal şi de aceea dacă noi ne vom petrece cea mai mare parte a timpului liber în faţa televizorului şi ei vor urma exemplul nostru. Pentru o dezvoltare normală a minţii copilului trebuie să ne dedicăm cea mai mare parte a timpului lor celor care au nevoie de sprijin şi suport, celor care trebuie să se dezvolte să crească, să se formeze ca şi om.

            Educaţia nu se realizează de televizor ci de către părinţi şi cadre didactice cei care au menirea de a-i călăuzi, de a-i învăţa limba, de a-i învăţa să gândească şi să simtă. Numai în colectivitate, prin socializare se pot stabili relaţii, copiii învaţă să socializeze şi să colaboreze. Jocul şi interacţiunea cu alţi copii constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normală a minţii copiilor.

Bibliografie:

Virgiliu Gheorghe, „Efectele micului ecran asupra minţii copilului”, Editura Prodromos, 2007