EMISIUNI MONETARE ÎN TIMPUL LUI ALEXANDRU CEL BUN

Profesor Adrian Şulic

Grup Şcolar ,,Regina Maria’’, Dorohoi, Botoşani

Lunga domnie a lui Alexandru cel Bun a cunoscut numeroase emisiuni monetare. La început de domnie, în Moldova circulau groşii batuţi din vremea lui Petru Rareş şi cei de la Ştefan I..

În primii ani de domnie, Alexandru cel Bun a pus să se bată monedă asemăntoare cu cele emise de înaintaşii săi.

Legenda acestor monede este scrisă cu litere disproporţionale şi are următorul conţinut: pe avers S. ALEXANDER, iar pe revers S. MOLDAVIENSIS, adică ,,moneda lui Alexandru” şi ,,moneda Moldovei’’. Aceste piese se aseamănă cu cele bătute de predecesorii săi Petru I şi Ştefan I.

Imediat dupa acordarea privilegiului din octombrie 1408 liovenilor, domnul a dispus să se emită noi serii de monede, acestea erau diferite de cele anterioare. E vorba de dublii groşi. În cursul anului 1409, monetaria domnească a început să emită şi alte valori ca: groşi şi jumataţi de groşi.

A patra serie de monede a fost pusă în circulaţie de Alexandru cel Bun în 1415, ele aveau acelaşi valori de dubli groşi, groşi şi jumatăţi de groşi.

În 1430 s-a emis o noua serie de monede cu aceleşi valori.

O ultima serie s-a emis în anul 1431, ea cuprinde jumatăţi de groşi şi dublii groşi.

Marea diversitate a monedelor care circulau pe teritoriul Moldovei în vremea lui Alexandru cel Bun puneau problema crearii unor posibilităţi de a le schimba unele pe altele sau de a le împrumuta în caz de lipsă. În felul acesta au apărut schimbătorii sau zarafii şi cămatarii.

Din cele prezentate se poate trage concluzia că încă din a doua jumatate a secolului al XV lea comerţul intern al Moldovei luase un avânt deosebit şi faptul acesta a contribuit din plin la consolidarea statului feudal şi la întărirea domniei în Moldova.

Apar şi se dezvoltă oraşele, iar înflorirea vieţii orăşeneşti a dus la promovarea culturii. Posibilitatea aprovizionării cu materii prime ieftine a atras aici un număr mare de negustori.

Alexandru cel Bun a depus o râvnă deosebită în promavarea legăturilor dintre producătorii moldoveni şi cei din ţările vecine.Le-a  acordat prin privilegiile sale scăderea taxelor vamale şi siguranţa circulaţiei pe drumurile din ţara sa. Negustorii aceştia nu aprovizionau numai populaţia ţării cu produse meşteşugareşti din oraşele lor, ci făceau legătura între ţările europene mai îndepartate de Moldova, ca Flandra, Germania, Boemia şi Italia,  pe de o parte şi Orientul Apropiat pe de alta.

Bibliografie:

Constanin Cihodaru, Alexandu cel Bun, Editura Junimea, Iasi, 1984

Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, Editura Academiei Romane,Bucuresti,1967

Politica comercială a domnilor moldoveni până la sfârşitul sec al XV-lea, lucrare de licenţă Şulic Adrian, coordonator ştiinţific lector univ. dr Mihai Lazăr