EUROPA E MAI APROAPE

                                                                                    Prof. Georgeta Munteanu

                                                                                    CNA « Ion Vidu » Timişoara

Vise...vise...vise. Cu toţii visăm. Si iată că visele devin uneori realitate. Cum a fost şi acesta, al meu. Când auzeam că alţi colegi au avut sansa de a întâlni oameni din cele patru colţuri ale lumii, mă întrebam : cum au reuşit ? Mi se părea atât de greu de realizat. Si atât de departe de realitatea noastră cotidiană. Si anul acesta ……am reuşit şi eu, deşi speranţele-mi erau infinit de mici la început. Iar surpriza cu atât mai mare!

De la aflarea rezultatului, adică de la vederea listei cu cei acceptaţi la stagiul de formare, o întreagă aventură socio-culturală. Contacte cu alti colegi profesori din ţară, schimburi de mail-uri cu responsabila de curs de la Alianţa Franceză din Bordeaux, broşuri info, un ’’remue-méninges”  cu privire la Bordeaux . Totul părea o poveste, un voiaj neobişnuit. Cum avea să fie? Ma voi descurca? Erau întrebări ce-mi reveneau în minte în fiecare zi. Ai mei mă încurajau spunându-mi că e o şansă de care trebuie să mă bucur si să profit  la maxim, deşi greşisem la partea financiară şi eram “în deficit”. Dar cu toţii învăţăm din greşeli. “Errare humanum est”.

A venit şi ziua mult aşteptată a zborului. Emoţii, planuri, dar un soare blând de toamnă ne-a însoţit pe tot parcursul zilei şi ne-a dat încredere că totul va fi bine.

Neavând zbor direct Timişoara-Bordeaux, am făcut o “escală” la Paris, care, în schimb, ne-a aşteptat cu o ploaie rece şi un vânt pătrunzator.  Parcă nu era ploaia atât de supărătoare când în faţă îţi apare impunător Turnul Eiffel sau Arcul de Triumf. Să fii înconjurat de atâta istorie... frumoasă experienţă.

In fine, ne îmbarcăm în TGV, faimosul “train à grande vitesse”, plin stup, care avea să ne ducă la Bordeaux. După trei ore, ajungem în Gara Saint- Jean, unde furnicarul de oameni se dispersează în toate directiile. Rămânem să admirăm oraşul, într-o dupa-amiază călduroasă de toamnă. Erau 25 grade Celsius.  Uitasem frigul parizian în faţa grandorii fluviului Garonne şi a malului său îndiguit, unde poţi să te plimbi în voie, să iei masa în parc, să admiri portul cu vasele de croazieră. Prima impresie e una foarte plăcută. Si a rămas aceeaşi şi după o săptămână plină de activităţi la Alianţa Franceză. Voiam să cunosc totul despre acest oraş. Muzeele-gratuite-, ce reprezintă un plus pentru turiştii care vin la Bordeaux, şi nu sunt putini, clădirile impunătoare...totul respira un aer burghez şi cochet. Am învăţat multe lucruri noi, în materie de limbă franceză, care să nu uităm ca evoluează şi ea, dar şi pe plan comunicativ: am avut şansa să întâlnesc oameni din Ungaria, Germania, Grecia, Bulgaria. Chiar şi de pe alte continente. Era un “mélange” interesant de culturi şi mentalităţi. Cu toţii eram acolo pentru a ne deschide spre nou, pentru a profita din plin de experienţa unui program de mobilitate. Eu eram novice, aplicând pentru prima dată, dar mulţi dintre ei erau pentru a patra oara, semn că interesul pentru asemenea programe este în continuă creştere.

A doua săptămână a reprezentat punctul forte al activităţii, fiind conduşi în tot departamentul Lot et Garonne, vizitând  licee cu specific agricol, care se autogospodăresc, cultivând legume, fructe, pe care le valorifică în interiorul comunităţii, pentru a investi ulterior în educaţie. Interesant parcurs! Intâlnirile la Primării, vizita unui centru de experimentare legume, fructe, degustarea unor vinuri de renume, toate m-au  determinat să îmi doresc să revin. Acolo sau în altă parte a Europei, în  cadrul aceluiaşi program sau poate al altuia, care să-mi ofere şansa de a mă dezvolta personal şi profesional, împărtaşind experienţa şi altora, iar ulterior să contribui şi eu, la implementarea în şcoală sau în comunitate a  noutăţilor văzute- tehnici şi strategii, mijloace moderne, înfiinţarea unei reţele de cooperare internaţională, etc. Sunt multe oportunităţile pe care le oferă un astfel de stagiu.

Inchei cu speranţa că voi mai avea parte de astfel de vise care să devină realitate, o realitate necesară unui cadru în continuă mişcare si dezvoltare cum este cel european. Si România este o parte importantă a acestui spaţiu (la această activitate de formare, majoritatea covârsitoare a fost din România-11 din 20). Semn că suntem pe drumul cel bun.

O zi de curs la Alianţa Franceză