EVALUAREA ÎN CONTEXTUL ÎNVĂȚĂRII INTEGRATE

Prof. Macarie Cristina,

Liceul Vocațional Pedagogic ,,Mihai Eminescu” Tîrgu Mureș

Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea desfășurată în cadrul grădiniţei, având ca scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor și abilităților dobândite de către copii în contextul învățării integrate.

Evaluarea trebuie să fie în interacțiune și interrelaționare cu predarea și învăţarea, conducând atât la ameliorarea și îmbunătăţirea lor continuă, cât și a performanţelor obținute de către copii. Pentru realizarea acestora este necesară respectarea anumitor principii și rigori psihopedagogice:

· Proiectarea didactică trebuie să fie centrată pe obiective și să abordeze activitatea didactică în mod complex, ca activitate de predare-învățare-evaluare;

· Formularea unui număr de întrebări, a unor sarcini și cerințe de îndeplinit care să permită verificarea cunoştinţelor esenţiale deținute de către copii.

· Evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca fiind ceva firesc, nu o sancţiune, stimulându-i pe aceștia să înveţe.

Strategiile de evaluare utilizate în cadrul învățământului preșcolar sunt următoarele:

Evaluarea iniţială constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii. Constituie o premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.

Evaluarea continuă (formativă sau de progres) se regăsește în derularea tuturor activităţilor din cadrul grădiniţei. Aceasta poate fi realizată prin intermediul:

- observării continue a comportamentului copiilor, a surprinderii reacţiilor pe care ei le au la solicitări diverse, a semnalării progreselor pe care le obţin prin trecerea de la o sarcină la alta;

- recompensării succeselor pe care copiii le obţin în învăţare, prin formule de genul: „bravo!”, „foarte bine!”;

- sprijinirii și încurajării copiilor pentru depăşirea anumitor obstacole şi dificultăţi de învăţare prin formulele: „se poate şi mai bine!”, „mai încearcă o dată!”

Evaluarea sumativă intervine de obicei, la finalul unei componente tematice care se desfăşoară pe o durată mai marte de timp sau la sfârşitul semestrului, când sunt revizuite cunoştinţele, priceperile, deprinderile și abilităţile dobândite în acel interval, cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente achiziţionate.

Evaluarea în contextul învăţării integrate trebuie concepută/proiectată și derulată astfel încât:

- să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi; progres care trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii, cu o anumită periodicitate;

- să constituie un mijloc de stimulare a participării copiilor la activitate și un mod suportiv de încurajare a performanţei bazată pe criterii clar formulate, punând accent mai mult pe ceea ce copilul a realizat bine şi mai puţin pe eşecuri sau greşeli, tocmai pentru a-i da mai multă încredere în sine.

O evaluare eficientă trebuie să vizeze următoarele aspecte: observarea sistematică a copiilor în diferite momente ale programului zilnic pentru a stabili nivelul de dezvoltare a copilului în toate domeniile cunoașterii; dialogul cu părinţii copilului etc.

Între metodele de evaluare utilizate în învăţământul preşcolar, predomină metodele alternative de evaluare, fără a fi excluse cele clasice. Dintre metodele alternative de evaluare pot fi utilizate: observarea sistematică a activităţii şi comportamentului copiilor în timpul activităţii didactice, portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluarea.

Comunicarea rezultatelor evaluării, copiilor și părinților, are un rol important deoarece: stimulează interesul copilului pentru a veni la grădiniţă; evită formarea unui tip de judecată socială bazată pe etichetare; ajută copilul să îşi formeze o imagine corectă despre sine.

Bibliografie:

Tomşa, Gh., Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Mălureanu, F., Ştefănescu, C., Tomşa, R, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura Coresi, Bucureşti, 2005.