EXEMPLUL - EFECTUL SUGESTIV AL COMPORTAMENTULUI NOSTRU ASUPRA COPILULUI

prof. înv. Primar Vaida Ioana

Liceul Tehnologic nr 1 Gâlgău

Baza psihologică a exemplului este dată, pe de o parte, de efectul sugestiv al comportării altora, iar pe de altă parte, de tendința spre imitație proprie omului în general și copilului în special.

Exemplul se bazează pe intuirea sau imaginarea unor „modele” ce întruchipează fapte și acțiuni morale.

Se imită de obicei ceea ce corespunde la un moment dat,preocupărilor, dorințelor și aspiratiilior elevului.

Efectul acestei metode depinde nu numai de calitatea modelului, ci și de modul în care el este perceput și reflectat. În perioada heteronomiei morale, modelul este imitat și preluat și în detalii, fără niciun fel de selectare internă.

Copiii se străduiesc să se comporte identic, modelul constituind pentru ei un impuls spre acțiune. Ulterior, intervin mecanismele de mijlocire, când copilul începe să analizeze și să treacă prin filtrul propriei personalități tot ceea ce îi oferă modelul, selecționând și reținând doar acele aspecte ce se află în concordanță și cu cerințele externe și cele interne.

Datorită prezenței unei ființe umane, reale sau imaginare, această metodă a fost numită „modelarea umana”.

În cadrul acestei metode, putem distinge diverse procedee, în funcție de originea sau sursă modelelor la care apelăm. Ele ar putea fi clasificate în două grupe: exemple directe (personale) și exemple indirecte (imaginare).

Exemple directe (reale)

Este vorba de cele pe care le oferă persoanele din anturajul copilului: părinți, profesori, colegi, adulți, etc.

Un loc aparte printre acestea îl ocupă exemplul părinților și al profesorilor. Spre deosebire de alte persoane cu care intră în contact, acestea au și obligația de a se ocupa de educația sa. Exemplul lor devine un instrument ce acționează permanent asupra personalittii copilului.

De aceea, preocuparea părinților și a profesorilor ar trebui să se îndrepte în primul rând asupra propriilor atitudini și comportamente.

Exemple indirecte (imaginate)

Constă în relatarea și descrierea cu ajutorul cuvântului a unor fapte și acțiuni morale exercitate de o persoană într-o situație concretă.

Acest lucru poate fi realizat în mai multe feluri: cu ajutorul povestirii, al textelor literare, al filmelor, al emisiunilor de radio și televiziune, al reportajelor din ziare și reviste, etc.

În relațiile sale cu colectivul clasei de elevi, învățătorul trebuie să evite decretarea vreunui membru al acestuia că fiind un exemplu integral pentru colegii săi.

Este cunoscut faptul că omul nu este o ființă perfectă, cu atât mai mult copilul care se află într-o perioadă de intense transformări și modificări în evoluția ce duce spre conturarea unei personalități morale.

Bibliografie:

• Cucoș. C, Pedagogie, Editură Polirom, Iași, 2002