GHEORGHE ASACHI ŞI REVOLUŢIA DE LA 1848

Mamalaucă Mariana, profesor

Şcoala Gimnazială ,,George Tutoveanu” Bârlad

Dezvoltarea unei țări se face prin efortul oamenilor, iar dintre aceștia se evidențiază cei care au priceperea de a veni cu soluții. Aceasta este o fațetă a normalității. Gheorghe Asachi a fost un om al secolului al XIX-lea, care și-a pus priceperea și știința de carte în slujba neamului.

Cuvânt cheie: Personalități românești

Este un fapt verificat de experienţele înaintaşilor noştrii că una din instituţiile care porneşte şi susţine modernizarea unei societăţi este şcoala şi prin extensie cultura. Prin învăţători şi profesori in principal, dar si cu aportul tuturor oamenilor de cultura se formează concepţii, mentalităţi care determină atitudini şi comportamente aşteptate de societate. Cultura a fost şi va rămâne o cale sigură de emancipare şi progres. Revoluţia de la 1848 desemnata ca ,,primăvara popoarelor” a fost rodul implicării cărturarilor timpului.

Una din figurile marcante ale intelectualităţii moldovene care s-a implicat în schimbarea situaţiei învăţământului moldovenesc în prima parte a sec. al XIX-lea, a fost şi Gheorghe Asachi.

Gh. Asachi (1788-1869) s-a născut în târguşorul Herţa din nordul Moldovei( astăzi regiunea Cernăuţi). După terminarea colegiului din Lvov, urmează cursurile facultăţii de filozofie din cadrul Universităţii de aici, unde studiază fizică, matematica, geografia, logica, etcica, estetica, metafizica etc.

In 1805 Asachi îşi continuă studiile la Universitatea din Viena. Aici frecventează cursurile savantului T. Burg, perfecţionându-se cunoştinţele matematice şi astronomice.

In vara anului 1808 pleacă la Roma, unde se ocupă, în mod special, de studierea literaturii Renaşterii, literaturii clasice, iluministe, preromantice şi romantice.

La 30 august 1812 Gh. Asachi se întoarce în Moldova, pe care o găseşte ,,ciuntită” în urma războiului ruso-turc. Cu bagajul de cunoştinţe dobândite la şcolile apusene, începe un şir de acţiuni, mai cu seamă în viaţa culturală a ţării:înfiinţează şcoli, editează ziare, organizează teatru naţional etc.

În 1819 a susţinut examenul public de absolvire, prilej cu care Gh. Asachi a demonstrat capacitatea limbii române de a exprima noţiunile abstracte ale matematicii.

În 1827 Gh. Asachi este numit referendar al Epitropiei învăţăturilor publice, iar în 1829 este ales secretar al comitetului Secţiei moldoveneşti pentru elaborarea Regulamentului Organic.

În mai 1830 pleacă la Petersburg ca membru al delegaţiei, ce trebuia să prezinte spre aprobare Guvernului rus proiectul Regulamentului Organic.

Datorita stăruinţelor sale în acest act au fost introduse articole, care stimulau dezvoltarea progresistă a sistemului de învăţământ. În călătoria făcută la Petersburg Gh. Asachi a fost impresionat de instituţiile culturale,intreprinderile Rusiei,descriindu-le in articole publicate în ,,Albina românească” sub denumirea ,,Jurnalul unui călător moldovean”.

Mânat de dorinţa de a schimba câte ceva în ţara lui s-a întors în Moldova şi fondează Arhivele Moldovei, Institutul tipo-litografic ,,Albina” , Societatea de medicină şi istorie naturală, Conservatorul filarmonic- dramatic, prima fabrică de hârtie, etc.

Pentru a înţelege şi aprecia contribuţia lui Asachi la modernizarea învăţământului şi culturii trebuie prezentate, fie şi în linii generale, epoca în care a trăit.

In prima jumatate a sec. al XIX-lea în Moldova de peste Prut capătă proporţii tot mai mare dezvoltarea producţiei de mărfuri, se destramă relaţiile de tip feudal şi se dezvoltă relaţii de producţie noi, capitaliste. Acest proces se desfăşoară încet, fiind frânat de nesfârşitele războaie ruso-turce ce se duceau pe teritoriile Principatelor.

Frământările sociale din această perioadă, în particular răscoalele ţărăneşti, au contribuit, în mare măsură, la deşteptarea conţiinţei poporului, au atras atenţia personalităţilor progresiste asupra situaţiei maselor truditoare şi viitorului ţării.

În condiţiile social - economice existente viaţa culturală a Principatelor, inclusiv sistemul şcolar, se dezvolta încet.

Şcolile întemeiate anterior, Academia domnească din Iaşi, cu limba de predare greacă, şcolile elementare din Bârlad, Botoşani, Galaţi, Focşani, două şcoli slavo - româneşti pe lângă episcopiile Huşi, Roman, câte o şcoală românească elementară în fiecare ţinut, Seminarul teologic de la Socola, cu predare în limba română, precum şi micile şcoli de pe lângă unele biserici şi mânăstiri, erau puţine şi nu corespundeau cerinţelor pe care le înainta epoca. Înainte de toate, aceste şcoli nu pregăteau specialiştii necesari pentru a face faţă provocărilor. În şcolile din Moldova lucrau mai mult învăţători veniţi din străinătate, ce nu erau atât de preocupaţi de dezvoltarea culturii naţionale şi, cu atât mai mult, în răspândirea ştiinţei de carte în rândurile maselor largi ale poporului.

Necesitatea reorganizării şcolilor existente şi înfiinţării de noi instituţii de învăţământ în limba română a fost resimţită şi de o parte a clasei dominante. Sub presiunea acestora la 15 noiembrie 1813, domnitorul Moldovei, Scarlat Calimachi aprobă propunerea lui Gh. Asachi de a deschide un ,,clas” de ingineri hotarnici pe lângă Academia domnească.

În anul 1804 ca urmare a stăruinţii mitropolitului Veniamin Costache este deschisă prima instituţie medie din Moldova cu predarea în limba română- Seminarul din Socola. În 1824-1825 mitropolitul Veniamin Costache întemeiază la mânăstirea Trei Ierarhi ,o şcoală începătoare ( lancasteriană) condusă mai târziu de cunoscutul om de cultură Gh. Săulescu. În 1828 Gh. Asachi obţine permisiunea de a deschide o şcoală normală şi un gimnaziu cu predarea în limba română tot pe lângă mănastirea Trei Ierarhi.

În ianuarie 1828 Gh. Asachi a întemeiat la mănăstirea Trei Ierarhi o şcoală normală cu un curs de doi ani şi Gimnaziul Vasilian cu un curs de patru ani. Pentru copiii săraci, primiţi la învăţătură în aceste aşezăminte, a fost deschis şi un internat. La şcoală normală se studiau: gramatica, caligrafia, catehismul, aritmetica, în gimnaziu limba latină, religia, filologia, retorica istoria naturală şi arheologia, poezia, istoria, morala, matematica, iar după 1830 în gimnaziu se mai studiau limbile greacă, rusă şi germană, desenul, ştiinţa legilor ţării. Gimnaziul a contribuit la dezvoltarea învăţământului în limba română şi la pregătirea cadrelor naţionale.

În 1832 Gh. Asachi este preocupat de realizarea prevederilor Regulamentului Organic cu privire la deschiderea scolilor tinutale. Îngrijindu-se de cadre pentru aceste şcoli, el a deschis în februarie 1832 pe lângă Gimnaziul Vasilian un curs pedagogic de trei luni, scriind îndrumări metodice pentru profesori: ,,Gramatica românească, geografia, despre aritmetica, despre metod”; a editat ,,Întâile cunoştinţe de citire şi idei pentru tinerimea şcolilor începătoare”, lucrare elaborată în colaborare cu Gh. Săulescu. Datorită stăruinţelor lui Gh. Asachi în septembrie 1832 au fost deschise 6 şcoli ţinutale cu un contingent de 263 elevi. Către 1847 în Moldova funcţionau 16 şcoli de acest tip, în care învăţau 1831 elevi. Şcolile înfiinţate au contribuit într-o măsură simţitoare la răspândirea ştiinţei de carte în rândul tinerilor de toate stările.

Un aspect deosebit în preocupările lui Asachi, privitoare la educaţia, este cel al educaţiei fetelor. Pentru prima dată în istoria Moldovei Regulamentul Organic, la redactarea căruia participase Gh. Asachi, prevedea unele măsuri cu privire la instruirea fetelor. Articolul 422 al actului numit legitim înfiinţarea unui ,,institut de educaţie pentru cincizeci de fiice ale dregătorilor statului”. Şcoala pentru fete a fost deschisă la 1 noiembrie 1834 pe lângă mănăstirea Sf. Ilie, cu trei ani de învăţământ. Au fost primite 70 de eleve, printre care nu numai fiice de boieri, încălcându-se astfel Regulamentul. Fetele urmau să înveţe în limba românească ,,citirea, scrierea, catehismul, aritmetica” şi lucru manual necesar în gospodăria casnică. Din anul 1836 este organizată ,,clasa politehnică” în cadrul căreia tinerele studiau geografia şi mai detaliat partea practică din anul al II-lea de învăţământ. Începând cu anul şcolar 1845-1846, fetele capătă unele cunoştinţe din ,,practica de chimie şi comerţ”. Astfel, spiritul necesităţilor burgheze pătrundea şi în această şcoală impunând educaţiei un caracter practic.

Bibliografie:

-Bulgaru Maria, Din Istoria Dândirii Filozofice, Chişinău, Usm , 1999

-Stanciu Ioan, Istoria Pedagogiei, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003