Lazar Mihaiela

GHID PRACTIC AL AUTOFORMARII MANAGERIALE

A PROFESORULUI

(continuare)

5. Managementul comunicarii

§ Retineti ca deprinderile de comunicare eficienta se dobandesc si se perfectioneaza continuu

§ Inainte de a comunica un mesaj, anticipati moduri de receptare, efecte posibile

§ Cautati, sesizati diferitele ecouri ale comunicarii asupra elevilor, chiar in timpul desfasurarii ei si reglati actiunea. Solicitati chiar aprecieri asupra lor

§ Cand comunicati informatii, mesaje, autoverificati-va, autoapreciati-va cu obiectivitate calitatea, organizarea, diversificarea, accesibilitatea celor transmise

§ Atunci cand proiectati comunicarea prevedeti ce reactii adverse doriti de la elevi, ce sa retina, ce sa simta, ce sa faca, cum sa faca, ce sa raspunda, ce nivel de receptare au, ce i-ar interesa, cum i-ati putea motiva

§ Pentru ca elevii „sa vada” ideile expuse si sa-i atrageti, sa-i convingeti, sa le mentineti concentrarea atentiei, ajutati-va de exemple concrete, analogii, imagini cunoscute, suport audiovizual, dar si de gestica, mimica, accent, ton

§ Faceti ca elevii sa se simta egali cu dumneavoastra, ca parteneri in rezolvarea problemelor, explicare, interpretare

§ Nu limitati comunicarea numai la transmiterea informatiilor in partea clasica a lectiilor, ci in toate etapele ei, pentru aprofundare, reluare, aplicare, corelare

§

Evaluati rezultatele, efectele si timpul actului comunicarii, nu numai la sfarsit sau mai traziu, tocmai pentru a vedea daca trebuie sa faceti schimbari

§ Exersati cu elevii avantaje ale ascultarii atente, intarindu-le motivele: devin mai informati, evita consecinte negative, devin mai inteligenti, pot schimba atitudini, obtin succes, inteleg mai bine. Dezbateti si efectele negative

§ Exersati cu elevii procedee de ascultare atenta: prin tacere, fixarea unor obiective, punerea de intrebari, corelarea cu semnalele nonverbale si paraverbale, autostapanirea reactiilor negative, evitarea raspunsurilor imediate ce intrerup, ignorarea factorilor perturbatori

§ Evitati sa utilizati argoul, jargonul, eufemismele, trivialitatile, pleonasmele, limbajul abstract, exprimarea vaga sau incompleta, cliseele, neologismele inaccesibile, ironia

§ Exersati cu elevii interpretarea transmiterii de mesaje fara cuvinte prin expresia ochilor, fetei, tinutei, posturii, gesturilor, mimicii, vocii, miscarilor

§ Orientati sau dinamizati discursul, apeland la expresii de atentionare: „Imaginati-va ...”, „Vedeti ...”, „Ascultati ...”, „Ce surprinzator ...”, „Ce frumos ...”

§ Evitati modalitatile gresite de argumentare: generalizarea pripita, argumentarea relativa la persoana, utilizarea lipsei de cunoastere a problemei de catre elevi, argumentul autoritatii, repetarea intr-o alta forma a argumentului initial, argumentul „in cerc” ori „sau-sau”, ocolirea problemei de demonstrat, argumentul compatimirii, argumentul autoritatii, argumentul fortei, utilizarea unei cauze false, analogii neconcludente, utilizarea ambiguitatii

§ In timpul comunicarii mentineti un contact vizual permanent cu elevii, realizati o expunere libera, manifestati-va firesc pentru detensionare, elevii sa simta pasiunea in expunere

§ Utilizati analogii, un limbaj accesibil, punctati ideile principale, formulati ipoteze si intrebari deschise, evitati divagatiile si cliseele verbale

§ In timpul expunerii verificati intelegerea adresand intrebari de control, de explicare, de dezvoltare, de interpretare

§ Cereti elevilor sa formuleze si ei intrebari, sa coreleze cu informatii deja stiute, sa formuleze intrebari-problema sau judecati de valoare, sa reformuleze

§ Utilizati alternative in modul de prezentare a noilor probleme, folosind criteriul problema – solutie (intai sa prezinta problema si se descopera apoi solutia) sau criteriul cauza-efect, criteriul cronologic, criteriul slab-tare (prin comparare), criteriul cerinta-realizare s.a.

§ Alternati modul de structurare a continutului comunicarii: fie prezentand la inceput tema si scopul si apoi detalierea lui, fie prezentati la sfarsit tema si scopul, fie prin analogie cu teme cunoscute, fie prin cautarea raspunsurilor la formularea ei ca situatie-problema, fie pe secvente si concluzii partiale, fie ca raspuns la intrebari initiale si anuntate ca plan, fie prin combinare cu mijloace auxiliare de informare si sustinere demonstrativa etc.

§ Controlati modul cum comunicarea nonverbala si paraverbala insoteste discursul: varierea volumului vocii, adecvarea ritmului vorbirii, claritatea pronuntarii, gestica de aprobare si dezaprobare, utilizarea tacerii semnificative

§ Invatati sa ascultati elevul, dupa cum le cereti si dumneavoastra acelasi lucru: orientati-va atentia catre el, stimulati-l prin nonverbal, manifestati rabdare, nu interveniti des, nu adresati „expresii ucigase”, puneti intrebari de clarificare in final, oferiti unele puncte de sprijin pe parcurs, lasati-l sa foloseasca surse de informare, subliniati aspectele pozitive, sugerati posibilitati de aprofundare ulterioara.

6. Managementul relatiilor

§ Zambiti si mentineti contactul vizual cu toti elevii, intreaga activitate

§ Controlati-va tinuta, vestimentatia conform normelor profesiunii si asteptarilor elevilor

§ Respectati normele de politete si eticheta, folositi numele elevilor

§ Ascultati cu atentie ce spun elevii, nu vorbiti nici prea tare, nici prea incet

§ Lasati sa vorbeasca faptele dumneavoastra: elevii, conducerea scolii vor sesiza rezultatele

§ Raportati ceea ce se face in clasa si la asteptarile, obiectivele, stilul scolii, al managerilor ei

§ Cunoasteti asteptarile care se formuleaza asupra dumneavoastra din partea elevilor, colegilor, parintilor, managerilor scolii

§ Consultati-va periodic cu acestia sau oferiti sugestii, dar nu cereti indrumari inutile

§ Nu „parati” elevii la diriginte, parinti, directori sau pe ceilalti profesori ai clasei, acceptati partea dumneavoastra de vina, fiti severi cu propria persoana

§ Cand sunteti criticat: nu va enervati, ascultati cu atentie, cereti exemple sau argumente, relatati succint punctul personal de vedere, corectati cu tact, evidentiati neconcordantele de intelegere, chiar multumiti, puneti in practica masurile corective acceptate, faceti impreuna analiza unor situatii

§ Critica dumneavoastra il ajuta pe elev daca: este facuta individual, el este atent si pregatit sa fie receptiv, sunteti calm, va referiti doar la comportamentul sau, il ajutati sa perceapa corect, este formulata la timp, aratati intelegere, limitati numarul observatiilor facute acelorasi elevi, propuneti masuri corective pe intelegerea elevilor

§ Cercetati cauzele tensiunii sau conflictului interpersonal (profesor-elevi, elevi-elevi), inainte de a da o rezolvare: prejudecata sau partinire, agresivitate si incapatanare, sensibilitate si jignire, mod de percepere si sistem propriu de valori, puncte de vedere diferite, competitia, neintelegeri din lipsa de comunicare, asteptari neconfirmate

§ Evitati, preveniti tensiunile, conflictele dumneavoastra cu elevii: nu stabiliti asteptari prea inalte, faceti mai putine promisiuni, discutati asteptarile reciproce, ascultati motivele comportamentelor, nu recurgeti cu usurinta la sanctiune sau moralizare, nu cautati vinovati, ci solutii

§ Mediati conflictul intre elevi: ascultati ambele parti, ajutati-i sa se asculte reciproc, evidentiati momentul si cauza aparitiei neintelegerilor, cautati impreuna solutiile si discutati-o pe cea mai buna, urmariti aplicarea ei, uniti-i asupra unui obiectiv comun, inversati rolurile intre ei

§ Uitati de alte cauze stresante si creati o atmosfera calda in clasa

§ Echilibrati elevii sa stie si sa simta ca dumneavoastra conduceti clasa, dar sa simta ca ii tratati ca pe niste egali ai dumneavoastra

§ Incurajati elevii sa va comunice orice ii framanta, dati-le raspunsuri realiste si sfaturi pe masura posibilitatilor de realizare

§ Nu persistati in mentinerea primelor impresii asupra elevilor sau a unor prejudecati. Nu uitati ca elevii evolueaza continuu

§ Nu formulati asteptari prea inalte fata de elevi, ca apoi sa-i criticati, sa va manifestati nemultumirea

§ In antrenarea elevilor ca invingatori: echilibrati factorii cognitivi (acumulare de informatii, consultarea, atentia, flexibilitatea gandirii, organizarea cunostintelor), cu cei afectivi (controlul emotiilor negative, al oboselii), cu cei relationali (studiul stilului altor performeri), atitudinali (dorinta de reusita, combativitatea, respectarea normelor, angajarea, vointa de autodepasire) si cu imaginea de sine (punctele tari si cele slabe)

§ Alternati, combinati mijloacele de influentare: autoritatea competentei sau/si persuasiunea (sfatul) sau/si constrangerea sau/si argumentarea

§ Utilizati expresii incurajatoare („Mergi inainte”, „Ai gasit un drum bun”, „Ai gandit corect”, „Vezi ca poti!” etc.), decat expresii „ucigase” („Tocmai tu!”, „Cine te-a ajutat?”, „Nici nu ma asteptam la altceva” etc.)

7. Managementul stresului la clasa

§ Nu aglomerati cu „urgente”, ordonati ideile si actiunile, stabiliti prioritati dupa complexitatea efectelor lor, nu panicati elevii astfel

§ Nu uitati ca reprezentati un model pentru elevi: mai ales in situatiile de criza se cunoaste firea, caracterul, echilibrul emotional, rationalitatea, organizarea. In loc sa incurajati, induceti panica

§ De retinut: daca in prevenirea actiunilor anticipati si dificultatile, greselile tipice, abaterile posibile, intarzierile, elaborati variante de programe si decizii, atunci reactia clasei este mai aproape de normal

§ Antrenati si elevii in analiza, rezolvarea crizei, pentru ca au idei neasteptate, dar se formeaza in acelasi timp. Daca ati folosit situatii problematice in lectii, acum vor raspunde firesc

§ Daca utilizati evaluarea continua, feedback-ul, situatiile de criza sunt diminuate, pentru ca pasii mici in corectarea oportuna sunt adesea mai eficienti

§ Constientizati, atentionati si elevii asupra existentei firesti a factorilor de stres: potentiali (un eveniment neasteptat), temporali (supraincarcarea cu sarcini, informatii), situationali (personali, de grup, orarul, atitudinile) sau conflictuali (in relatiile interpersonale)

§ Evitati sa cereti peste capacitatile elevilor, obiectivele propuse, timpul dat

§ Respectati regimul de munca propriu si al elevilor, curba de efort

§ Asteptati-va si la evenimente, reactii negative si vedeti ratiunea lor si „partea plina a paharului”

§ Utilizati rational, eficient timpul si antrenati-i, constientizati-i si pe elevi

§ Descarcati-va energiile negative acumulate comunicand, schimband activitatea sau modul de lucru sau expectantele

§ Nu uitati: munca educativa cere o mare cheltuiala de energie nervoasa, afectiva, deci asigurati-va si conditia fizica, starea de sanatate

§ Participati la viata grupului, a scolii, a comunitatii, pentru ca stresul se diminueaza, se evita autoevaluarile exagerate

§ Controlati, fiti atenti la elevi si la dumneavoastra, sesizati si aparitia unor reactii fiziologice in stres: „starile de rau” aparute, transpiratia, ameteala, palpitatiile, irascibilitatea, lipsa de chef, sentimentul de incapacitate, slaba concentrare, izolarea, teama, scaderea poftei de mancare sau invers, eruptiile cutanate, apatia, sensibilitatea crescuta, insomniile, nelinistea

§ Invatati elevii, folositi si dumneavoastra tehnici variate de relaxare fizica si psihica, chiar in lectii

§ Alternati tipurile de activitate, folosind mereu alte variante strategice, stiluri, moduri de comunicare, de organizare a elevilor, categorii de valori scolare si extrascolare etc.

8. Managementul evaluarii

§ Retineti obiectivele centrale: succesul, eficienta, eficacitatea, progresul

§ Nu neglijati criteriile de evaluare pe fiecare obiectiv. Discutati-le cu elevii anterior controlului

§ Nu prevedeti control „in general”, ci pe obiectivele activitatii, generale si de referinta

§ Evitati controlul de idei preconcepute. Formulati o opinie numai dupa acumularea datelor concrete, analizate

§ Nu urmariti numai critica, ci mai ales constructia, influentarea atitudinilor

§ Diferentiati controlul dupa natura problemelor, dificultatea lor si reduceti-l la informatii relevante

§ Interesati-va si de opinia elevilor, in timpul si dupa actiune, convingeti-i de necesitatea evaluarii continue, de faptul ca obiectul ei este modul indeplinirii sarcinilor

§ Nu exagerati cu rolul autocontrolului sau controlul reciproc al elevilor, caci nu pot inlocui controlul, evaluarea dumneavoastra

§ Nu confundati supravegherea realizarii sarcinilor cu evaluarea finala a rezultatelor

§ Diversificati formele si metodele de verificare, masurare, apreciere pentru a cuprinde toate obiectivele, in evolutia lor

§ Nu minimalizati evaluarea disciplinei, climatului, atitudinilor

§ In timpul controlului realizati si indrumare, corectare, dezvoltare, influentare, motivare

§ Apreciati in evaluare si contributiile proprii, deosebite ale elevilor (raspunsuri, atitudini, initiative, solutii, sugestii)

§ Fiti atenti la relatiile cu elevii in timpul evaluarii, la efectele lor, la manifestarea subiectivitatii ambelor parti

§ Nu minimalizati efectele psihosociologice ale evaluarii asupra clasei, grupurilor

§ Daca doriti performante, progres, atunci utilizati corect parghia recompense-sanctiuni, aprobare-dezaprobare

§ Daca doriti participare, implicare a elevilor, atunci nu neglijati evaluarea continua raportata mereu la cea initiala, pe obiective

§ Daca doriti progres, atunci puneti accent pe corectarea abaterilor, pe indrumarea corectarii, iar nu pe controlul in sine, pe evaluarea ameliorativa, nu constatativa

§ Realizati in fata clasei evaluarea propriei activitati, in raport cu obiectivele, mai ales nerealizarile si caile de corectare. Daca faceti o evaluare a lectiei dupa criteriile pedagogice, atunci si elevii vor intelege mai bine specificul actiunilor si rolul lor aici

§ Nu asteptati sa vina controlul extern care sa faca ordine in activitatea dumneavoastra la clasa

§ In cazul evaluarii rigide, uniforme, subiective, fara scop, asteptati-va la efecte contrarii, la slabirea autoritatii, la aparitia liderilor informali, a tensiunilor

§ Raportati continuu rezultatele evaluarii la celelalte activitati manageriale: proiectare, decizie, organizare, coordonare, indrumare, pentru reglarea actiunilor

§ Reduceti progresiv greselile tipice in evalure: formele de subiectivism, manifestarea indulgentei sau a severitatii exagerate, egalizarea elevilor, raportarea doar la un model ales, compararea cu nivelul maxim al asteptarilor, evidentierea numai a lucrurilor bune, utilizarea doar a unor metode (clasice), neraportarea la obiective, raportarea numai la cunostinte, neantrenarea si a elevilor, neraportarea la etapele urmatoare ale activitatii etc.