IMPACTUL MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA

COPIILOR RĂMAŞI SINGURI ACASĂ

Profesor Miron Steluţa Otilia

Şcoala Gimnazială Movila Miresii, judeţul Brăila

Rezumat: Copii lăsaţi singuri acasă, în grija bunicilor sau a altor rude, dar şi cei rămaşi cu unul dintre părinţi se confruntă cu o serie de probleme care se răsfrâng asupra vieţii sociale şi şcolare a acestora. Copiii resimt atât lipsa informării cât şi  lipsa participării la decizie, într-un mod negativ, cu consecinţe asupra atitudinii şi comportamentului acestora atunci când părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Cuvinte cheie: migraţie, lipsă, probleme.

            În contextul aderării la Uniunea Europeană, ceea ce a însemnat printre altele şi deschiderea graniţelor şi reglementarea raporturilor de muncă în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români, România se confruntă cu migraţia masivă a unui număr din ce în ce mai mare de persoane către ţările cu o economie mai dezvoltată unde sunt asigurate condiţii mai bune şi mai avantajoase de muncă. Acest fenomen capătă o amploare şi mai mare în zonele mai „sărace” ale ţării, unde întregi comunităţi migrează lăsând în urmă un număr foarte mare de copii singuri acasă.

            Copii lăsaţi singuri acasă, în grija bunicilor sau a altor rude, dar şi cei rămaşi cu unul dintre părinţi se confruntă cu o serie de probleme care se răsfrâng asupra vieţii sociale şi şcolare a acestora:

Ø      lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de copii, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti, care în lipsa acesteia, revin în grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc mai bine să aibă o relaţie apropiată şi o comunicare deschisă cu copiii;

Ø      un aspect foarte important este comunicarea şi înţelegerea care se stabileşte între copii şi adulţii cu care locuiesc. În mod special adolescenţii resimt nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă apropiată în care să găsească un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante pentru viaţa lor;

Ø      apar probleme de comunicare între copii şi bunici, cauzate de înţelegerea diferită a priorităţilor şi responsabilităţilor în familie şi societate;

Ø      problemele de comunicare devin şi mai accentuate în cazul tinerilor adolescenţi, asupra cărora bunicii nu mai au nici un control;

Ø      adolescentele par a se adapta mai uşor la relaţia cu bunicii; însă, opinia lor este că ar avea nevoie de o comunicare mai strânsă şi mai deschisă cu ei aşa cum o aveau cu mama;

Ø      o relaţie apropiată între copii şi părinţii plecaţi în străinătate, constantă, bazată pe încredere şi sinceritate îi ajută pe copii să accepte mai uşor lipsa lor, să fie în continuare implicaţi în viaţa socială şi să aibă un comportament dezirabil social pe când lipsa relaţiei cu părinţii s-a dovedit a avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor şcolare, absenteism şi chiar abandon şcolar, lipsa implicării şi a participării la acţiuni extra-şcolare ajungând chiar la comportamente şi atitudini indezirabile social (ca infracţionalitate, violenţă etc).

Ø      adolescenţii care rămân singuri fără o directă supraveghere a unui adult nu reuşesc să îşi prepare o hrană corespunzătoare zi de zi;

Ø      copiii de diferite vârste care rămân în grija bunicilor şi cu care părinţii nu mai păstrează nici un fel de legătură nu beneficiază de suficiente resurse materiale necesare pentru hrană şi o stare bună de sănătate;

Ø      pregătirea hranei revine de cele mai multe ori în grija adolescentelor, tinerelor fete, activitate ce le consumă din timpul de şcoală şi pregătire a temelor, cât şi din timpul liber;

Ø      printre adolescenţii, mai ales printre băieţii care au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, există tendinţa de a abandona şcoala;

Ø      printre adolescenţii cu părinţii plecaţi, atât fete cât şi băieţi, se manifestă tendinţa de absenteism. Există cazuri de tineri cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate care acumulează foarte multe absenţe la şcoală, fiind chiar în prag de exmatriculare;

Ø      absenteismul apare, în anumite situaţii, şi la cei mici din ciclul primar şi gimnazial;

Ø      atât la cei mici cât şi cei mari se observă o scădere a interesului acordat şcolii şi temelor pentru acasă pe fondul unei lipse de control şi supraveghere din partea unui adult cu autoritate asupra lor;

Ø      cei mici, uneori si adolescenţii, întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a înţelegerii materiei predate la şcoală. În acest sens, ei resimt nevoia de a avea o persoana adultă (părinte, învăţător sau profesor) care să îi ajute şi să susţină în activitatea şcolară.

Ø      în familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu activităţile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor;

Ø      programele şi activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra copiilor (în special din ciclul primar şi gimnazial) în ceea ce priveşte motivaţia de a veni la şcoală;

Ø      opinia copilului în ceea ce priveşte decizia pe care o iau părinţii (în legătură cu plecarea în străinătate pentru o perioadă de timp) nu este luată în considerare; de cele mai multe ori aceştia nu sunt nici măcar întrebaţi care este părerea lor;

Ø      cei mici, copii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultaţi în decizia părinţilor de a pleca de acasă pentru o anumită perioadă dar de cele mai multe ori aceştia nu sunt nici măcar informaţi despre plecare decât în momentul în care aceasta se întâmplă;

Ø      copiii care provin din familii unde mama este plecată sunt implicaţi în multiple activităţi gospodăreşti ocupându-le o mare parte din timpul lor liber;

Ø      în mediul rural ponderea activităţilor gospodăreşti este mult mai mare, de aceea timpul liber al copiilor este foarte redus;

Ø      posibilităţile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei disponibilităţii acestora pe de o parte pentru activitatea de joc şi pe de altă parte pentru activităţile ce presupun mişcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.

Copilul resimte atât lipsa informării cât şi  lipsa participării la decizie, într-un mod negativ, cu consecinţe asupra atitudinii şi comportamentului atunci când părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate.