|
IMPLEMENTAREA UNUI PROGRAM PERSONALIZAT
DE RECUPERARE A RĂMÂNERII ÎN URMĂ LA ÎNVĂȚĂTURĂ
Prof. înv. preșcolar Ciolan Laura Elena
G. P. P. “Sfântul Nicolae” Câmpulung, Argeș
Rezumat
Acest articol conține un studiu de caz al unui copil de clasa a II-a,înscris la o școală din Câmpulung Muscel, care manifestă o întârziere a însușirii scris-cititului până la această vârstă. Așadar, vom încerca să implementăm un program personalizat de recuperare a rămânerii în urmă la învățătură a elevului de 8 ani.
Metodologia utilizată este următoarea: observația comportamentului elevului în clasa de elevi și în grupul de prieteni, interviul cu elevul, cu părintele sub tutorial căruia se află (tatăl) și cu cadrul didactic de la clasă, metoda biografică de culegere a datelor și calificativelor școlare, precum și analiza produselor activității elevului, iar ca instrument am folosit aplicarea unui program individualizat de intervenție, urmat de analiza acestuia, la final.
După aplicarea programului de recuperare a rămânerii în urmă la învățătură, am observat că randamentul elevului la citire a crescut, cuvintele formate din mai multe silabe fiind citite și rostite mai ușor,scrierea conținând unele greșeli de ortografie. Teama pe care o manifesta de a nu se face de râs în exprimarea orală s-a redus în cea mai mare parte.
Cuvinte cheie: insucces, randament, recuperare
„Obținerea în mod frecvent a unor insuccese în activitatea școlară, a unor rezultate sub nivelul așteptărilor și cerințelor școlare determină în mod frecvent insuccesul școlar.” (Păiși-Lăzărescu, 2004)
Obiectivele stabilite în vederea cercetării sunt următoarele:
· Identificarea cauzelor care au determinat insuccesul școlar
· Eficiența utilizării unor strategii de diminuare a eșecului școlar
În ipoteză, vom presupune că prin utilizarea unui program individualizat de recuperare a rămânerii în urmă la învățătură poate fi înlăturat insuccesul școlar.
Subiectul propus spre cercetare se numește D.D., este născut la data de 11.IX.2004, este elev în clasa a II-a și este înscris la o școală din Câmpulung Muscel, având vârsta de 8 ani împliniți.
Ca metode am folosit observația comportamentului în clasa de elevi, precum și în cercul de prieteni al copilului, discuția cu elevul în cauză, cu părintele sub tutoria căruia se află-tatăl, dar și cu cadrul didactic; metoda biografică de culegere a datelor copilului, iar ca instrument am folosit aplicarea unui program individualizat de intervenție, urmat de analiza acestuia, la final.
Din discuția cu elevul, am înțeles faptul că părinții lui au divorțat când el avea doar 5 ani și jumătate, copilul rămânând în îngrijirea tatălui său.
Tatăl lucrează ca distribuitor de produse alimentare, având un program full-time, de peste 8 ore pe zi. Despre mama sa nu mai știe nimic, decât faptul că s-a recăsătorit si că are un al doilea copil. Același lucru s-a întâmplat și cu tatăl: s-a căsătorit pentru a doua oară cu o femeie care mai are în întreținere o fetiță dintr-o căsătorie anterioară cu doi ani mai mică decât subiectul investigat.
Copilul spunea despre mama sa că îi interzicea să meargă la joacă cu ceilalți copii din scara blocului, nici în parcul de distracții nu prea mergea, decât atunci când mergeau ambii părinții cu el. Despre timpul său liber, copilul spunea că îl petrecea în cea mai mare parte în fața calculatorului, unde se dedica jocurilor cu aventuri, bătăi și curse, iar seara și-o petrecea la televizor alături de familia sa.
Despre școală, elevul nu prea este încântat, spunând chiar că nu îi place, respingere datorată în primul rând faptului că a fost înscris la grădiniță abia după divorțul părinților, când tatăl a hotărât acest lucru.
Dialogul cu tatăl a sugerat faptul că elevul nu are nici o formă de deficiență, doar că din când în când copilul insistă să nu meargă la școală, din simplul motiv că nu îi place și că nu se simte bine acolo.
Temele pentru acasă și le rezolvă singur, tatăl spunând că nu se ocupă de această activitate pentru că nu are suficient timp liber.
Acasă, copilul are un comportament normal, ușor reținut în a face lucruri fără a avea permisiunea unuia dintre părinți.
În colectivul de prieteni, la joacă, este doar sora lui vitregă și un vecin de la țară mai mic de vârstă ca el, refuzând să socializeze cu copiii mai mari ca el crezând că o sa fie marginalizat sau chiar respins din jocuri.
Analizând situația copilului cu cadrul didactic, am aflat că între părinți și școală nu a existat un parteneriat așa cum ar fi trebuit.
Despre situația sa la învățătură, am înțeles că elevul nu excelează. La matematică, elevul efectuează operații cu numere de adunare și scădere fără trecere peste ordin, la restul sarcinilor fiind ușor ajutat de către doamna învățătoare. La Limba și Literatura Română apare însă problema, copilul având greșeli semnificante la citirea unui text de mare întindere sau chiar a unui cuvânt ce conține mai multe silabe, iar la scriere se descurcă greu, având unele greșeli de ortografie.
Doamna învățătoare mi-a precizat datele biografice ale copilului, folosind ca sursă catalogul clasei, dar și rezultatele școlare la Limba Română până la acea dată (vezi Anexa 1).
Cu acordul doamnei învățătoare, dar și a doamnei directoare, am asistat la două zile de școală în vederea observării comportamentului la învățătură a elevului investigat.
Din protocolul observațiilor curente, am constatat că elevul D.D. este tot timpul reținut, nu vrea să aibă prieteni la școală, nu socializează cu colegii, nu vorbește decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare. Răspunde ezitant și refuză să privească în ochi cadrul didactic când i se cere să răspundă oral. Nu-și termină sarcinile la timp în clasă și nu își face temele pentru acasă de cele mai multe ori.Are dificultăți în citirea unor texte cu conținut greoi și în scrierea corectă din punct de vedere ortografic.
Pe baza acestor date observate în activitatea școlară a copilului, cu acordul cadrului didactic am stabilit un program de intervenție pentru diminuarea insuccesului școlar la disciplina de citire, comunicare și scriere.
Programul de remediere a insuccesului școlar a avut pe jumătate efect, dar cadrul didactic va continua acest lucru în speranța că elevul D.D. va depăși aceste dificultăți de scriere și citire.
Copilul va fi implicat mai mult în a-și spune părerea la toate discuțiile din clasă alături de colegii săi și i se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acțiuni pentru a deveni mai responsabil. I se va cere să răspundă zilnic de creta și buretele în clasa, precum și de ordine și disciplină: bănci aranjate, table șterse și clasă curată.
Copilul va lucra o data pe săptămâna cu consilierul școlii, iar tatăl a acceptat să aibă o strânsă legătură cu școala.
În concluzie, omul nu poate trǎi fǎrǎ satisfacţii psihice, farǎ sentimentul succesului, care are un efect mobilizator asupra resurselor interne, influenţând din plin reuşita în orice activitate.
Succesul este acela care ajutǎ la depǎşirea situaţiilor ,,penibile”, la dizolvarea inhibiţiilor psihice, la restructurarea atitudinilor negative, fiind o cale eficientǎ a prevenirii formelor de inadaptare socialǎ.
Bibliografie:
· Păiși-Lăzărescu, Mihaela, Psihologie-pedagogie, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2004.
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai vechi:
|
