STUDIU PRIVIND INFLUENȚA EMOȚIILOR ÎN COMUNICAREA INTERPERSONALĂ A PĂRINȚILOR COPIILOR CU CES

profesor Cristian Chelaru,

Școala Gimnazială Specială Pașcani

Rezumat

Studiul prezentat își propune să analizeze efectele emoţiilor asupra tipului de răspuns la părinții copiilor cu cerințe educative speciale (CES). Lucrarea cuprinde o parte teoretică legată de emoții și comunicarea interpersonală urmată de o parte practică care respectă metodologia științifică în cercetarea psihologică. Instrumentul utilizat are validitate internă, ceea ce denotă o probabilitate destul de ridicată ca rezultatele studiului să fie veridice. Metoda statistică de prelucrare a datelor a fost ANOVA UNIVARIATE.

Cuvinte cheie: emoții, comunicarea interpersonală, cerințe educative speciale

În decursul dezvoltării umanităţii, s-au dezvoltat totodată şi mijloacele de comunicare, trecând de la o comunicare simplă la discuţii laborioase sau negocieri. În societatea modernă, comunicarea nu constă doar în simple informaţii ci în norme, principii, sentimente, imagini, simboluri sociale, coduri şi diferite tipuri de discurs.

Emoţiile reflectă relaţia specifică dintre indivizi şi situaţie. Astfel, în funcţie de situaţie, împrejurări se pot declanşa emoţii de intensitate mai mică, variată sau foarte mare. Putem evidenţia în acest caz emoţii – şoc, tipice: frica, furia, tristeţea, bucuria explozivă. timpul documentării pentru elaborarea lucrării am descoperit că procesul de comunicare este un proces complex care implică nu doar un schimb cognitiv, ci şi un schimb de înţelesuri, sentimente, emoţii, trăiri.

Comunicarea interpersonală depinde într-o mare măsură de personalitatea individului, de caracterul acestuia, de capacitatea de a recunoaşte şi gestiona emoţiile pe care le trăieşte.

La început consideram că afectivitatea, în totalitatea ei, poate împiedica (bloca) interacţiunea dintre două persoane dar nu este şi necesar ca indivizii să se lase conduşi într-o măsură ridicată de afectivitate, astfel încât un control asupra afectivităţii poate determina o interacţiune eficientă cu interlocutorul.

Diferenţele existente între indivizii determină o gamă variată de interacţiuni, de rezolvare a conflictelor.

În concluzie, efectele emoţiilor asupra comunicării interpersonale sunt diverse, pot bloca sau pot favoriza un proces de comunicare, în funcţie de emotivitatea individului, cât şi de nivelul inteligenţei emoţionale.

Planul cercetării şi desfăşurarea ei

1. Scopul cercetării

   Cercetarea de faţă vizează cunoaşterea efectelor emoţiilor asupra tipului de răspuns la părinții copiilor cu CES.

   Cunoaşterea efectelor emoţiilor asupra tipului de reacţie la conflict, urmărește influenţa emotivităţii asupra alegerii unui stil de abordare a conflictului, fie un stil emoţional – negativ, fie un stil raţional – pozitiv, în cazul în care un părinte al copilului cu CES percepe o emoţie pozitivă sau o emoţie negativă la interlocutor.

2. Ipoteze

   Ipoteza 1: Nivelul de inteligenţă emoțională a părinților influenţează tipul de răspuns

   emoțional

   Ipoteza 2: Tipul de părinți influenţează tipul de răspuns emoțional, în sensul că părinții care

   au copii cu CES au un tip de răspuns emoțional pozitiv în situații conflictuale.

3. Variabilele cercetării

   Variabile independente:

   VI 1 : inteligenţa emoţională : - nivel scăzut

   - nivel ridicat

   VI 2 : tipul de părinți - părinți ai copiilor cu CES

   -părinți fără copii cu CES

   Variabila dependentă:

   VD: tipul de răspuns emoțional: -emoţie pozitivă-compromis

   - emoţie negativă-furie

   Planul experimental a fost de tipul 2X2:

1. Desfăşurarea cercetării

1. 1. Lotul experimental

      La cercetare au participat părinți ai copiilor cu CES și părinți ai căror copii nu au dizabilități.

      Lotul experimental cuprinde 80 de subiecţi, dintre care 40 subiecţi ai căror copii au dizabilități și 40 subiecți fără copii cu dizabilități.

      4.2. Instrumente folosite

      În cadrul cercetării s-au folosit un chestionar construit special pentru acest studiu ce măsoară inteligenţa emoţională. Alpha Cronbach pentru chestionarul construit este de 0.64.

      Subiecţii au fost rugaţi să dea exemple de situaţii în care o persoană poate să arate că este capabilă să-şi stăpânească emoţiile, situaţii în care o persoană poate să-şi recunoască propriile emoţii, situaţii în care o persoană poate să tolereze frustrarea şi situaţii în care o persoană poate să utilizeze emoţiile în mod productiv. Acestea reprezentând operaţionalizarea definiţiei inteligenţei emoţionale, conform căreia inteligenţa emoţională reprezintă capacitatea individului de a-şi stăpâni emoţiile, abilitatea de a recunoaşte şi a denumi emoţiile pe care le are, precum şi abilitatea de a controla şi utiliza emoţiile. Pe baza răspunsurilor subiecţilor, am elaborat un chestionar cu 27 de itemi. Am aplicat chestionarul la 30 de subiecţi pentru a verifica coeficientul de consistenţă. În forma finală, chestionarul cuprinde 20 de itemi care măsoară inteligenţa emoţională.

      Scala de răspuns a chestionarului este organizată în patru trepte şi anume: 1 – semnifică dezacord puternic, 2 – dezacord parţial, 3 – acord parţial, 4 – acord puternic.

      4.3. Procedeu

      Pentru a elabora situaţiile – test pentru emoţii s-a ales ca emoţie pozitivă compromis şi ca emoţie negativă furia. Subiecţilor li se cerea să enumere cel puţin trei comportamente pe care o persoană le poate adopta într-o situaţie de comunicare atunci când ar percepe furia interlocutorului (pentru emoţie negativă) şi să enumere cel puţin trei comportamente pe care o persoană le poate adopta într-o situaţie de comunicare atunci când ar percepe compromisul interlocutorului (pentru emoţie pozitivă). Pe baza comportamentelor enunţate, s-au elaborat cele două situaţii – stimul, la care s-au ataşat două imagini reprezentative pentru furie şi compromis, iar ca variante de răspuns s-a realizat pentru fiecare stil de abordare a conflictului câte un comportament probabil de a răspunde la situaţia în care erau prezentate fie o emoţie pozitivă, fie o emoţie negativă.

      După culegerea datelor, acestea au fost prelucrate folosindu-se metoda statistică ANOVA UNIVARIATE.

2. Rezultate obţinute si interpretarea lor

   Nivelul de inteligenţă emoţională influenţează modul de răspuns la conflict, în sensul că un scor ridicat la testul de inteligenţă emoţională corelează cu modurile raţionale de răspuns la conflict, respectiv stilul adaptativ, compromisul. În urma analizei, s-a observat că subiecţii cu un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale care percep o emoţie pozitivă aleg într-un procent mai ridicat stilurile raţionale de răspuns, în sensul că 52% dintre subiecţi au ales stilul adaptativ, compromisul.

   În cazul în care subiecţii percep o emoţie negativă, subiecţii cu un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale aleg stiluri raţionale de răspuns, astfel 25% dintre subiecţi au ales stilul adaptativ, compromisul. Pragul de semnificaţie este semnificativ (p<0.05) astfel încât ipoteza este confirmată. Un nivel ridicat al inteligenţei influenţează modul de răspuns la conflict, subiecţii atunci când percep atât o emoţie pozitivă cât şi o emoţie negativă aleg în mai mare măsură stiluri raţionale de conflict (stilul adaptativ, compromisul). Doar 23% dintre subiecții cu un nivel de inteligență emoțională scăzută au ales stilul de răspuns furie.

   Acest studiu a urmărit cunoaşterea influenţei pe care emotivitatea o poate avea asupra stilului de răspuns la o situaţie conflictuală, atunci când este percepută o emoţie pozitivă sau atunci când este percepută o emoţie negativă. Stilurile raţional – pozitive fiind stilurile cele mai des adoptate atât de subiecţii copiilor fără cât și de subiecții copiilor cu CES.

   Inteligenţa emoţională și tipul de părinți reprezintă variabile care au o influenţă asupra desfăşurării unei comunicări interpersonale eficiente, însă depinde şi de modalitatea în care o persoană percepe relaţia pe care o are cu interlocutorul.

   Afectivitatea, parte componentă a personalităţii, deţine un rol important în dezvoltarea, adaptarea şi desfăşurarea în cadrul relaţiilor pe care un individ le întreprinde pe parcursul vieţii, mai ales în cazul părinților copiilor cu CES. Din experienţa acumulată, individul adoptă în situaţii asemănătoare soluţii care au mai fost aplicate, astfel individul se bazează atât pe cunoaşterea de sine cât şi pe resursele proprii pe care le-a acumulat, însă de cele mai multe ori este influențat de trăirile dominante exersate.

   Emoţia, componentă a afectivităţii, îndrumă individul în viaţă, are un rol de alarmă, îl atenţionează că situaţia are o semnificaţie pentru el, spunând astfel că simte şi acționează în concordanţă cu ceea ce percepe din mediu, din adaptarea la viaţa socială, dar mai ales din ceea ce dirijează trăirile interioare.

   Bibliografie:

   Cosnier, J. Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor Editura Polirom, Iaşi, 2007

   Havârneanu, C., Metodologia cercetării în ştiinţele sociale, Editura Erota, Iaşi, 2000

   Gherguţ, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2013