INFLUENȚAREA POZITIVĂ A ELEVILOR

PRINTR-O COMUNICARE EFICIENTĂ

-STUDIU-

înv. Marc Auric

Școala Gimnazială Cîmpeni

Orice activitate umană are la bază procesul de comunicare, iar în afara comunicării nu putem exista ca oameni. Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

În meseria de dascăl, comunicarea este foarte importantă. Ea reprezintă esența activității desfășurate în școală cu un impact major și în afara ei. O comunicare eficientă poate asigura în mare măsură progresul școlar, la fel cum deficiențele în comunicare garantează eșecul. Înainte de a şti să asimileze cunoștințe, elevul trebuie să ştie să comunice eficient, iar să comunice eficient învață dacă este integrat activ în activități care implică comunicare. Comunicarea trebuie să se realizeze atât între pro­fesor și elev, cât și în cadrul colectivului de elevi. În egală măsură, comunicarea poate asigura un așa-numit „fir roșu” al lecției, care oferă elevului răspun­surile de care acesta are nevoie. De fapt, profesorul-model este acela care își structurează întreaga activitate de la clasă pe o comunicare eficientă, care să fie în concordanță cu nivelul de pregătire al clasei și care să răspundă nevoilor copilului.

Activitatea didactică pe care am desfășurat-o până în prezent m-a pus față în față cu elevi care au personalități dintre cele mai diverse- introvertiți sau extrovertiți, retrași sau impulsivi, cu capacități comunicaționale ridicate sau cu un nivel scăzut al vocabularului. Am încercat să îi ajut pe toți în măsura posibilităților, să le ofer șansa de a se pregăti pentru viitor. Mi-am propus ca pe viitor să aplic strategii și metode noi de dezvoltare a capacității de comunicare, astfel încât să obțin rezultate satisfăcătoare în ce privește abilitatea elevilor de a interrelaționa cu cei din jurul lor.

Fiecare profesor personifică rolul într-o manieră originală şi ajunge în cele din urmă la un stil propriu în actul comunicării educaţionale. Aşa cum spunea Jean Jaures, „Nu putem preda altora ceea ce vrem, ceea ce ştim sau ceea ce credem că ştim; nu predăm şi nu putem preda decât ceea ce suntem”.

Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaţiilor interpersonale şi de integrare socială. Orice activitate umană are la bază procesul de comunicare, iar în afara comunicării nu putem exista ca oameni. Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

În meseria de dascăl, comunicarea este foarte importantă. Ea reprezintă esența activității desfășurate în școală cu un impact major și în afara ei. O comunicare eficientă poate asigura în mare măsură progresul școlar, la fel cum deficiențele în comunicare garantează eșecul. Comunicarea educațională sau pedagogică este acea comunicare care facilitează realizarea fenomenului educațional în ansamblul său fără a ține seama de conținuturi, niveluri, forme ori partenerii implicați. Comunicarea eficientă dintre profesor și elev presupune existența unor relații de intercunoaștere, de intercomunicare precum și a unor relații socio-afective bazate pe încredere reciprocă. Cei trei parteneri sociali implicați în procesul instructiv-educativ(părinte, elev, profesor), trebuie să interacționeze, să dorească să comunice problemele cu care se confruntă și apoi să caute soluții de interes comun.

Înainte de a şti să asimileze cunoștințe, elevul trebuie să ştie să comunice eficient, iar să comunice eficient învață dacă este integrat activ în activități care implică comunicare. Comunicarea trebuie să se realizeze atât între pro­fesor și elev, cât și în cadrul colectivului de elevi. În egală măsură, comunicarea poate asigura un așa-numit „fir roșu” al lecției, care oferă elevului răspun­surile de care acesta are nevoie. De fapt, profesorul-model este acela care își structurează întreaga activitate de la clasă pe o comunicare eficientă, care să fie în concordanță cu nivelul de pregătire al clasei și care să răspundă nevoilor copilului.

În cadrul procesului instructiv- educativ comunicăm permanent. Această comunicare se realizează nu doar în cadrul orelor de limba română, ci și în cadrul tuturor celorlalte discipline școlare. Matematica și explorarea mediului îi învață pe elevi să folosească limbajul matematic, să descrie fenomene, procese, ființe etc, să opereze logic cu numere, să rezolve probleme practice; artele vizuale le stimulează interesul pentru frumos, îi ajută să exploreze mesaje artistice, să își îmbogățească vocabularul cu termeni estetici; disciplina muzică și mișcare contribuie de asemenea la formarea gustului pentru frumos, iar disciplina dezvoltare personală își aduce contribuția la formarea unor abilități și atitudini igienico-sanitare, dar și la dobândirea încrederii în sine. Însă pentru a atinge aceste finalități, fiecare disciplină școlară se bazează pe comunicare ca proces al transmiterii cunoștințelor și al formării personalității elevului. Concluzia este că fără comunicare nu există învățare.

În cadrul colectivului, elevii comunică întot­deauna, însă această comunicare trebuie să favo­rizeze consolidarea unor relații constructive între ei. Spre exemplu, elevii comunică cel mai bine atunci când trebuie să lucreze în echipă sau când profe­sorul utilizează în procesul de predare metode interactive. Munca în echipă generează ceea ce se numește „zumzet creativ” și în cadrul căruia copiii au ocazia de a-și spune părerea, de a învăța unii de la alții. Astfel, comunicarea eficientă înseamnă rela­ționare, intercunoaștere, întraju­torare, coope­rare, muncă în echipă, cu alte cuvinte, o cheie care des­chide „poarta succesului școlar”. Pentru o comunicare eficientă trebuie să ţinem seama de câteva reguli simple şi anume: dorinţa de a înţelege şi a asculta, să ştii să asculţi, disponibilitate, implicare, discernământ şi obiectivitate în evaluarea comportamentelor elevilor, onestitate, bunăvoinţă, încredere reciprocă, respect reciproc, flexibilitate în gândire, toleranţă, complementaritate, sentimentul de dăruire, găsirea unui limbaj comun, altruism, interese comune, preocupări comune, cooperare, curaj, îndrăzneală, să dai celuilalt putere, simţul umorului.

Cadrul didactic capătă experienţă în domeniul comunicării didactice odată cu elevii săi. Observându-i şi analizându-le gesturile şi mimica, el devine capabil în timp să găsească şi să aplice în practică alte forme de comunicare, astfel încât să îi atragă pe elevi către şcoală şi către studiu. Se ştie că nu există doi elevi identici. De aceea, cadrul didactic trebuie să îşi adapteze felul de a comunica la personalitatea fiecăruia, să descopere interesele fiecăruia şi să folosească informaţiile descoperite în favoarea amândurora. Un profesor bun trebuie să ştie calea pe care s-o aleagă pentru ca relaţia profesor-elev să fie cât mai eficientă. Profesorul trebuie să-i dea încredere elevului în forţele sale, să prindă curaj, să-l facă să se implice în relaţia de comunicare, să reuşească să-l antreneze intr-o discuţie constructivă. E necesar ca elevilor să li se transmită acea sete de cunoaştere, acea disponibilitate şi flexibilitate în gândire, dorinţa de comunicare. Profesorul trebuie să ţină seama de opiniile elevilor, de dorinţele acestora, de personalitatea fiecăruia în parte. Elevii trebuie consideraţi nişte persoane responsabile, cărora li se acordă un anumit credit. Îi formăm pe elevi comunicând cu ei, şi aceasta nu doar sub aspectul transmiterii de informaţii, cunoştinţe, conţinuturi, dar şi apelând la un climat afectiv, relaxant şi distractiv pentru elevi.

Activitatea didactică pe care am desfășurat-o până în prezent m-a pus față în față cu elevi care au personalități dintre cele mai diverse- introvertiți sau extrovertiți, retrași sau impulsivi, cu capacități comunicaționale ridicate sau cu un nivel scăzut al vocabularului. Am încercat să îi ajut pe toți în măsura posibilităților, să le ofer șansa de a se pregăti pentru viitor. Mi-am propus ca pe viitor să aplic strategii și metode noi de dezvoltare a capacității de comunicare, astfel încât să obțin rezultate satisfăcătoare în ce privește abilitatea elevilor de a interrelaționa cu cei din jurul lor.

Fiecare profesor personifică rolul într-o manieră originală şi ajunge în cele din urmă la un stil propriu în actul comunicării educaţionale. Aşa cum spunea Jean Jaures, „Nu putem preda altora ceea ce vrem, ceea ce ştim sau ceea ce credem că ştim; nu predăm şi nu putem preda decât ceea ce suntem”.

Bibliografie:

Iucu R, Managementul și gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iași, 2000;

Evelina, Graur ,Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001;

Dumitriu, Gh., Comunicare şi învăţare, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1997;

Pânişoară, I.O., Comunicarea eficientă, ediţia a IV-a. Iaşi: Editura Polirom, 2006.