INSTRUIREA PROGRAMATÃ

Profesor Lazar Mihaiela

Liceul de Artã „Ioan Sima” Zalãu

Predarea-învãtarea constituie un flux continuu de informatii dirijat si controlat în permanentã prin intermediul unei conexiuni inverse. Datoritã acestui mecanism devine posibilã autoreglarea permanentã a învãtãrii si îmbunãtãtirea ei calitativã.

Materialul ia forma unui program elaborat dupã:

a) Principiul pasilor mici si al progresului gradat, ceea ce presupune fragmentarea materiei în unitãti elementare sau secvente simple, accesibile, logic si organic înlãntuite.

b) Principiul participãrii active, în sensul cã fiecare secventã reclamã si o aplicatie (un exercitiu de efectuare, un rãspuns la întrebare etc.), ceea ce obligã elevul sã lucreze cu informatia datã.

c) Principiul verificãrii imediate, ceea ce înseamnã cã elevul are posibilitatea sã-si verifice imediat si de fiecare datã corectitudinea rãspunsului, a solutiei gãsite etc., prin comparatie cu rãspunsul bun (de control) indicat în altã parte. Aceastã reactie inversã si imediatã confirmã ceea ce este corect (întãrire pozitivã) sau infirmã ccea ce este gresit (întãrire negativã). Aceastã întãrire continuã permite o corectare operativã a erorilor comise, o autoreglare a învãtãrii. Numai dupã efectuarea corectã a sarcinii date elevul poate trece la secventa urmãtoare si asa mai departe, pânã la parcurgerea întregii lectii programate.

d) Principiul ritmului propriu de învãtare. Lucrând independent, fiecare elev progreseazã în ritmul sãu specific, dupã posibilitãtile lui reale. Elevii cu o gândire mai rapidã strãbat secventele mai repede, cei mai lenti le parcurg mai încet.

Aceastã metodã foloseste tipuri diferite de proramare a materiei si activitãtii de învãtare. Mai des utilizate sunt însã: programarea liniarã (cu rãspunsuri construite de elev – figura 1) si programarea ramificatã (cu rãspunsuri la alegere) si trimiteri la explicatii suplimentare în cazul comiterii unor greseli (figura 2). De exemplu: „Am vãzut cã apa se gãseste în naturã în stare lichidã, gazoasã si solidã.” Cãror fenomene se datoreazã trecerea apei din stare gazoasã în stare solidã?

1. condensãrii

2. evaporãrii

3. înghetãrii

4. fierberii.

Dacã elevul alege rãspunsurile corecte (1 si 3), trece la „pasul” urmãtor; dacã la alege rãspunsuri incorecte va gãsi, la paginile indicate, informatii suplimentare si va relua învãtarea.

Figura 1 – Pasii învãtãrii în programarea liniarã

Figura 2 – Pasii învãtãrii în programarea ramificatã

Cucos, Constantin si colaboratorii, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si gradele didactice, Editura Polirom, Iasi, 1998

Vlãsceanu, L. si colaboratorii, Didacticã, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1995