ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN ÎNTRE NECESITATE ŞI EFICIENŢĂ

Prof. Înv. Primar: Szebeni Monica - Camelia

Şcoala Gimnazială.”Sf. Andrei”Sărmaş Jud. Harghita

MOTTO:

“Sarcina conducătorului este aceea de fi din ce în ce mai eficient”

(P.F. Druker)

Dezvoltarea societăţii umane în general, şi a societăţii româneşti în particular, este caracterizată printr-o variabilitate rapidă, fapt care impune pentru grupe mari de oameni o perfecţionare continuă. Cea mai importantă misiune a şcolii va fi aceea de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe. Mijloacele de autoeducare câştigă, pe zi ce trece, tot mai mult teren: manualele alternative, lecţiile prezentate de diferite televiziuni îi ajută pe elevi să acumuleze cunoştinţe. Dascălul încetează treptat să predea materia, rolul său fiind acela de „torţă” care luminează şi călăuzeşte paşii elevilor prin “tunelul cunoaşterii”. Dascălul va fi cel care va organiza munca elevilor şi îi va supraveghea.

“REALITĂŢI SIMULTANE”

Existenţa claselor cu predare simultană este inevitabilă în învăţământul românesc, în special în mediul rural unde numărul de copii este insuficient pentru a forma clase omogene.

Aşa cum se ştie, predarea în condiţii simultane, sistem impus de realităţile demografice ale unor zone, ridică o serie de probleme specifice, atât pentru cadrul didactic, cât şi pentru elev. Dacă în ceea ce-l priveşte pe învăţător predarea simultană îi impune un ritm alert de lucru şi o minuţioasă pregătire a activităţilor, în ceea ce-l priveşte pe elev accentul cade pe munca independentă, pe optimizarea înţelegerii şi activităţii semidirijate.

Secretul succesului activităţii simultane îl constituie tocmai capacitatea şi priceperea învăţătorului de a asigura, în primul rând, un conţinut şi forme adecvate exerciţiilor de muncă independentă pe care trebuie să le efectueze, precum şi de a alterna corect activitatea directă cu munca independentă a elevilor.

În învăţământul simultan, în special, esenţa este utilizarea a ceea ce ştiu şi pot deja face elevii, sprijinindu-se unul pe altul, împărtăşindu-şi unul altuia experienţe, cunoştinţe, mod de lucru pentru a învăţa ceva nou. Copiii învaţă cu uşurinţă unul de la altul tot felul de lucruri; aşa cum învaţă trăsnăi, pot învăţa şi lucruri utile, cum învaţă să tragă cu praştia, să facă vaporaşe de hârtie pot învăţa şi deprinderi de muncă intelectuală.

TIMP ŞCOLAR “SIMULTAN”

Astfel, după gruparea claselor, unul din momentele de început ale organizării, un rol important îl ocupă întocmirea orarelor. La clasele cu predare - învăţare simultană, orarele trebuie să respecte aceleaşi condiţii pedagogice şi psihologice, referitoare la adaptarea elevilor cu activitatea şcolară, momente de efort maxim, de relaxare etc. De asemenea, disciplinele de învăţământ se cuplează în orar în aşa fel încât să se poată desfăşura cu succes atât activitatea directă cu elevii, cât şi munca independentă a acestora.

Un mod de lucru frecvent întâlnit în şcolile cu predare simultană îl prezintă orarul prelungit de şase ore zilnic, defalcat în aşa fel încât să se lucreze, cu o clasă, câte două ore separat, primele două ore cu clasa mai mare, iar ultimele două cu clasa mai mică. Programul decalat poate fi organizat în fiecare zi sau doar în zilele în care puterea de concentrare a elevilor e mai mare.

În condiţiile predării simultane, învăţătorul lucrează cu două, trei sau patru clase într-o singură sală. De aceea, această încăpere trebuie amenajată în aşa fel încât activitatea unei clase să nu fie perturbată de activitatea celeilalte clase. Acest lucru este posibil în condiţiile în care se ţine cont de:

a) amplasarea mobilierului în sala de clasă;

b) amplasarea mijloacelor didactice.

1. Activitatea frontală cu clasa în cadrul învăţământului simultan

   Activităţi frontale care se pretează şi la clasele simultane sunt:

• Predarea noilor cunoştinţe

• Verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebări adresate clasei)

• Exerciţii de consolidare ( lectura cu voce tare, rezolvarea unor exerciţii la tablă etc.)

• Lectura şi dezbaterea unor fragmente din ziare, reviste, cărţi

• Comentarea unor evenimente locale sau naţionale de interes pentru elevi

• Jocuri didactice care să antreneze toţi elevii

  Activităţile la care sunt antrenaţi toţi elevii sunt foarte importante în cazul predării simultane, deoarece contribuie la sudarea colectivului de elevi, ceea ce îi va face să comunice liber, fără teama de a fi „pârâţi” părinţilor sau altor copii din localitate.

• Activitatea frontală este caracterizată printr-un control riguros al dascălului care stabileşte conţinutul, interacţiunea, ritmul, durata activităţii. Tot dascălul corectează greşelile elevilor şi evaluează gradul de realizare a sarcinii didactice. Am menţionat deja că mai ales în cadrul învăţământului simultan, dascălul nu este singura persoană care poate interacţiona frontal cu clasa.

  Acest tip de organizare a clasei are însă avantaje şi dezavantaje, unele fiind menţionate în tabelul următor.

Unele dezavantaje menţionate mai sus pot fi eliminate prin organizarea de activităţi pe grupe de elevi sau în perechi.

2. Activitatea pe grupe de elevi în cadrul învăţământului simultan

„Activitatea pe grupe” este forma de organizare a clasei în care trei sau mai mulţi elevi se unesc şi lucrează împreună pentru a rezolva sarcina didactică trasată de dascăl.

Avantajele modalităţii de lucru în grup în cadrul învăţământului simultan:

• Creşte timpul de participare activă a fiecărui elev.

• Elevii învaţă unii de la alţii (sursa cunoştinţelor nu este doar dascălul).

• Creşte încrederea în sine a participanţilor. Acest lucru este foarte necesar la clasele simultane unde elevii sunt obligaţi să înveţe să rezolve problemele ivite, singuri sau cu ajutorul colegilor.

• Activitatea în grupe e mai dinamică decât cea în perechi, deoarece sunt mai mulţi elevi care reacţionează „pro” sau „contra” unei idei, proceduri etc.

• Cresc şansele ca măcar un elev din grup să poată rezolva problemele care survin.

• Munca în grup este mai relaxantă decât cea în perechi sau individuală.

  Dezavantajul modalităţii de lucru în grup în cadrul învăţământului simultan este gălăgia inevitabilă, când mai mulţi elevi vorbesc în acelaşi timp. Într-o clasă simultană acest lucru poate fi un impediment în desfăşurarea activităţii celuilalt grup. Este de asemenea, posibil să apară probleme de indisciplină. Unele pot fi evitate prin alegerea partenerilor din subgrupă după nişte criterii stabilite cu grijă.

  3. Activitatea în perechi în cadrul învăţământului simultan

  Modalitatea de lucru în perechi este cel mai uşor de organizat, chiar şi în sălile de clasă cu mobilier fix, deoarece elevii stau de obicei câte doi în bănci. Un alt avantaj al muncii în perechi este rata de participare activă a elevilor. Practic, jumătate din elevi sunt permanent „activi”.

  Avantaje ale modalităţii de lucru în perechi, aplicabile în cadrul învăţământului simultan:

• Creşte procentul de participare activă a elevilor.

• Încurajează cooperarea elevilor (cei doi se pot corecta reciproc, fără teama de a fi ridiculizaţi, îşi pot explica aspectele mai puţin clare ale sarcinii didactice etc.).

• Se pot organiza practic în oricare moment al lecţiei, pentru a atinge diferite obiective (exerciţii de exprimare orală sau în scris, de înţelegere a mesajelor scrise, rezolvări de exerciţii şi probleme).

  Dezavantaje ale modalităţii de lucru în perechi:

• Gălăgia. În cazul în care creşte procentul de participare activă, creşte şi gălăgia, deoarece jumătate din clasă vorbeşte. Acest lucru este mai evident în clasele cu elevi mulţi. În cazul învăţământului simultan, unde practic ne referim de cele mai multe ori doar la o grupă care va lucra în perechi, gălăgia nu ar trebui să fie un impediment.

• Indisciplina poate fi şi ea o problemă. Cu cât clasa este mai numeroasă, cu atât mai dificil va fi pentru educator să monitorizeze fiecare pereche.

• Un alt pericol al muncii în perechi este folosirea unui limbaj inadecvat sau incorect.

  Dascălul nu îi poate auzi tot timpul pe toţi elevii care vorbesc şi, în consecinţă, nici nu-i poate corecta.

  Unele din aceste neajunsuri pot fi eliminate sau atenuate prin buna organizare a activităţilor şi atitudinea dascălului.

  Cea mai simplă organizare a clasei în vederea modalităţii de lucru în perechi este păstrarea perechilor existente (colegi de bancă). Există numeroase sarcini didactice care se pot rezolva astfel, fără a cere elevilor claselor simultane să-şi schimbe poziţia în bănci sau în clasă:

• răspunsuri la întrebările din manual;

• exerciţii (de aritmetică, matematică, limbi străine etc.);

• executarea de desene, colaje etc.;

• dialoguri (conversaţie);

• verificarea sau corectarea unor cunoştinţe ale elevilor;

• studiu individual etc.

  Unele activităţi au mai mult succes dacă partenerii sunt aşezaţi în bănci consecutive. Acest aranjament permite:

• o ţinută mai comodă a celor doi elevi (nu trebuie să se întoarcă parţial ca în cazul băncilor fixe);

• este mai uşor să se „ascundă” informaţia de partener;

• partenerii pot lucra şi pe diagonală;

• dascălul nu trebuie să confecţioneze seturi de materiale pentru fiecare pereche, ci doar două planşe mai mari plasate pe pereţi opuşi.

  Pentru a obţine acest aranjament, dascălul va numerota rândurile de elevi cu 1 şi 2, sau „A” şi „B”, şi va cere elevilor de pe un rând (A sau 1) să-şi întoarcă scaunul în direcţie opusă.

  Astfel elevii „A” vor colabora cu elevii „B” pentru rezolvarea sarcinii didactice. Fiind cu spatele la planşa pe care trebuie s-o descrie, coloreze, sau s-o reproducă, ei se bazează doar pe indicaţiile partenerului.

  Acest tip de aranjament se poate folosi pentru activităţi de dezvoltare a vorbirii, îmbogăţire a vocabularului sau verificare a unor cunoştinţe . Activitatea poate fi desfăşurată cu toţi elevii, sau pe grupe de instruire.

  4. Activitatea individuală a elevilor

  Unul din dezavantajele modalităţii frontale de lucru este faptul că ea facilitează mai multă predare şi mai puţină învăţare.

  Modalitatea individuală de muncă este folosită mai ales în acest scop: de a oferi elevilor ocazia să înveţe, realizând diferite sarcini didactice etc. În cazul învăţământului simultan, activitatea individuală a elevilor este nu doar importantă ci şi foarte necesară, deoarece oferă dascălului ocazia de a preda noi cunoştinţe celeilalte grupe de elevi. Astfel, spre deosebire de predarea la clasele omogene, unde munca individuală nu trebuie să dureze prea mult, deoarece se poate face şi acasă (excepţie făcând testele), la clasele simultane activitatea individuală a elevilor este de lungă durată, şi necesită formarea unor deprinderi temeinice de studiu.

  De preferinţă, dascălul va organiza astfel de activităţi pentru a verifica înţelegerea de către elevi a unei bucăţi de lectură, demonstraţii, explicaţii, dezvoltarea unor deprinderi, etc. Sarcina didactică va varia în durată şi complexitate în funcţie de vârsta elevilor.

  Exemple de activităţi care se pretează muncii individuale:

• Copierea, transcrierea unui text de către elevii clasei întâi sau a doua în vederea formării deprinderii de a scrie corect, caligrafic etc. Elevii vor înţelege că în viaţă scriem de cele mai multe ori pentru alţii. În consecinţă, ceea ce scriem trebuie nu doar să aibă sens, ci să fie şi citeţ.

• Lectura unui text şi completarea unei fişe de lectură pregătită în prealabil de către dascăl.

• Căutarea unor informaţii sau cuvinte în dicţionare, enciclopedii etc.

• Extragerea ideilor principale, rezumarea sau comentariul unui text.

• Redactarea unor scrisori, compuneri, telegrame, anunţuri etc.

• Diferite calcule matematice, în vederea aflării dimensiunii unei suprafeţe, volum, etc.

• Realizarea unor desene, obiecte, jocuri, materiale didactice etc.

  În funcţie de specificul sarcinii didactice, dascălul trebuie să repartizeze sarcinile în aşa fel încât elevii să nu poată copia unul de la altul, chiar dacă desfăşoară acelaşi tip de exerciţiu. De exemplu, dacă elevii trebuie să rezume un text, sarcina este identică, dar textele trebuie să fie diferite.

Să le acordăm aceleaşi şanse de a avea acces la educaţie chiar în mediul favorabil evoluţiei lor!

Nimic nu e prea mult când e realizat pentru binele ŞI EDUCAREA PUIULUI DE OM!

MENIREA DASCĂLULUI:

BIBLIOGRAFIE

”Predarea simultană”-Proiectul pentru învăţământul rural-suport de curs

Moldovan, I., Învăţământ cu predare simultană între realitate şi expectanţă, Revista Învăţământul primar nr. 3, 1993

Ionescu, M., Managementul clasei.Un pas mai departe…Învăţarea pe bază de proiect, Ed.Humanitas Educaţional, 2003