METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

Prof. Camelia Cosma

Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău și Școala Gimnazială ”Corneliu Coposu” Zalău

Profesorul de biologie trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa, dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. Rolul profesorului este de a construi punţi între ceea ce ştiu elevii, ceea ce pot face şi ceea ce sunt în stare să înveţe. Profesorul este întotdeauna alături de elev întărindu-i încrederea în el însuşi şi îl ajută să progreseze, să se autodepăşească permanent.

Experienţa a demonstrat că nu este suficient să ai informaţii ,,stocate’’, ci capacităţi şi competenţe de valorificare în realitatea obiectivă a acestora.

Prin multiplele metode de evaluare, fie tradiţionale, fie moderne,se asigură – pentru profesor - răspunsurile la întrebările, adesea enigmatice: Ce ştie? Cât ştie? Cum ştie? elevul din ceea ce i se comunică în clasă.

Metode alternative de evaluare.

Aceste metode urmăresc accentuarea acelei dimensiuni a acţiunii evaluative care oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi).

1. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor, oferă profesorului informaţii privind performanţele elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi de relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun. Informaţiile pot fi înregistrate folosind: fişa de evaluare, scara de clasificare, lista de control / verificare.

1. Fişa de evaluare este completată de către profesor, în ea se înregistrează date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifică în comportamentul sau modul de acţiune a elevilor

2. Scara de clasificare este un tip de scară ce însumează un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluării. Elevului îi sunt prezentate un număr de enunţuri în raport de care acesta trebuie să-şi manifeste acordul sau dezacordul, alegând între cinci trepte: puternic acord, acord, indecis (neutru), dezacord, puternic dezacord.

3. Lista de control / verificare se deosebeşte de scara de clasificare prin faptul că doar se constată prezenţa sau absenţa unei caracteristici, comportament, fără a emite o judecată de valoare oricât de simplă. Un avantaj este acela că se elaborează uşor, fiind obiectivă în evaluarea abilităţilor care pot fi divizate în paşi specifici.

   Un tip special de observaţie este observaţia participativă cu implicaţii asupra relaţiei profesor-elev. Acest tip de observaţie este subiectivă, dar poate să-şi sporească procentul de obiectivitate dacă atenţia va fi concentrată asupra construcţiei şi utilizării instrumentelor

   2. Investigaţia oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite în situaţii noi şi variate, pe parcursul uneia sau mai multor ore de curs. Se organizează individual sau pe grupe de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigaţiei este de tip holistic.

   3. Proiectul este o activitate mai amplă decât investigaţia. Se iniţiază în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii – eventual şi prin începerea rezolvării acestuia, se continuă acasă pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul se consultă permanent cu profesorul – şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi a produsului realizat. Poate fi realizat individual sau în grup.

   4. Portofoliul este un mijloc de evaluare pe o perioadă mai lungă, reflectă progresul elevului pe mai multe planuri. Această modalitate de evaluare trebuie adaptată la un anumit context care ţine cont de: specificul disciplinei, vârsta, nevoile şi abilităţile elevului, performanţele atinse prin învăţare.

   5. Testul docimologic asigură o obiectivitate mai mare şi eficientizează examinările tradiţionale. Permite standardizarea condiţiilor de examinare, a modalităţilor de notare aducând astfel un spor de obiectivitate. Prezintă o identitate triplă: de conţinut, a condiţiilor de aplicare, a criteriilor de apreciere.

   Prin acest test nu se urmăreşte doar verificarea informaţiei acumulate de elevi, ci şi capacitatea lor de a utiliza cunoştinţele deja asimilate în situaţii variate.

   Etapele elaborării unui test docimologic sunt:

• precizarea obiectivelor;

• documentarea ştiinţifică;

• avansarea unor ipoteze.

  6. Autoevaluarea are un rol esenţial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecăţii de valoare pe care o emite profesorul. Elevii au nevoie să se autocunoască fapt ce are multiple implicaţii în planul motivaţional şi atitudinal.

  Metode de autoevaluare:

• autocorectarea sau corectarea reciprocă dă posibilitate elevului de a-şi depista operativ unele erori, scăderi, în momentul realizării unor sarcini de învăţare.

• autonotarea controlată solicită elevul să-şi acorde o notă, care este negociată apoi cu profesorul sau cu colegii.

• notarea reciprocă – elevii sunt puşi în situaţia de a-şi nota colegii, prin reciprocitate, fie la lucrări scrise fie la ascultările orale, exerciţiu ce nu trebuie să se concretizeze neapărat prin notarea efectivă;

   

BIBLIOGRAFIE

1. Ureche Camelia, Cucu Corina, ,,Metodica predării biologiei’’, Editura Zedax, Focşani, 2003;

2. Liţoiu Nicoleta, Paraschiv Steluţa, ,,Ghid de evaluare şi examinare - Biologie’’, Editura Aramis, Bucureşti, 2001;

3. Alexandru Coca, Pădure Daniela-Camelia, Drăguşoiu Gheorghe, ,,Evaluări în biologie şi noţiuni generale de ecologie mondială’’, Editura Printeuro, Ploieşti, 2005.