Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Modalitati de realizare a educatiei morale la varsta prescolara
Joi, 08 Martie 2012 00:00

MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI MORALE

LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

 

Profesor: Dumbravă-Brezoianu Simona

Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Benedek Elek”- Sf.Gheorghe

 

REZUMAT

         Educaţia morală este un proces continuu, toate disciplinele de învăţământ cu situaţiile educative specifice având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor, de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatoarea poate alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.

          Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode specifice de educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acţionale).

          Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă esenţială atât a procesului instructiv-educativ cât şi a acţiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii, având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a preşcolarului în conformitate cu normele sociale şi cu particularităţile de vârstă. Toate activităţile din grădiniţă au influenţă şi în direcţia educării morale, dar acest aspect este urmărit cu preponderenţă în activităţile din domeniul educaţiei pentru societate.

 

SUMMARY

           Moral education is an ongoing process, all disciplines with specific educational situations which contributed to the moral sphere. Depending on the age of children, the general context, the content used as support for moral education, the teacher can choose similar strategies, inductive, deductive, algorithmic, heuristic, etc..
           There, in addition to general teaching methods and learning situations, specific methods of moral education, which are used to form the moral conscience (especially expository methods) or moral formation of children's behavior (method act).
           Moral dimension of education is an essential component of the educational process and the action exerted by family, social environment, the team of children, with the goal of creating awareness and civilized behavior of preschool children in accordance with the particular social and age. All activities in the kindergarten influence and moral education, but this is followed mainly in education activities for society. 

 

METODELE ŞI PROCEDEELE EDUCAŢIEI MORALE

          Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un sistem coerent de metode şi procedee prin care să putem preveni apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.

           Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie şi o strategie complexă, variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate. Nu atât numărul metodelor şi procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor situaţii în care se găseşte educatoarea şi preşcolarul.

          Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui cadru didactic sunt: povestirea, explicaţia morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea şi sancţionarea sau aprobarea şi dezaprobarea. Abilitatea şi măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se îmbină cu cele practice. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda explicaţiei poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.

           Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere competenţă şi artă pentru a soluţiona numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi şansele cele mai mari de succes.

 De asemenea, nu trebuie să  uite nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însoţită de exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de vedere moral în toate împrejurările.

          Cadrul organizatoric al educaţiei morale are valenţe formative importante în cazul utilizării metodelor cu abilitate. Se face necesară evaluarea nivelului educaţiei morale  a fiecărui elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces cu privire specială la realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită.

          Acţiunile educative se desfăşoară în mod organizat şi sistematic şi au, totodată, rolul de a valorifica acele influenţe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind metodele cele mai adecvate se urmăreşte construirea conştientă a personalităţii morale a copilului în concordanţă cu imperativele moralei societăţi. (I.Nicola, D. Farcaş, anul 1990, p. 31).

1. Explicaţia morală

          Cu ajutorul ei, educatoarea dezvăluie copiilor conţinutul unei cerinţe, norme, reguli morale. Încă de la o vârstă timpurie, exerciţiile de comportament sunt precedate de scurte explicaţii: cum să-i respecte pe adulţi şi pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte programul grădiniţei, etc. Iniţial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o cerinţă morală, pentru ca pe parcurs să se extindă şi asupra respectării ei.

           Pentru a avea nu doar funcţie informativă, ci şi stimulativă este nevoie ca explicaţia să fie însoţită de material şi fapte concrete. Acestea pot declanşa trăiri afective care determină o conduită corespunzătoare.

2. Convorbirea morală

          Este o discuţie sau un dialog între educator şi copii care are drept scop atât clarificarea unor cunoştinţe morale cât şi declanşarea unor trăiri afective prin valorificarea experienţei de viaţă a copiilor.

          Convorbirile pot fi organizate sau ocazionale. Cele organizate se desfăşoară cu întreaga grupă, iar cele ocazionale se desfăşoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori este necesar. Pornind de la un substrat faptic, copiii pot sa-şi exprime liber opţiunile în legătură cu faptele sau cerinţele morale discutate şi să conştientizeze efectele eventualelor abateri sau încălcări ale cerinţelor morale sau, dimpotrivă, să-şi întărească un comportament pozitiv. Astfel se poate afirma că această metodă are funcţii de informare, sensibilizare, corectare, întărire privitoare la conştiinţa şi conduita morală a copilului.

3. Povestirea morală

          Constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor întâmplări şi fapte reale sau imaginare cu semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale.

4. Exemplul moral

          Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii, prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare. Locul prescripţiilor verbale, care avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este preluat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfăşurarea sa (Ioan Nicola, 2000, p. 227). Efectul acestui model depinde atât de calitatea modelului cât şi de modul în care este perceput. Caracteristică vârstei preşcolare este o tendinţă de imitare deosebit de puternică ce măreşte foarte mult efectul sugestiv al comportării altora. Preşcolarul preia modelul fără niciun fel de prelucrare sau filtrare internă, încercând să se comporte identic cu modelul care devine pentru el un impuls spre acţiune.

         Exemplele îşi pot exercita acţiunea direct sau indirect. Atunci când sunt oferite de persoanele aflate în anturajul copilului - părinţi, educatoare, colegi, adulţi - acţionează nemijlocit asupra copilului prin interrelaţionare. În acest sens, exemplul părinţilor şi al educatoarei este de mare importanţă în influenţarea conştiinţei şi conduitei copilului (în măsura în care presupune o îmbinare armonioasă a autorităţii şi a afecţiunii).

            Preocuparea acestora ar trebui să se îndrepte, în primul rând, asupra propriei atitudini şi comportări, deoarece exemplul lor devine un instrument ce acţionează asupra personalităţii copilului.

         Exemplele indirecte constau în relatarea şi descrierea unor fapte şi acţiuni morale exercitate de o anumită persoană într-o anumită situaţie. Acestea se pot realiza cu ajutorul povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.

          Pentru ca efectul exemplului moral să fie cel dorit se impun anumite condiţii de ordin psihopedagogic:

- crearea unui climat psihosocial cu o puternică încărcătură afectivă care să fie favorabil unei relaţii bazate pe comuniune, ataşament, respect între educatoare şi copii;

- educatoarea să aibă calităţi şi conduite care să dovedească, în relaţiile cu copiii, că este un exemplu demn de urmat;

- să se evite decretarea unui copil ca exemplu integral pentru colegii săi. Exagerarea în acest sens poate avea efecte nedorite atât pentru cel în cauză care poate dezvolta trăsături ca individualism, aroganţă, cât şi pentru ceilalţi copii care pot simţi frustrare sau subapreciere.

          Modelele negative pot fi utile doar în măsura în care copilul, raportându-se la ele, se detaşează, adoptând o conduită opusă.

5. Exerciţiul moral

          Pedagogia defineşte exerciţiul moral ca o repetare sistematică şi organizată a unor acţiuni, în condiţii relativ identice, cu scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală, al elaborării şi stabilirii trăsăturilor de voinţă şi caracter implicate în atitudinea şi conduita morală a copilului.

          În practica educativă se disting două momente principale ale exerciţiului moral: formularea cerinţelor şi exersarea propriu-zisă.

Cerinţele exprimate pot să îmbrace diferite forme externe la care ne vom referi în continuare:

1        Ordinul 

          Este o formă mai atenuată, care este însoţită de explicaţii şi argumente privitoare la necesitatea împlinirii obligaţiilor.

2        Dispoziţia

          Este o formă de ordin mai atenuată, care este însoţită de explicaţii şi argumente privitoare la necesitatea împlinirii obligaţiilor.

3        Îndemnul şi sugestia

          Sunt forme indirecte de formulare a cerinţelor prin care copiii pot fi stimulaţi să desfăşoare anumite acţiuni.

4        Rugămintea

            Este o metodă prin care se solicită îndeplinirea benevolă a unei sarcini, lăsând copilului libertatea de a decide în legătură cu momentul şi modul ei de îndeplinire. Este de dorit însă să nu ajungă la refuzul îndeplinirii ei şi aceasta poate fi posibilă prin tact, printr-un ton adecvat, care să declanşeze  mobiluri interioare ce se vor reflecta asupra conduitei.

          În cazul acestei metode, relaţia autoritate - supunere este mijlocită de mobiluri interne ale conduitei. Dacă acestea sunt sesizate de cadrul didactic, se pot obţine rezultate foarte bune, chiar superioare celor obţinute prin constrângere.

5        Încrederea

          Avansul de încredere se poate acorda în diferite situaţii unor copii care prezintă carenţe în anumite direcţii. De exemplu unor copii mai puţin disciplinaţi li se poate încredinţa sarcina de a urmări disciplina colegilor, copiilor egoişti li se poate încredinţa sarcina de a-şi ajuta colegii.

6        Utilizarea perspectivelor

          Presupune a le face cunoscute copiilor diferite obiective ce urmează să fie atinse în activitatea lor. Acestea pot avea un efect mobilizator prin aspiraţiile individuale şi colective pe care le declanşează în conştiinţa copiilor.       Primele vizează satisfacerea unor interese personale care necesită eforturi individuale, iar celelalte se referă la obiectivele unui grup, realizarea lor fiind posibilă prin cooperarea membrilor grupului.

7        Încurajarea

          Prin stimularea mobilurilor interne este antrenată, cu precădere, componenta afectiv-motivaţională. Prin expresii verbale apreciative sunt încurajate comportamentele pozitive de menţinere a angajării în respectarea regulilor şi cerinţelor morale.

8        Stimularea prin promiterea unei recompense

          Reprezintă o metodă de întărire pozitivă extrinsecă. Recompensa promisă, declanşează o gamă de trăiri afective ce-i determină pe copii să desfăşoare o anumită activitate. Se urmăreşte ca, treptat, să se facă trecerea de la motivarea extrinsecă la cea determinată de însuşi conţinutul activităţii.

6. Exersarea propriu-zisă

          Este un proces care presupune îndeplinirea consecventă şi sistematică a cerinţelor formulate în vederea întăririi componenţelor conştiinţei morale şi a formării conduitei morale. Exersarea este deosebit de importantă pentru interiorizarea cerinţelor cuprinse în normele moralei sociale care devin, astfel, elemente ale conduitei morale, reflectate în relaţiile copilului cu ceilalţi, cu societatea şi cu sine însuşi. Antrenarea copiilor în diferite activităţi şi acţiuni care presupun organizarea unor situaţii de relaţionare are drept rezultat formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare cât şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter.

7. Metode de întărire a deprinderilor şi obişnuinţelor morale

          Aprobarea: reprezintă o modalitate de întărire pozitivă, întrucât constă în acceptarea, recunoaşterea şi confirmarea rezultatelor şi manifestărilor morale ale copiilor de către o autoritate externă. Mecanismul care stă la baza acestei întăriri este declanşarea unor trăiri afective pozitive care stimulează atitudinea şi comportamentul moral al subiectului în direcţiile în care s-au manifestat anterior. Aprobarea apare ca o confirmare a concordanţei între cerinţele moralei sociale şi materializarea lor în rezultatele şi faptele morale ale copiilor. Această modalitate de întărire oferă copilului posibilitatea de a deosebi binele de rău cât şi de a adera la prescripţiile normelor morale.

Aprobarea se poate manifesta în forme diverse, individuale sau colective:

1        Acordul se constituie ca exprimarea mulţumirii faţă de respectarea sau împlinirea cerinţelor adresate copiilor şi poate îmbrăca forma unor gesturi sau cuvinte apreciative.

2        Lauda este o formă de apreciere verbală care poate fi confidenţială sau publică. Atunci când este făcută în faţa colectivului poate consta în evidenţierea unor fapte care pot fi recomandate spre a fi urmate.

3        Recompensa este o formă premială folosită în cazul unor rezultate ce depăşesc nivelul de exigenţă impus, plasându-le peste valoarea medie de manifestare a unor fapte şi acţiuni morale (Ioan Nicola, 2000, p.236).

Recompensele pot fi de ordin material sau spiritual şi, dintre acestea, este indicat ca pe măsura dezvoltării copilului să fie utilizate, cu prioritate, cele spirituale.

Pentru ca recompensa să-şi atingă scopul de a întări un comportament pozitiv se impun câteva reguli:

- să fie raportată la fapte morale concrete şi pe măsura lor;

- argumentarea lor să fie făcută prin criterii precise şi fără subiectivism;

- să se evite folosirea lor exagerată spre a evita devierea motivaţiei interne spre una centrată pe obţinerea recompensei.

         În ceea ce priveşte aprobarea, în general, se impun, de asemenea, câteva consideraţii de ordin psihopedagogic:

- evitarea aplicării stereotipe şi la intervale prea scurte care ar genera diminuarea valorii sale afective;

- diversificarea formelor de aprobare şi alegerea unui moment potrivit pentru aplicarea ei;

- asigurarea unui consens între aprecierea educatorului şi opinia colectivului pentru a se evita riscul izolării celui recompensat.

8. Metode de frânare şi eliminare a comportamentelor negative

         Dezaprobarea reprezintă forma negativă a întăririi, constând din respingerea unor fapte şi manifestări nedorite ale copilului. Prin transmiterea unor informaţii care induc stări afective neplăcute, are rolul de a-l determina pe copil să înceteze repetarea acţiunii respective. Stârnind sentimente de vinovăţie, ruşine, culpabilitate etc., această metodă aduce copilul într-o stare de disconfort moral determinându-l să părăsească manifestările negative şi să-şi sincronizeze comportamentul cu cerinţele formulate în prealabil.

Dezaprobarea se poate manifesta în mai multe forme:

1        Dezacordul exprimă nemulţumirea faţă de modul în care au fost îndeplinite cerinţele, prin gesturi sau verbal.

2        Observaţia poate fi adresată individual sau în faţa colectivului şi vizează un aspect concret al comportamentului unui copil sau al unui grup, cu privire la îndeplinirea defectuoasă a unei sarcini.

3        Avertismentul constă în exprimarea indignării faţă de îndeplinirea deficitară a unor sarcini cu menţiunea că va fi urmată de o pedeapsă în cazul în care abaterea nu se remediază.

4        Pedeapsa este cea mai înaltă formă de dezaprobare care se aplică atunci când copilul refuză îndeplinirea sarcinii. Rezolvarea conflictului care apare între atitudinea copilului şi cerinţele educatoarei reclamă uneori aplicarea pedepsei. Aceasta are scopul de a declanşa o atitudine de regret faţă de faptele comise şi de a mobiliza copilul în direcţia evitării unei atitudini de împotrivire faţă de normele şi regulile date.

Ca modalităţi de pedepsire pot fi utilizate mai multe forme:

- privarea de anumite privilegii sau confiscarea unor obiecte;

- suportarea consecinţelor faptelor (de exemplu, nu-şi găseşte o jucărie pentru că nu a aşezat-o în ordine la locul ei);

- repararea unor daune produse de încălcarea regulilor;

- izolarea copilului într-un loc, singur, pentru câteva minute, atunci când nu-şi mai poate controla comportamentul.

Se impun şi în cazul pedepsei, câteva condiţii a căror respectare îi conferă eficienţă:

- să fie pe măsura faptei săvârşite;

- să fie aplicată imediat pentru a face posibilă înţelegerea de către copil, a gravităţii faptei;

- să fie individualizată, să ţină seama de particularităţile individuale şi de context;

- să nu fie folosită prea des, pentru că astfel efectul ei scade;

- educatoarea (părintele) să zică ce face şi să facă ce zice;

- să nu fie însoţită de o atmosferă încordată, de privarea de afecţiune a copiilor.

 

CONCLUZII

         Privite în ansamblu, toate metodele educaţiei morale pot avea un aport important la formarea conştiinţei şi conduitei morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate metodele de întărire pozitivă concomitent cu restrângerea, pe cât posibil, a celor de întărire negativă.

            Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale cât şi între libertate şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele strategii care vor da copilului impresia libertăţii chiar în acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.

 

BIBLIOGRAFIE

1. Ambrus, Z. (2004). Programe educaţionale: Activităţi şi metode de grup pentru formarea moralităţii şi civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană.

2. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral civică în învăţământul primar. Bucureşti: Editura Coresi.

3. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educaţiei. Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică.

4. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.

5. Nicola, I., Farcaş, D. (1990). Pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Ultima actualizare în Vineri, 09 Martie 2012 14:56
 

Revista cu ISSN

Consiliere si orientare

Materiale si resurse - Consiliere si orientare     Consiliere si orientare - Mihai Jigau  Consilierea carierei - Mihai Jigau Consilierea carierei adultilor - Mihai Jigau Consilierea carierei - Compediu de metode si tehnici...

Read more

Evaluarea scolara

EVALUAREA ŞCOLARĂ IANIN MĂDĂLINA, profesor limba franceză, Colegiul Tehnic „Emanoil Ungureanu”, Timişoara Evaluarea şcolară este un factor important în predare deoarece cuantifică rezultatele învăţării dar are...

Read more

Utilizarea filmelor in cadrul orelor de …

UTILIZAREA FILMELOR ÎN CADRUL ORELOR DE ISTORIE Eva Fenechiu - profesor de istorie Colegiul Tehnic Anghel Saligny, Cluj Napoca Predarea şi învăţarea istoriei presupun eforturi mari uneori din...

Read more

Roluri animate de educatori

ROLURI ANIMATE DE EDUCATORI   Educator Stan Luminiţa-Simona Grădiniţa cu program normal Bălăbăneşti, Galaţi     Noul Curriculum accentuează rolul educatorului în raport cu libertatea în planificarea activităţii zilnice, iar aria comportamentelor fundamentale ale cadrului didactic...

Read more

European Education Fain editia a treia

European Education Fair la cea de-a treia editie     IEC - International Education Center Romania invită elevii si studentii romani interesati de studiile in strainatate la cea de-a treia editie a...

Read more

Instrumente interactive in matematica

INSTRUMENTE INTERACTIVE ÎN MATEMATICĂ Prof. Buzea Gabriela, ȘcoalaGimnazială Nr. 56, București Rezumat : Articolul evidenţiază un exemplu prin care profesorii pot influenţa performanţele elevilor  pe care îi îndrumă, prin folosirea unor...

Read more

Spune Nu drogurilor - tipuri de droguri …

Spune Nu drogurilor - tipuri de droguri - opiacee

1. Opiacee   Opiumul şi substanţe înrudite: Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat. După perioada de înflorire,...

Read more

Particularitati hidrogeologice ale Balti…

PARTICULARITĂŢI HIDROGEOLOGICE ALE BĂLŢII BRĂILEI   Prof. dr. Ion Andronache, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu”, Brăila   În regim natural de scurgere, nivelul pânzei freatice din Balta Mare a Brăilei era situat la adâncimi de...

Read more