Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Motivatia invatarii la scolarii mici
Scris de administrator   
Marţi, 08 Februarie 2022 14:22

MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA ȘCOLARII MICI


Prof. înv. primar Almaș Andreea-Ioana

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău


Una dintre mizele cele mai importante ale sistemului de învățământ românesc este stimularea motivației elevului pentru învățare și educație, cele mai importante elemente care contribuie la definirea viitorului său. Aceasta este o sarcină mult prea complexă, pentru a putea fi rezolvată numai de către cadrul didactic, necesitând efort și timp îndelungat.

Motivarea elevilor pentru învățare și prevenirea eșecului școlar este o necesitate socială și morală, o dorință a fiecărui părinte și profesor. Atât pentru cadrele didactice, cât și pentru părinți sau experții din domeniul științelor educației, motivația este cheia succesului în cadrul procesului de învățământ, în predare și învățare, mai ales. De la Piaget la Gardner, teoreticienii mecanismelor învățării s-a subliniat importanța motivației, ea fiind fundamentul pe care se construiește reușita școlară (Popenci; Fartușnic, 2009).

Dar ce este motivația? Fiind un concept-cheie extrem de complex, la fel ca și creativitatea, este foarte greu de găsit o definiție exactă, deoarece acest concept aparține unor domenii largi, precum pedagogia și psihologia. Pentru părinți, copilul motivat este cel care nu este împins de la spate pentru a învăța, pentru a-și face temele, care dorește să obțină mereu rezultate bune la învățătură și care este apreciat la școală, de către învățătoare și profesori. Pentru cadrele didactice, elevul motivat este cel care este atent la ore, care se implică, răspunde tuturor sarcinilor și manifestă interes pentru activități (Popenci; Fartușnic, 2009).

În termeni de specialitate, am putea spune că „motivația reprezintă acel set de resorturi care ne determină să facem un anumit lucru. (Popenci; Fartușnic, 2009, p. 11).

Dacă le vom adresa elevilor următoarea întrebare- „De ce înveți?”, răspunsurile pe care le vom primi, vor fi cu siguranță, dintre cele mai diverse.Vom afla, de exemplu, că unii învață pentru a primi note bune, pentru a descoperi lucruri noi, pentru a fi mai buni decât ceilalți, alții învață pentru a-i face mândri pe părinți și profesori etc. Astfel, ne putem da seama că activitatea de învățare a elevilor este plurimotivată, fiind susținută de mai multe motive și nu doar de unul singur. Putem constata faptul că unele motive sunt dominante, unii elevi învățând pur și simplu pentru note și pentru a fi mereu primii în clasament, iar alții pentru că le place să descopere și să învețe lucruri noi, pentru că îi interesează o anumită disciplină (Popenci; Fartușnic, 2009).

Un studiu privind motivația elevilor în învățare din anul 2011, arată că principalele motive pentru care elevii învață sunt: pentru a avea o carieră de succes, pentru că va fi util mai departe, pentru că materia este interesantă și atractivă, pentru a lua note bune, datorită prestigiului profesorului și pentru că el este respectat (Cuciureanu, 2015).

În literatura de specialitate se remarcă o abordare duală care include două categorii opuse ale motivației învățării: motivația extrinsecă și motivația intrinsecă.

Motivația externă sau extrinsecă este caracteristică preșcolarilor și școlarilor mici, fiind bazată pe existența unor stimuli exteriori, precum: pedeapsa, amenințarea, aprecierea, lauda, recompensa etc. Ea este determinată, prin impunere, din exterior. Cu alte cuvinte, pentru a întreprinde un anumit comportament sau pentru a realiza o anumită acțiune, individul are nevoie de un factor de control extern, care să-l observe și să-l recompenseze sau să-l pedepsească, în funcție de acel comportament sau de acea acțiune (Muste, 2019).

Literatura de specialitate descrie sintagma „motivație externă”, în raport cu: motivația externă pozitivă și motivația externă negativă.

Motivația externă negativă „are la bază atitudinea de îndepărtare a oricărei consecințe neplăcute care s-ar putea ivi în procesul de cunoaștere” (Muste, 2019, p. 297), bazându-se pe aspecte precum pedeapsa, frica, critica, cearta etc. Spre exemplu, copilul învață la matematică pentru a evita pedeapsa din partea tatălui sau cu alte cuvinte se abține din a demonstra un alt comportament de teama pedepsei, care dacă nu ar exista, el nu ar demonstra acel comportament- învățarea (Muste, 2019).

Motivația externă pozitivă este axată pe obținerea de beneficii, recompense, în urma unei activități de depunere de efort cognitiv (diplome, premii, bani, note bune). Spre exemplu, elevul învață pentru a obține o notă cât mai bună la teză, care să-l ajute să rămână printre primii elevi cu medii bune din clasă. Și în această situație, motivele învățării sunt exterioare și nu transformă acțiunea de învățare în ceva atractiv, elevul fiind orientat spre scop, finalitate, spre a primi recompensa de la final și nu pe proces (Crețu, 2005).

A doua formă a motivației, care apare mai târziu, odată cu trecerea timpului este motivația intrinsecă sau internă, care este determinată, fie de surse interne subiectului (dorințe, nevoi, trebuințe, interese, preferințe strict personale), fie din surse provenite din activitatea desfășurată. Practic, motivația intrinsecă constă în obținerea satisfacției prin îndeplinirea unei acțiuni adecvate (Muste, 2019).

Spre exemplu, pasiunea pentru un anumit domeniu ne determină să ne pregătim și să învățăm cât mai mult, având în același timp o satisfacție ce ne-o oferă activitățile respective și făcând cu drag acel lucru, fără a simți vreo obligație.

Motivaţia intrinsecă nu cunoaşte saturaţie. Nikolai Semionov, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, ajuns la vârsta de 88 de ani, declară: „când omul de ştiinţă se ocupă de lucruri care îi plac foarte mult, limita efortului se plasează şi ea foarte sus, fără nici un fel de urmări dăunătoare. Invers, când faci o treabă care nu-ţi aduce mulţumire, limita aceasta este foarte joasă. Aceasta este o minunată însuşire a organismului uman” (Opre, Szentagotai, 2017).

Cu alte cuvinte, atunci când suntem motivați intrinsec și facem cu adevărat ceea ce ne dorim, nu mai ținem cont de efortul și munca pe care le depunem, deoarece interesul, dorința de a cunoaște lucruri noi, de a progresa și evolua, care se instalează profund în structurile interioare, devin extrem de puternice. Forma de bază a motivației intrinseci este curiozitatea epistemică, care exprimă nevoia copilului de a ști, de a-și îmbogăți orizontul de cunoaștere. Activitățile de învățare motivate intrinsec se realizează cu un efort de mobilizare redus, antrenează sentimente de satisfacție, împlinire și conduc la o asimilare de durată a cunoștințelor (Sălăvăstru, 2004).

În practică, activitatea umană este motivată atât intrinsec, cât şi extrinsec, ambele categorii de factori, condiționând și influențând motivația individului pentru o anumită activitate. Un şcolar învaţă iniţial sub presiunea unor cerinţe externe, pentru ca ulterior, să ajungă să înveţe din plăcere, dintr-un interes cognitiv. Astfel, se întâmplă ca uneori o motivație extrinsecă să provoace o motivație intrinsecă: un elev învață la început pentru a primi note bune și pentru a-i face mândri pe părinți, iar pe măsură ce asimilează informații și își formează anumite abilități, competențe care îi oferă o anumită satisfacție, poate să ajungă să învețe din interes pentru un anumit domeniu (Popenci; Fartușnic, 2009).

Pentru a stimula motivația elevilor pentru activitatea de învățare, Rolland Viau, consideră semnificative, câteva condiții de care cadrul didactic ar trebui să țină cont în activitatea de predare: diversificarea și predarea integrată a activităților, autenticitatea lecțiilor (să ducă la o realizare, rezultat asemănător cu ceva din viața reală), accentul pus pe cooperare (să-i permită elevului să interacționeze și să colaboreze cu ceilalți), oferirea de provocări optime pentru învățare (nici prea dificile, nici prea ușoare), utilizarea diferitelor mijloace de învățare (softuri educaționale, păpuși) și stimularea curiozității epistemice (prin surpriză, contradicție) (Popenci, Fartușnic, 2009).

În concluzie, motivația elevilor pentru învățare trebuie stimulată, orientată și întreținută, iar cadrul didactic, alături de părinți, are un rol primordial în acest sens, deoarece intervenția sa pedagogică poate influența în sens pozitiv deficitul de motivație pentru învățare al școlarului mic. Misiunea școlii și a cadrelor didactice este aceea de a crea condiții și situații de învățare dezirabile, care să-i atragă pe educabili, să le asigure o stare de bine, iar conținuturile să fie selectate și prezentate astfel încât să se plieze pe nevoile și interesele lor de formare.

Bibliografie

· Albulescu, I., Catalano, H. (2019). Sinteze de pedagogia învățământului primar: ghid pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic II. București: Didactica Publishing House.

· Muste, D. (2012). Stimularea motivației învățării la elevi, prin intermediul unui program educațional specific. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

· Popenci, Ș., Fartușnic, C. (2009). Motivația pentru învățare: de ce ar trebui să le pese copiilor de ea și ce putem face pentru asta. București: Didactica Publishing House.

· Preda, V., Pletea, M., Grama, F., Flangea, N., Pletea, G., Grigore, A., L., Ciobanu, C. (2011). 450 de jocuri educaționale: repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului:(19 luni-84 de luni).București: Didactica Publishing House

· Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației. București: Editura Polirom.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ultima actualizare în Joi, 24 Martie 2022 15:26
 

Revista cu ISSN

Moduri de organizare a procesului de inv…

 Procesul de invatamant, ca activitate intreprinsa deliberat in vederea realizarii unor scopuri, presupune ca necesitate o organizare. Aceasta activitate se prezinta ca un sistem complex.   Organizarea pe clase si lectii...

Read more

Desenul mijloc de cunoastere a copiilor

DESENUL -  MIJLOC DE CUNOAŞTERE A COPIILOR    Institutor Herczeg Monica, Şcoala cu clasele I-VIII Dudeştii Noi                         Asemeni muzicii şi dansului, desenul permite omului să se exprime fără cuvinte, să dea...

Read more

Dezvoltarea competentelor cheie citit sc…

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR CHEIE CITIT-SCRIS PRIN DISCIPLINELE DE STUDIU DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Competenţe cheie cadrul European   Profesor Rodica Stan   Prezentare generală Reprezintă prima încercare la nivel european de a oferi o listă completă şi...

Read more

CAUZELE ALBIRII RECIFURILOR DE CORALI_ST…

STUDIU DE CAZ DESPRE CAUZELE ALBIRII RECIFURILOR DE CORALI Prof. Dimitriu Alina Grup Școlar Agricol Alexandria, jud. Teleorman Recifurile de corali sunt printre cele mai diverse...

Read more

Profesorii prezenti pe internet cu ajuto…

PROFESORII PREZENȚI PE INTERNET CU AJUTORUL LUI GOOGLE SITES Profesor Bușcă Laura Liceul Tehnologic “Lazăr Edeleanu”, Năvodari Rezumat: Acest articol prezintă modul de realizare a...

Read more

Educatia formala

EDUCATIA FORMALA   O definitie a  educatiei formale a fost data de  catre Philip Coombs, conform careia educatia formala este “sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind de la scoala primara...

Read more

Creativitatea la elevi

CREATIVITATEA LA ELEVI   Prof. Surlaru Daniela Colegiul Agricol “Dr. C. Angelescu” Buzău   Creativitate, şcoală, cunoaştere, stimulare, capacitate creativă, învăţământ primar, învăţare creativă, cadru didactic, aptitudine, metode, educaţie, experiment formativ, activităţi extracurriculare, activităţi şcolare,...

Read more

Educatia integrata in scoala contemporan…

EDUCAŢIA INTEGRATĂ ÎN ŞCOALA CONTEMPORANĂ - STRATEGII DIDACTICE Institutor Anton Simona Marinela Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 2, Vorniceni, Judeţul Botoşani Învăţământul este una din componentele vieţii sociale...

Read more