OPTIMIZAREA PROCESULUI DE PREDARE

PRIN DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

  Înv. Gligor Dana

Școala Gimnazială Vidra, jud. Alba

O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor.  

            Predarea implică, în esenţă, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Profesorul nu este numai o sursă de informare a elevilor; el este în acelaşi timp, specialistul care ştie să trateze această informaţie, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învaţă, s-o facă asimilabilă.

Pentru a putea rezista într-o lume în schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a cerne informaţiile şi de a alege între ceea ce este şi ceea ce nu este important. Este necesar ca ei să  înţeleagă cum se corelează anumite informaţii, să le descopere sensul, să le respingă pe cele irelevante sau false. Deci ei trebuie să dea sens creativ şi productiv informaţiilor, să gândească şi să înveţe în mod critic.

            O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor.  

            Predarea implică, în esenţă, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Profesorul nu este numai o sursă de informare a elevilor; el este în acelaşi timp, specialistul care ştie să trateze această informaţie, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învaţă, s-o facă asimilabilă. De asemenea el îi învaţă tehnici ale activităţii de învăţare care să le permită să se autoinstruiască. Astfel că funcţiile predării se extinde de la comunicarea informaţiilor, care-şi menţine un rol important, la activităţi de organizare, de conducere şi dirijare a învăţării, de inovare a procesului de învăţământ şi de creaţie didactică.

            Prioritatea fundamentală a învăţământului actual o reprezintă formarea omului cu „stil eficient”, a omului cu calităţi sedimentate, cu simţul datoriei, dezvoltarea la maximum a potenţialului individual de la cele mai fragede vârste.

            Pentru a putea rezista într-o lume în schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a cerne informaţiile şi de a alege între ceea ce este şi ceea ce nu este important. Este necesar ca ei să  înţeleagă cum se corelează anumite informaţii, să le descopere sensul, să le respingă pe cele irelevante sau false. Deci ei trebuie să dea sens creativ şi productiv informaţiilor, să gândească şi să înveţe în mod critic.

            Gândirea şi învăţarea critică se realizează atunci când cadrul didactic apreaciază diversitatea de idei şi experienţe, când nu există mentalitatea „unicului răspuns corect”.

            Dezvoltarea şi învăţarea critică a elevilor se poate face printr-un demers didactic corespunzător învăţării active şi interactive care ar putea avea următoarele etape:

            -motivarea elevului pentru activitate, formularea unor scopuri pentru învăţare prin colaborarea evenimentelor şi anticiparea  derulării unei acţiuni.

            -realizarea sensului informaţiilor, menţinerea interesului, implicarea elevilor.

            -reflecţia-exprimarea ideilor şi informaţiilor cu propriile cuvinte, pentru realizarea unui schimb de idei între copii, prin construirea unei scheme care descrie principalele câştiguri dobândite în procesul de gândire.

            Gândirea  critică  este instrumentul învăţării eficiente, care ajută o persoană să se orienteze în lumea alternativelor posibile şi să-şi conştientizeze mecanismele propriei gândiri.

            Metodele de predare-învăţare care ajută la dezvoltarea gândirii critice dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze păreri originale referitoare la o problemă, să realizeze o dezbatere responsabilă a ideilor şi soluţiilor date de ei, să opteze pentru o soluţie alternativă din mai multe soluţii posibile, să rezolve problema în timp optim şi cu eficienţă şi să înveţe prin cooperare.

            Câteva dintre metodele critice ce se pot utiliza la clasă sunt: metoda mozaicului, metoda cubului, brainstormingul etc.

            Toate metodele au partea finală de reflecţie realizată prin întrebări de genul:” Ce am învăţat astăzi? „Ce v-a plăcut?” etc.

            Prin astfel de activităţi, copiii au ocazia să exerseze procesul gândirii critice, să gândească independent şi în grup.

            Voi exemplifica cu aplicarea metodei “Cubul” la disciplina limba română, clasa a II-a, textul “Cele patru piersici”- poveste populară, punând în valoare valențele gândirii critice. Activitatea se poate realiza frontal, individual, sau pe grupe, pentru o bună receptare a mesajului scris. Pe fețele unui cub se formulează următoarele cerințe:

1.                  Descrie fii țăranului!

2.                  Compară comportamentul celor trei fii după primirea piersicilor!

3.                  Asociază purtarea băieților cu a altor personaje din lecturile citite!

4.                  Analizează aprecierile făcute de tată pentru băieții lui!

5.                  Argumentează de ce apreciezi mai mult comportamentul mezinului în comparație cu al celorlalți!

6.                  Aplică/transformă comportamentul negativ al băiețiilor mai mari, într-un comportament pozitiv.

Se realizează, astfel, o învățare durabilă, prin asimilarea unor cunoștințe noi și restructurarea activă a unor scheme mentale, se dezvoltă capacitatea de exprimare orală, elevii fiind puși în situația de a reformula prin cuvinte proprii cele învățate, realizându-se și o eficientă receptare a mesajului scris.

          O gândire critică nu se poate dezvolta fără stimularea capacităţii creatoare ale copiilor. Numai  conducându-i să descopere şi alt drum, acesta va avea curajul să critice ceea ce este depăşit. Doar printr-o învăţare logico-creativă se crează situaţii de învăţare astfel încât elevul urmează drumul parcurs de cercetător pentru descoperirea adevărurilor. Acest tip de învăţare garantează înţelegerea şi asimilarea logică a cunoştinţelor şi totodată sporeşte curiozitatea, dezvoltă intelectul, asigură progresul psihic în situaţii teoretice şi practice care necesită o gândire critică.

Bibliografie:

            Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000

            Ionescu, M.; Radu, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001