PREDAREA CREATIVĂ

Prof. înv. primar Almaș Andreea-Ioana

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Exigențele vieții contemporane și nevoia de a face față problemelor și schimbărilor din diferite sectoare de activitate au transformat problema creativității într-o prioritate, devenind în prezent una dintre abilitățile secolului XXI.

Lumea în care trăim se află în continuă schimbare, iar dacă dorim să evoluăm și să facem față provocărilor contemporane, trebuie să ne raportăm diferit la propriile noastre capacități și să le folosim la potențialul lor maxim. Pentru a realiza acest lucru este necesar să concepem sistemele de educație în modalități complet diferite față de cele de până acum (Robinson, 2011).

„În prezent provocarea este de a tranforma sistemele de educație în ceva mult mai potrivit pentru nevoile secolului XXI. În centrul acestei transformări trebuie să se afle o abordare total diferită a inteligenței și creativității umane” (Robinson, 2011, p. 31). Dată fiind recunoașterea necesității ca școala să acționeze în sensul cultivării și dezvoltării potențialului creativ al elevilor, ea trebuie să promoveze învățarea creativă care pune accent pe învățarea prin descoperire, prin efort propriu.

Noile discursuri în educație subliniază trecerea de la centrarea pe predare („Eu le predau azi elevilor...”), la centrarea pe învățare („Elevii mei învață azi...”). Cu alte cuvinte, pe profesor ar trebui să îl preocupe ce va învăța elevul până la finalul lecției/ zilei, cu ce bagaj de cunoștințe va pleca elevul acasă. O altă tendință actuală este trecerea de la centrarea pe profesor („Oare ce fac eu azi la oră?”), la centrarea pe elev („Oare ce vor face elevii mei azi la oră?”). De asemenea, se remarcă trecerea de la monodisciplinaritate („Eu nu predau decât...”) la inter- și trans-disciplinaritate („Azi voi integra...”), deoarece școala trebuie să îi pregătească pe elevi pentru viață. Prin analogie, ne putem imagina câteva recipiente cu culori. În școală, fiecare culoare se află separat, în borcanul ei, însă în viață toate culorile sunt amestecate, se întrepătrund. Astfel, predarea integrată a conținuturilor îi va ajuta pe elevi să-și formeze o imagine globală, de ansamblu asupra realității, să facă inferențe și să fie pregătiți pentru viață.

Decidenții direcți din domeniul educațional, dar și decidenții indirecți sunt conștienți de faptul că a venit momentul unei schimbări majore în educație. Această schimbare ar trebui să înceapă, în primul rând, de la cadrele didactice, prin implementarea unor schimbări pozitive a propriei lor practici profesionale și prin valorificarea la maxim a potențialului lor creativ în activitatea didactică. Dacă profesorii vor aștepta schimbarea programelor școlare și reformarea întregului sistem de învățământ, lucrurile nu se vor schimba, ci din contră, vor stagna, vor continua să aibă aceleași rezultate și să facă lucrurile pe care le-au făcut dintotdeauna (Nell; Drew, 2016).

Pentru a se produce o schimbare la clasă, cadrele didactice trebuie să se implice în modificarea propriei lor abordări, să regândească și să schimbe anumite lucruri, aducând ceva nou în activitatea de lucru cu copiii. Măsura în care profesorii pot fi creativi în predare, depinde de mai mulți factori, inclusiv de părerea lor despre creativitate. În momentul în care vom avea profesori motivați, profesori care doresc să evolueze și să se schimbe și cred că pot face acest lucru, având curaj și încredere în forțele proprii, atunci vom putea spune că s-a produs cu adevărat o schimbare în practică (Nell; Drew, 2016).

Cadrele didactice trebuie să regândească strategiile didactice la clasă, deoarece elevii sunt diferiți, au interese de învățare foarte variate, iar acest lucru se reflectă în nivelul lor de motivație pentru învățare. Analizând poziția cadrului didactic în cadrul actualului sistem de învățământ, care se confruntă cu numeroase schimbări și probleme, profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă.” (Oprea, 2007, p. 150). Pentru a reuși să facă acest lucru, consider că profesorul ar trebui să gândească „out of the box”, în afara limitărilor obișnuite, depășindu-și propriile convingeri limitate.

Într-o societate modernă, aflată în permanentă schimbare, predarea creativă este o artă și o provocare continuă, actuală a cadrelor didactice, care presupune o muncă uriașă. Nu există o rețetă anume, o rețetă universală pentru creativitate, care să le spună profesorilor cum trebuie să fie sau ce trebuie să facă într-o anumită situație pentru a fi creativi. Creativitatea presupune de cele mai multe ori spontaneitate. Într-adevăr, unele strategii pot contribui la dezvoltarea gândirii creative, însă profesorii trebuie să dezvolte un repertoriu complex de abilități pe care să le poată adapta diferitelor contexte și situații cu care se confruntă în mediul școlar, la clasă.

A preda înseamnă din ce în ce mai mult a ghida elevul, a oferi sprijinul necesar, a media, a asista, a îndruma. Creativitatea în predare înseamnă a identifica soluții noi și specifice pentru chestiunile educaționale. Predarea creativă începe de obicei cu întrebări deschise, interesante, surprinzătoare, dar în același timp, cu sens, adresate elevilor în partea de început a activității, pentru a le stimula curiozitatea, interesul, motivația, dorința de cunoaștere. Predarea creativă, interesantă, motivantă realizată în relație cu interesele, dorințele elevilor, va stimula dezvoltarea educabililor în „zona proximei dezvoltări”, asigurând evoluția acestora (Oprea, 2007).

După cum spunea profesorul și psihologul Mircea Miclea într-un interviu, „creativitatea este dată de cantitatea de informație pe care o ai stocată în capul tău, creativitatea depinde de ce este stocat în mintea ta deja, creativitatea pornește de la o bază de cunoștințe serioasă, nu poți să fii creativ în gol”. Consider că la fel se întâmplă și în cazul predării. Profesorul trebuie să fie expert în domeniu, să stăpânească foarte bine cunoștințele acumulate de-a lungul timpului, pentru a putea preda într-un mod creativ. El trebuie să cunoască și să stăpânească foarte bine conținutul pe care îl transmite elevilor săi.

Predarea creativă devine pentru elevi o aventură, un tărâm al cunoașterii, în care aceștia sunt implicați în mod direct, participă activ, întâlnesc probleme și situații interesante, dificile, la care găsesc soluții corespunzătoare. De asemenea, prin intermediul unei predări creative, elevii dobândesc încredere în sine, își dezvoltă autocontrolul, capacitatea de a comunica, de a coopera, își manifestă curiozitatea și devin mult mai motivați și implicați în activități.

Consider că lecția este procesul de creație prin care cadrul didactic își arată adevărata măiestrie, tactul pedagogic, începând cu descoperirea și cunoașterea elevilor săi și continuând cu adaptarea demersului didactic la particularitățile individuale și de vârstă ale educabililor.

În concluzie, predarea creativă pregătește și încurajează învățarea creativă, deschide posibilități noi, speranțe noi și o viziune nouă, oferindu-le cadrelor didactice posibilitatea de a preda la capacitatea lor maximă și de a face schimbările mult așteptate în cadrul sistemului de învățământ.

Bibliografie

· Robinson, K. (2011). O lume ieșită din minți. București: Publica.

· Roco, M. (1979). Creativitatea individuală și de grup. Editura Academiei R.S.R.

· Roco, M. (2001). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Editura Polirom.

· Roșca, A. (1972). Creativitatea. București: Enciclopedică.