STUDIU ASUPRA PROBLEMEI LIBERTĂȚII LA DOSTOIEVSKI

Andone Crenguța - profesor

Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov

Problema libertății apare în opera lui Dostoievski în “Frații Karamazov” și presupune posibilitatea personajului de a acționa după propria sa voință sau dorință. În acest studiu am realizat o sinteză asupra libertății, făcând referire la Feodor Pavlovici Karamazov și copiii lui. Am evidențiat faptul că fiecare dintre acestia este liber în a-și croi un drum în viață. De fapt, întregul roman se axează pe afirmația lui Dmitri Karamazov: „Totul este permis.”. În final, constatăm că unele personaje sunt private de libertate.

Problema libertății se reflectă în romanul “Frații Karamazov”, scris de Dostoievski, prin personajele sale importante, nu prin felul în care sunt privite, prin ochii lumii, ci prin ceea ce reprezintă lumea pentru erou și prin proprii săi ochi. Fiecare devine relativ liber și independent pentru că acționează după felul său de a gândi, după principiile sale, nu ale altora.

La începutul primului volum este evidențiată libertatea prin Feodor Pavlovici Karamazov, tatăl, care a dus o viață lipsită de obligații, după bunul plac, căsătorindu-se de două ori și organizând mereu petreceri, uitând că avea un copil, Mitea (Dmitri), de numai 3 ani (din prima căsătorie). Când își părăsește copilul, putem spune că e liber, e lăsat să facă ce vrea, să-și facă de cap, călcând astfel pe urmele tatălui său. Fiind liber, Feodor se căsătorește și are încă doi copii: Alexei, zis Aleoșa, și Ivan. Personajului îi moare și această a doua soție și din nou e liber, din nou fără obligații, din nou uită de copii, pe care îi lasă în voia sorții.

Chiar dacă Ivan e liber să facă ce vrea, încearcă să -și găsească un drum în viață pentru că de mic s-a dovedit a fi isteț; la 13 ani pleacă la Moscova să urmeze liceul și apoi facultatea.

Feodor urmărește doar să trăiască clipa, să savureze viața, fără a ține cont de normele morale. Dmitri îi seamănă tatălui său din multe puncte de vedere și astfel cei doi nu se înțeleg. Când Karamazovii sunt adunați în chilia starețului Zosima, Dmitri afirmă că „Totul este permis.”, ceea ce înseamnă că, pentru a-și atinge scopurile, apelează la orice. Această afirmație e repetată pe parcursul romanului atât de Dmitri, cât și de ceilalți ce spun că au auzit-o de la el.

Aleoșa este cel care, lăsat liber de tatăl său, urmează calea mănăstirii. Este liber de moștenirea fatală a caracterului tatălui său datorită influenței starețului Zosima. Dar dacă este sub supravegherea acestuia, asta nu înseamnă că poate lua și singur decizii. Într-un fel este lăsat liber și de către stareț pentru că-l sfătuiește să plece din mănăstire pentru a-și rezolva problemele, ajungând chiar s-o cucerească pe Grușenka.

Revenind la conflictul dintre Dmitri și tatăl său, se ajunge la uciderea lui Feodor, dar nu de către Dmitri, ci de Smerdeakov și, totuși, vina cade asupra lui Dmitri pentru că cei din jur cred că el este adevăratul asasin și împotriva lui sunt multe dovezi. Este condamnat și numai atunci libertatea încetează să mai existe în cazul său. Cum speranța moare ultima, constatăm că în sufletul personajului aceasta reînvie după un timp – visează că va fi liber din nou, va evada, după cum plănuise Ivan, și va trăi alături de Grușenka.

În final, libertatea este relativă, nu toate personajele beneficiază de ea - Ivan se află pe patul de moarte, iar Aleoșa, fiind liber, va pleca din oraș pentru mai mulți ani.

Bibliografie

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, Vol. I, II, Editura Victoria, București, 1993.