PROCEDEE NOI DE EVALUARE ÎN ÎNVÃŢÃMÂNTUL PRIMAR

Inst. DOBREA MONICA

Şcoala „Înv. N. Pâslaru” Casin, Jud. Bacãu

„E imposibil sã judeci adecvarea unei conduite, gradul de eficacitate a unei actiuni fãrã sã cunosti efectul sau rezultatul mãsurãrii.”, Gilbert De Landsheere

Evaluarea în procesul didactic este unul din domeniile cele mai insistent explorate ale activitãtii de învãtãmânt în ultima perioada de timp (I. ªerdean). Abordarea problemelor pe care le comportã procesul evaluativ se înscrie în ansamblul actiunilor care se întreprind pentru modernizarea si perfectionarea învãtãmântului în societatea contemporanã. Aceste elemente sunt cuprinse în documente oficiale, în lucrãri de sintezã si analizã puse la îndemâna celor interesati. Prezint cele mai semnificative dintre ele:

1. Standardele curriculare de performantã vizeazã performantele elevilor în situatia de evaluare sau de examinare. Ele se aflã la interfata dintre curriculum si evaluare/examinare si, în esentã, sunt formulãri, în termen de comportamente observabile, a ceea ce elevii stiu si pot sã facã în contextul curriculum-ului parcurs. Acestea descriu ceea ce trebuie sã fie atins – realizat – performat de cãtre elevi dupã parcurgerea unei etape de formare si actioneazã ca „tinte” cunoscute de cãtre elevi, cât si de cadrele didactice, de urmãrit în demersul lor comun. În ceea ce priveste nivelurile la care sunt formulate, acestea pot fi nivelurile de performantã minim acceptabile, pe cele ale performantei tipice (sau medii), si pe cele ale performantei optime sau de excelentã.

Desi sunt formulate în termeni calitativi, standardele de performantã trebuie sã se bazeze, într-un anumit stadiu al stabilirii si formulãrii lor, pe date cantitative reale, valide si fidele. Aceste date pot proveni din douã surse de bazã: evaluãri nationale si examene nationale. Cheia formulãrii profesioniste a acestor standarde stã în modalitatea de interpretare a datelor de bazã, în functie de principiile asumate initial.

Standardele curriculare de performantã intrã chiar în structura programelor scolare si reprezintã un concept relativ nou utilizat în teoria si, mai ales, în practica educationalã.

Conform DEX-ului standard înseamnã „ansamblul de norme care reglementeazã calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs, precum si documentul în care sunt consemnate aceste norme.”

În activitatea de învãtãmânt este vorba de calitatea actului învãtãrii, a rezultatelor (performantelor) acesteia, ceea ce înseamnã a testa mãsura în care au fost înfãptuite obiectivele preconizate, concretizate în actele comportamentale ale elevilor.

Standardele curriculare de performantã reprezintã un sistem de referintã unitar pentru toti, stabilit la sfârsitul unei etape de scolaritate.

Ele au un caracter normativ, constituind indice (semne, dovezi) utile la îndemâna tuturor celor implicati în procesul educational. Astfel, pe baza lor, elevii vor fi constienti de ceea ce se asteaptã de la ei, ca rezultat al învãtãrii: atitudini si comportamente corespunzãtoare, nivel de cunostinte. Ei vor afla cã toate acestea constituie criterii de evaluare la sfârsitul fiecãrei etape sau trepte de scolaritate.

Pentru cadrele didactice, standardele de performantã constituie un criteriu de bazã în autoreglarea propriului lor demers didactic. Pãrintii vor lua la cunostintã de ceea ce asteaptã scoala de la elevi, de rolul lor ca factori educationali.

Pentru specialistii care concep standardele de performantã, analizele si metodele de investigare a rezultatelor aplicãrii lor constituie cel mai bun criteriu de evaluare a nivelului calitativ al tuturor componentelor curriculum-ului, în scopul luãrii unor mãsuri ameliorative.

2. Descriptorii de performantã sau descriptori de bandã indicã o categorie foarte diversã de formulãri, descrieri, explicãri organizate în manierã ierarhicã, ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatia de evaluare. Perfomanta asteptatã este conceputã ca performantã tipicã, medie, realizabilã în primul rând în conditiile evaluãrii curente, de la clasã.

În sistemul de evaluare românesc, descriptorii de performantã au fost introdusi la începutul anului scolar 1998 – 1 999, la nivelul învãtãmântului primar, ca un „act” al reformei educationale în domeniu. În acest context, descriptorii de performantã stau la baza creãrii si implementãrii unui sistem complet nou de evaluare, respectând criterii unitare, aplicabile la nivel national, în aprecierea rezultatelor elevilor.

Pânã în acest moment, feedback-ul din partea învãtãtorului, al inspectorului, al elevilor si pãrintilor, poate fi rezumat astfel:

· evaluarea curentã a devenit mai unitarã si, probabil, mai obiectivã sub raportul consistentei procesului;

· faptul cã sistemul descriptorilor de performantã nu este conceput sã discrimineze puternic în sens normativ, între elevii aceleiasi clase (spre deosebire de sistemul traditional, prin note scolare), s-a dovedit deja a fi benefic pentru acest nivel de vârstã;

· a apãrut evidentã necesitatea completãrii celor patru trepte ale notãrii elaborate în prima etapã, cu descrieri ale performantei de tip „excelent”, precum si a celei de tip „insuficient”;

· finalizarea judecãtii evaluative a învãtãtorului privind performanta elevului printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate are implicatii de profunzime, directe si asupra modalitãtilor de înregistrare a rezultatelor scolare. Documentele care „certificã” aceste rezultate au intrat deja în sistem începând cu anii scolari care au urmat introducerii calificativelor;

· introducerea concomitentã în sistem a noului curriculum pentru învãtãmântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbãrii;

· principalele calitãti ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: prin introducerea modelele-matrice pentru punerea în ecuatia evaluativã a principalelor obiective de referintã de la nivelul curriculum-ului, precum si a principalelor capacitãti, sistemul este capabil de a se autoregla.

Calitatea de „procedeu de evaluare” a descriptorilor este ilustratã prin relatia de directã proportionalitate între nivelurile de performantã identificate si descrierea calitativã a acestora, într-o grilã orientatã crescãtor, de la nivelul inferior cãtre nivelul superior. Modurile în care descriptorii de bandã pot fi creati, adaptati, utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curentã si/sau de examinare este o chestiune care tine de activitatea evaluatorului/examinatorului, de efectele scontate si de importanta judecãtii de evaluare cu care se finalizeazã „aplicarea” descriptorilor.

În acest context, devine esentialã armonizarea metodologicã si pragmaticã a parcursului

obiective/instrument de evaluare/scheme de corectare/notare. Structurate în termeni de performante si capacitãti urmãrite, obiectivele de evaluare pot pregãti terenul pentru o schimbare curricularã ilustrând si dorita schimbare de mentalitate care ar permite în sfârsit regândirea disciplinei în raport cu alte discipline, dintr-o perspectivã cu adevãrat transcurricularã.

În acest scop, procedeele de evaluare adecvate ar trebui sã satisfacã în primul rând optima proportie dintre cantitativ si calitativ în procesul de evaluare/apreciere.

Descriptorul de performantã concretizat în forma unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valori, întemeind-o în mod sistematic. Acest lucru pare a fi extrem de util în evaluarea curentã, internã, realizatã de cãtre cadrul didactic la clasã, chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important.

Spre deosebire de aplicarea/experimentarea unui instrument de evaluare de tip test (de cunostinte, de performantã, de abilitãti etc.) sau chiar a unui portofoliu de exemplu (ca metodã de evaluare complementarã), în care numãrul si rezultatele subiectilor implicati sunt esentiale pentru întemeierea unor concluzii relevante si credibile, aplicarea descriptorilor de performantã sub forma scalei de apreciere, descriind nivelurile de performantã asteptate corespunzãtoare unor note-prag sau, eventual, unor calificative, este un demers care vizeazã în primul rând reactii tinând de utilizarea directã, la clasã, de cãtre practician.

Principalele argumente pentru introducerea, adaptarea si utilizarea unor asemenea instrumente calitative în cazul aprecierii si notãrii curente sunt:

- potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptãrilor în ceea ce priveste performanta doritã;

- stimularea capacitãtilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat, a performantei, a procesului de învãtare în general, ca si al celui de evaluare în mod specific;

- cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si prin aceasta, a credibilitãtii deciziei, a judecãtii de valoare în cazul evaluãrii curente, cu impact direct în perspectivã si asupra examenelor;

- întemeierea, în timp, a consensului de tip „profesionist” între cei care actioneazã ca evaluatori în activitãtile curente, si ca examinatori, în situatia de examen în mod special – profesorii si învãtãtorii. Realizarea acestui tip de consens este esentialã pentru optimizarea continuã a calitãtii judecãtii experte, bazate pe criterii asumate, transparente si operationalizabile în mod concret, rãspunzând nevoilor reale;

- stimularea, si pe aceastã cale, desi într-un mod indirect, dar „puternic” – prin utilizare consecventã si „adaptatã” – a schimbãrii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitãti activate contextual sau situational, unde continuturile sunt cu adevãrat ilustrative si nu determinate.

O altã prezentare a descriptorilor de performantã, mai putin laborioasã as spune, ne-o oferã I. ªerdean în lucrarea sa „Pedagogie”(2002). Dumnealui sustine cã standardele curriculare de performantã pot fi atinse si apreciate cât mai aproape de realitate, cât mai obiectiv prin folosirea unor criterii unitare de evaluare, criterii numite descriptori de performantã.

Acestia sunt stabiliti atât printr-un document la nivel national, cât si de însesi cadrele didactice dupã modele date. Aceste modele sunt aplicabile în clasele primare, unde sistemul de evaluare este realizat cu calificative, bazate tocmai pe descriptori de performantã. Sistemul de notare prin calificative (FB, B, S, I) este bazat pe descriptori de performantã si permit o evaluare mai apropiatã de realitate, pe niveluri de performantã: superioarã, medie, minimã, fãrã discriminãrile de nuantã care apar în cazul notãrii prin cifre.

Descriptorii de performantã sunt formulati în concordantã cu nevoile programei, pe o linie de elemente constând în: obiective cadru, obiective de referintã, capacitãti sau subcapacitãti esentiale pe care elevii trebuie sã le demonstreze dupã o anumitã perioadã de instruire. Asemenea capacitãti corespund obiectivelor cadru, obiectivelor de referintã si standarselor de performantã descrise în programe; pentru fiecare dintre ele se formuleazã descriptori de performantã.

Iatã, ca exemplu, cum pot fi formulati asemenea descriptori la clasele primare:

v La Limba si literatura românã (clasa a III-a si clasa a IV-a):

- Obiectivul cadru: Dezvoltarea capacitãtii de receptare a mesajului scris (citire/lecturã)

- Obiective de referintã:

3.2. sã desprindã ideile principale dintr-un text citit;

3.5. sã recunoascã secventele narative si dialogate dintr-un text.

- Standarde curriculare de performantã:

- sã citeascã corectã, fluentã si expresivã a unui text cunoscut;

- sã formuleze ideile principale ale unui text narativ;

- sã identifice secventele narative, descriptive si dialogate dintr-un text citit.

Pe baza acestor standarde care exprimã capacitãti se formeazã descriptorii de performantã, dupã care se evalueazã elevii pe nivele de performantã (calificative).

Foarte bine

- identificã componentele structurale ale textului narativ (titlul, autorul, textul propriu-zis);

- delimiteazã textul în fragmente logice;

- identificã informatia esentialã/mesajul dintr-un fragment logic;

- formuleazã si redacteazã ideile principale corect din punct de vedere gramatical, ortografic si al punctuatiei;

- scrie planul de idei lizibil si îngrijit.

Bine

- identificã componentele structurale ale textului narativ;

- delimiteazã textul în fragmente logice, cu ajutorul minim al învãtãtorului;

- identificã informatia esentialã/mesajul dintr-un fragment logic, cu ajutorul minim al învãtãtorului;

- formuleazã si redacteazã ideile principale, cu mici erori gramaticale, de ortografie si/sau de punctuatie;

- scrie planul de idei lizibil si partial îngrijit.

Suficient

- identificã componentele structurale ale unui text narativ, cu mici ezitãri (ajutor minim din partea învãtãtorului);

- delimiteazã textul în fragmente logice, cu ajutorul învãtãtorului (prin întrebãri);

- identificã informatia esentialã/mesajul dintr-un fragment logic, numai cu ajutorul învãtãtorului (folosind întrebãri ca: Cine?, Ce face? si explicatii suplimentare);

- formuleazã si redacteazã ideile principale partial corect din punct de vedere al esentializãrii informatiei/mesajului si cu unele greseli gramaticale, ortografice si/sau de punctuatie;

- transcrie planul simplu de idei, partial lizibil si îngrijit.

v La Matematicã (clasa a III-a si clasa a IV-a)

- Obiectivul cadru: Dezvoltarea capacitãtii de explorare/investigare si rezolvare de

probleme

- Obiective de referintã:

2.2. sã descopere, sã recunoascã si sã utilizeze corespondente simple si succesiuni de

obiecte sau numere asociate dupã reguli date;

2.7. sã foloseascã simboluri pentru a pune în evidentã numere necunoscute în rezolvarea de probleme.

- Standarde de performantã:

- sã utilizeze reguli si corespondente pentru formarea de siruri;

- sã foloseascã corect unele modalitãti simple de organizare si clasificare a datelor;

- sã rezolve probleme din alte discipline, utilizând limbajul matematic adecvat.

- Descriptori de performantã:

Foarte bine

- determinã regula dupã care s-a format un sir si-l completeazã cu alte numere naturale;

- identificã functiile numerice descrise de tabele, prin aflarea regulii;

- grupeazã convenabil, mintal si în scris termenii unei sume a mai multor numere, prin aplicarea proprietãtilor operatiilor (asociativitate, comutativitate, element neutru);

Bine

- determinã regula dupã care s-a format un sir si-l completeazã cu alte numere naturale, cu sprijin acordat;

- identificã functiile numerice descrise de tabele, prin aflarea regulii, cu ajutor acordat;

- grupeazã convenabil, în scris, termenii unei sume a mai multor numere, prin aplicarea proprietãtilor operatiilor;

Suficient

- identificã predecesorul si succesorul unui numãr natural dat, mai mic decât 1000;

- identificã functiile numerice descrise de tabele, prin aflarea regulii, dupã model dat;

- grupeazã convenabil, în scris, termenii unei sume a mai multor numere, prin aplicarea proprietãtilor operatiilor, dupã model dat.

O analizã, fie si sumarã, a felului în care sunt formulati descriptorii de performantã duce la constatarea cã „evaluarea se face avându-se în vedere mãsura în care elevii si-au format capacitatea de a folosi, de a aplica prevederile standardelor stabilite, potrivit obiectivelor cadru formulate pentru fiecare disciplinã de învãtãmânt, precum si a obiectivelor de referintã”(I. ªerdean).

În situatia în care o capacitate vizatã are un grad mai mare de complexitate si presupune parcurgerea mai multor lectii, evaluarea se face prin mai multe probe (orale, scrise sau practice sau mai nou prin metodele alternative), care – fiecare în parte – testeazã anumite elemente (componente) formulate în descriptorii de performantã.

Calificativele consemnate în catalog si în carnetele de elev vor fi rezultatul câtorva „evaluãri partiale” fãcute în prealabil. Asemenea evaluãri se consemneazã în caietul personal al învãtãtorului – caietul de evaluare – si se iau în considerare la stabilirea calificativului acordat în finalul unei etape de scolaritate. În felul acesta se respectã si principiul înregistrãrii ritmice a rezultatelor învãtãrii.

Documentele de evaluare întocmite de Serviciul National de Evaluare si Examinare contin numeroase exemple de descriptori de performantã la diverse discipline scolare. Ele au menirea de a oferi modele, exemple, sugestii viabile fiecãrui învãtãtor, tinând seama de curriculum si de situatiile concrete de evaluare. Se parcurge urmãtorul traseu:

- se formuleazã o capacitate (si/sau o subcapacitate) pe care doreste evaluatorul, pe baza obiectivelor cadru si/sau a obiectivelor de referintã;

- se elaboreazã (formuleazã) descriptorii de performantã pe trei niveluri: FB, B, S;

- se aplicã o probã de evaluare si se apreciazã elevii, prin calificative, în concordantã cu descriptorii de performantã pe baza cãrora s-a realizat evaluare.

Bibliografie:

Dumitriu Gh., Dumitriu, C. – „Psihopedagogie”, Editura Didacticã si Pedagogicã,

Bucuresti, 2004;

Stoica, A. – „Evaluarea progresului scolar- de la teorie la practicã”, Editura Humanitas

Educational, Bucuresti, 2007;

ªerdean, I. – „Pedagogie”, Editura România de mâine, Bucuresti, 2002.