PROFESORUL FACILITATOR

Profesor Benga Adriana-Elena

Colegiul Tehnic ,,Azur” Timişoara

Calitatea şi eficienţa educaţiei şi învăţământului sunt dependente de competenţa profesorului şi de pregătirea lui profesională. Cercetătorii în domeniul ştiinţelor educaţiei au introdus un nou concept asociat profesiei de dascăl, acela de profesor facilitator.

Acest articol îşi propune să găsească răspunsuri la întrebarea: ,,Cum să fii cu adevărat un profesor mai bun, mai eficient pentru elevii tăi?’’

Cuvinte cheie: facilitator educaţional, profesor facilitator, educator facilitator.

Am avut ocazia de a participa la un curs de perfecţionare organizat de UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA, curs a cărui denumire mi-a stârnit interesul încă de la început: ,,Facilitare profesională pentru calitatea instruirii eficiente”- curs POSDRU ID 31271. Acest curs a cuprins 4 module de studiu:

1.      Dezvoltarea personală în carieră

2.      Formarea competenţelor IT

3.      Management şcolar

4.      Metode interactive de cunoaştere

Deşi durata cursului a fost destul de lungă (cursul a început în iunie 2011 şi s-a finalizat în mai 2012),

calitatea informaţiilor , modalitatea de transmitere şi noutăţile aduse au fost deosebite. Pe tot parcursul desfăşurarii cursului a planat întrebarea: ,, Este procesul de învăţământ din Sistemul de învăţământ românesc unul facilitator, de facilitare?’’. Acest curs mi-a furnizat informaţii cu privire la competenţele de care trebuie să dispună şi ce roluri îşi asumă profesorii care doresc să îmbrăţişeze principiile facilitării profesionale.

În primul rând este necesară clarificarea unor concepte apărute recent în literatura de specialitate:

·         facilitare educaţională

·         facilitator educaţional

·         profesor facilitator

·         educator facilitator

Facilitarea educaţională este un proces dinamic şi complex, în cadrul căruia colaborează şi coexistă cei doi parteneri educaţionali (educatorul facilitator şi educabilul) în vederea atingerii de către educabil a unor finalităţi educaţionale, la un nivel înalt de performanţă (cognitivă, psihomotorie, afectivă), prin iniţierea şi realizarea unor activităţi specifice şi asumarea responsabilităţii educabilului asupra propriei formări,

într-un context educaţional clădit pe principii şi valori umaniste.

Pornind de la definiţia facilitării educaţionale, se poate defini următorul termen- acela de facilitator educaţional. Facilitatorul educaţional este persoana care face posibil accesul la cunoaştere şi la rezultatele ei. Acesta este profesorul facilitator şi educatorul facilitator. Deşi cei doi termeni par a fi identici, literatura de specialitate face distincţie între aceştia; profesorul facilitator îşi desfăşoară activitatea în educaţia formală, în timp ce educatorul facilitator în educaţia nonformală.

Facilitarea în educaţie determină o redefinire a procesului de învăţare: principala responsabilitate pentru atingerea obiectivelor fiind a educabilului, cu suportul îndeaproape al educatorului. În contextul unui proces de învăţământ facilitator dascălului îi revine sarcina de a sprijini elevul să avanseze, conducând procesul educaţional spre centrarea pe educabil. Educatorul facilitator este mai deschis spre a-i asculta pe educabili şi a cunoaşte sentimentele lor, acordând o atenţie deosebită atât relaţiei cu aceştia, cât şi conţinuturilor predate, este mai puţin axat pe propriile cunoştinte şi credinţe decât alţi profesori, acordând aceeaşi atenţie relaţiei cu educabilii, cât şi conţinuturilor predate.

Ce calităţi, roluri şi competenţe trebuie să aibă profesorul facilitator? Conform modelului de facilitator propus de J. Wittmer şi R. Myrick, profesorul facilitator prezintă şase caracteristici principale:

1.      Atent: alocă timp efectiv pentru elevi, observă expresii faciale, caută sensuri şi sentimente în spatele cuvintelor;

2.      Genuin: se manifestă ca fiind onest în relaţiile interpersonale, cu îngrijorare reală pentru elev;

3.      Înţelegător: ţine cont de specificul cultural al fiecarui elev, percepe şi răspunde sentimentelor elevilor;

4.      Respectuos: consideră că fiecare elev este unic, cu atitudine pozitivă faţă de elev, chiar dacă acesta nu se comportă corespunzător;

5.      Cunoscător: selectează atent conţinutul de predare, utilizând o varietate de strategii de predare;

6.      Comunicativ: capabil să transmită idei şi sentimente, să descifreze sensul din spatele cuvintelor; posedă deprinderi de relaţionare interpersonală.

După P.Young (1996), rolurile care profesorul facilitator şi le asumă pe parcursul procesului educaţional sunt:

a.       Rolul de educator - predă prin exemple, prin prezentarea unor informaţii relevante şi pline de sens.

b.      Rolul de ghid - oferă sfaturi generale, dar şi particulare, sprijinind procesul de autocunoaştere şi de responsabilizare personală a educabilului.

c.       Rolul de leader - este un model de partener în echipă, promovează un mediu propice muncii în echipă.

d.      Rolul de manager - fiind capabil de a organiza situaţii de facilitare, de a gestiona probleme şi conflicte posibile.

e.       Rolul de coleg - relaţionează permanent cu alţi facilitatori, în scopul optimizării procesului de predare.

Calităţile şi caracteristicile personale ale profesorului facilitator trebuie dublate de următoarele competenţe (Iucu, R., Manolescu, M., 2004):

·         Ştiinţifică - dobândirea şi utilizarea unor cunoştinţe ştiinţifice în domeniu;

·         Psihosocială - optimizarea relaţiilor interumane în cadrul procesului de predare;

·         Managerială - gestionarea situaţiilor de predare-învăţare-evaluare;

·         Psihopedagogică - cunoaşterea psihologică a elevului şi adaptarea strategiei de predare la specificul acestuia.

A fi profesor facilitator constituie o provocare, facilitarea fiind o muncă provocatoare care determină o serie de emoţii, implică anumite valori şi modalităţi aparte de a trata oamenii.

Bibliografie:

1.      Domilescu G., Harkai M., Ilie M., Petrescu M., Ţîru C. M. - Profesorul facilitator-ghid metodologic şi cadre teoretice, Editura Eikon, Timişoara, 2012.

2.      Niculescu M. - Facilitarea dezvoltării competenţelor profesionale prin formare continuă - ghid de bună practică, Editura Eikon, Timişoara, 2012.

3.      Iucu, R., Manolescu, M. - Elemente de pedagogie, Editura Credis, Bucureşti, 2004.