PROGRAM PENTRU DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR SOCIALE

 ALE PREŞCOLARILOR

Profesor: Dumbravă-Brezoianu Simona

Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Benedek Elek”- Sf.Gheorghe

1. Argument: Îmbunătăţirea relaţiilor sociale necesită crearea unei atmosfere care să declanşeze copilului trăiri pozitive şi dorinţa de a se conforma regulilor de convieţuire socială. Dacă relaţiile cu ceilalţi copii sau adulţi vor fi însoţite de trăiri afective se produce interiorizarea impresiilor, deci fixarea lor în conştiinţă. Copilul respectă norme, reguli morale, îşi asumă roluri sociale motivat, la început, mai mult din exterior prin autoritatea exercitată asupra lui, iar, pe măsură ce creşte, motivaţia se interiorizează. G. Allport afirmă, în acest sens: Copilul este mai supus când părintele (educatorul) este de faţă dar, treptat, el interiorizează vocea externă a autorităţii şi se comportă (destul de bine) chiar atunci când este singur (1981, p, 67).

2. Prioritate: Dezvoltarea competenţelor sociale ale copiilor de vârstă preşcolară.

3. Obiectiv: Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare socială în cadrul grădiniţei.

4. Grupul ţintă: 20 de copii, grupa mijlocie.

5. Durata:Un an şcolar.

6. Acţiuni pentru atingerea obiectivului:

- Efectuarea unei evaluări iniţiale prin observarea copiilor din perspectiva adaptării la regimul grădiniţei încă din primele zile ale anului şcolar şi al comportamentului psiho-social.

- Observarea nivelului de dezvoltare a abilităţilor relaţionale şi comunicative ale copilului atât în relaţiile cu alţi copii din grupă, cât şi cu adulţii (părinţi, educatoare).

- Cunoaşterea concretă, a grupului de copii şi a raporturilor interpersonale, prin desfăşurarea unei anchete sub formă de interviu, prin folosirea unor întrebări concepute astfel:

1. Cu care dintre copiii grupei tale vrei să te joci?

2. De ce vrei să te joci cu ei?

3. Cu care dintre ei nu vrei să te joci?

4. De ce, din ce cauză nu vrei să te joci cu ei ?

- Utilizarea chestionarului completat de părinţi din care să reiasă informaţii privitoare la modul de raportare interpersonală a părinţilor, climatul familial, comportamentul copilului în familie, activităţile lui preferate, cât şi ce vizionează la TV, timpul petrecut de părinţi împreună cu copiii.

- Pentru evidenţierea relaţiilor preferenţiale din cadrul grupei de preşcolari, am aplicat testul sociometric, care conţine întrebări de genul:

Ø      Dacă ai aduce la grădiniţă jucăria ta preferată de acasă, pe cine ai lăsa să se joace cu ea?

Ø      Pe cine nu ai lăsa să se joace cu ea?

Ø      Cu cine îţi place cel mai mult să te joci?

Ø      Cu cine nu îţi place să te joci?

- Analizarea produselor activităţii prin desenul Familia mea  care  evidenţiază gradul de maturitate relaţionară, conflictele părinţi – copii – fraţi.

7. Introducerea programului de ameliorare

Pornind de la datele obţinute prin evaluarea iniţială a diferiţilor factori implicaţi în procesul instructiv- educativ s-a proiectat şi aplicat un program care să cuprindă în sfera de acţiune atât copiii cât şi părinţii. Acest program a intenţionat să determine ameliorări în comportamentul social al copiilor prin interiorizarea normelor sociale.

În cadrul activităţilor de Educaţie pentru societate, am utilizat povestirea cu conţinut etic urmată, în multe cazuri, de dramatizarea acesteia. Există nenumărate povestiri al căror conţinut au un mesaj moralizator şi cultivă trăsături ca prietenia, solidaritatea, compasiunea, ascultarea de părinţi etc. Prin dramatizarea povestirilor se facilitează însuşirea unor deprinderi de comportare pozitivă şi dezvoltarea spiritului critic faţă de unele comportamente negative, care conduc la consecinţe nedorite atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi. Convorbirea etică cu suport intuitiv, memorizarea unor creaţii lirice cu conţinut etic, lectura după imagini, jocul didactic, studiul de caz accesibil copiilor au fost mijloace de realizare utilizate în activităţile  conduse de educatoare.

Cea mai mare pondere în activitatea copilului o are jocul pentru că este specific copilăriei şi este modul cel mai natural şi mai plăcut prin care preşcolarii îşi pot însuşi conoştinţe şi deprinderi, pot asimila tipuri de comportamente, etc.

Jocul este o activitate socială nu numai pentru că la desfăşurarea lui participă copiii, ca fiinşe sociale, ci şi pentru că realitatea socială oferă subiectul şi conţinutul jocului (I. Nicola, 2000, p. 240). Majoritatea jocurilor, prin specificul lor, stimulează procesul de interacţiune socială dintre parteneri.

Având în vedere numeroasele sale valenţe formative, jocul a reprezentat o activitate esenţială în cadrul procesului educativ şi a programului de ameliorare introdus la grupa mijlocie. Am desfăşurat cu copiii o mare diversitate de jocuri prin care am urmărit dezvoltarea abilităţii de autocunoaştere şi intercunoaştere în scopul însuşirii unor atitudini - valori (Ambrus Z., 2004, p. 71) ca cinstea, sociabilitatea, grija pentru celălalt, puterea de a recunoaşte greşelile, responsabilitatea, adeziunea la grup, cooperarea, etc. Astfel s-a creat o atmosferă de încredere, respect şi cooperare care a ameliorat climatul socio - afectiv din cadrul colectivului de copii.

Foarte multe jocuri se desfăşoară în cerc astfel încât fiecare participant să aibă contact vizual cu ceilalţi. Este o aşezare care favorizează dezvoltarea sentimentului de echivalenţă socială şi de apartenenţă la grup.

Pentru dezvoltarea spiritului de cooperare am desfăşurat jocuri în care copiii trebuiau să realizeze împreună, din corpurile lor, diferite construcţii ca, de pildă, Podul, Avionul, Stupul, Floarea, etc.

Un alt tip de jocuri desfăşurate l-au constituit jocurile situaţionale (sociodramatice) menite să contribuie la îmbunătăţirea calităţii relaţiilor interpersonale şi la dezvoltarea nivelului de intercunoaştere. Esenţa unor astfel de jocuri constă în simbolizarea sub formă de joc a unor situaţii din viaţa reală, în care participanţii au ocazia să-şi probeze şi să-şi dezvolte competenţele sociale pentru că pot manifesta liber diferite forme de comportament în diferite situaţii. Astfel ne-am imaginat că Mergem în vizită (suntem musafiri) sau Primim musafiri (suntem gazde), Mergem la plimbare, în parc, Călătorim cu trenul, autobuzul, Ajutăm un copil care a păţit ceva, s-a pierdut, e trist, etc. Caracterul ludic al activităţilor a stimulat importante aspecte interactive ale comportamentului cum sunt: împărtăşirea impresiilor, exprimarea politicoasă, ascultarea celorlalţi, încurajarea reciprocă, înţelegerea empatică.

Jocul de rol completează lista tipurilor de jocuri practicate şi mult îndrăgite de copii. Ei se transpun în diferite roluri, interpretând situaţii de viaţă reale sau fictive, ori alegându-şi roluri din basme sau povestiri. Acest tip de joc oferă posibilitatea de a testa soluţii la anumite probleme prin aplicarea lor imediată şi asigură participarea activă şi motivaţia intrinsecă a copilului, fapt care crează un climat pozitiv. Simularea unor situaţii de viaţă îi ajută pe copii să transpună mai uşor în practică ceea ce sunt învăţaţi la nivel teoretic. Se poate observa că, în timp ce interpretează rolul, copilul asimilează anumite relaţii interioare de comportament incluse în rolul respectiv şi aceasta îl ajută să dezvolte trăsături caracteristice unui comportament prosocial. Jucând roluri de medic, vânzător, şofer, părinte, copil, frate, soră, etc., se aşază în postura celui care îşi oferă serviciile altora.

Pentru a dezvolta spiritul de cooperare, în cadrul activităţilor de Educaţie artistico-plastică, am realizat deseori lucrări colective de pictură, desen, colaj, modelaj, în perechi sau în grupuri mai mari. Astfel copiii au putut colabora în vederea atingerii unui scop comun, fiind determinaţi să înveţe să accepte şi părerea celorlalţi şi să trăiască bucuria rezultatelor muncii în comun.

În scopul formării spiritului critic faţă de anumite fapte, atitudini care lasă de dorit şi a capacităţii de a găsi soluţii de remediere a unor greşeli cu consecinţe negative, am utilizat studiul de caz accesibil copiilor, atât cu privire la unele evenimente trăite de ei cât şi la unele fictive care erau adecvate anumitor situaţii.

Ca metodă sociometrică, am aplicat testul sociometric care a scos în evidenţă relaţiile preferenţiale din cadrul grupei. Această metodă este utilă deoarece scoate în evidenţă natura relaţiilor din cadrul grupului, preferinţele, respingerile dintre copii, trăsăturile pentru care unii sunt acceptaţi, iar alţii respinşi. Se crează astfel o imagine mai clară asupra nivelului coeziunii grupului, al calităţii relaţiilor din cadrul lui. Educatoarea poate primi pe această cale informaţii despre nivelul sociabilităţii copiilor, punct de la care poate porni în găsirea şi aplicarea celor mai adecvate metode ameliorative.

 În societate, în general, pornim de la adevărul că preferinţa este o realitate. Oamenii nu iubesc în mod egal pe toţi oamenii cu care intră în relaţii. Fenomenul este evident chiar şi în mica copilărie. În afara celor iubiţi sau repudiaţi, marea masă intră în sfera indiferenţei. Dacă acesta este un adevăr, este cu totul necesar ca omul să înveţe de mic să fie corect cu cei pe care nu-i preferă, ca şi cu ceilalţi. Trebuie educat de mic să lase jucăriile şi altor copii, pentru că e rândul lor la joc ... (N. C. Matei, 1981, p. 130).

Pentru sprijinirea părinţilor în educarea copiilor am desfăşurat cursul pentru părinţi Educaţi aşa! iniţiat de Fundaţia Copiii noştri, Reprezentanţa UNICEF. Conceput să se desfăşoare într-o manieră interactivă, cursul le-a prezentat participanţilor anumite metode prin care pot influenţa comportamentul copiilor. La acest curs au participat o mare parte din părinţii copiilor care au constituit subiecţii programului.

BIBLIOGRAFIE

1.      Allport, G. (1981). Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

2.      Ambrus, Z. (2004). Cultura moral-civică în şcoli în contextul globalizării şi tranziţiei. Presa Universitară Clujeană.

3.       Berge, A. (1997). Profesiunea de părinte. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

4.       Dobson, I., (1994). Armonia în familie. Timişoara: Noua Speranţă.

5.       Flowers, K.şi R. Cum ne creştem copiii. Curs pentru părinţi.

6.       Kuzma, K. (2003). Înţelege-ţi copilul. Bucureşti: Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 2003.

7.      Matei, N., C. (1981). Psihologia relaţiilor morale interpersonale. Craiova: Scrisul Românesc. 

8.      Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.