ROLUL FACTORILOR EXTERNI - SOCIOPEDAGOGICI - ÎN PERFORMANŢA ŞCOLARĂ

Coman Simona-Roxana, profesor învățământ primar

Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, Dâmbovița

Articolul îți propune identificarea rolului factorilor sociopedagogici în obținerea randamentului școlar.

Cuvinte cheie: egalitate de șanse, randament școlar, tehnologia didactică, învățare activă, strategii didactice.

Structura sistemului de învăţământ contribuie la asigurarea creșterii egalității de șanse, precum și a succesului şcolar prin specificul relaţiilor instituite, vertical şi orizontal, către diversele sale module.

Deoarece opţiunile şcolare ale elevilor se clarifică treptat, pe măsura dezvoltării biopsihice, o structură mai flexibilă între modulele sistemului ușurează fluxul, în care se corelează calitatea pregătirii în modulul inferior şi capacitatea de absorbţie a modulului superior va influenţa acest flux, cu efecte asupra succesului şcolar. Aceeaşi structură instituţională este cea care oferă posibilitatea ca respectivele opţiuni să corespundă mai bine aptitudinilor şi înclinaţiilor reale ale elevilor. Rezultatele în interiorul sistemului de învăţământ se transformă de la un modul la altul şi se cumulează, succesele parţiale supunându-se şi ele unor asemenea conexiuni.

Este necesară o cunoaştere bună a particularităților de vârstă şi individuale ale copiilor, pentru a se putea adapta, în mod flexibil, acţiunile şi influenţele asupra dezvoltării personalităţii armonioase în cadrul fiecărei trepte de şcolarizare.

Familia este un factor sociopedagogic de mare importanţă, iar asigurarea progresului şcolar al copilului poate fi pusă pe seama colaborării familiei cu școala, precum și climatului familial ce se constituie în interiorul acesteia.

Rolul familiei în dezvoltarea copilului este decisiv. Mediului familial este considerat ca fiind rezultat al unei sinteze a tuturor relaţiilor ce se stabilesc între membrii săi și are numeroase valențe educative. Climatul familial, factor al progresului şcolar și al asigurării șanselor egale la educație, contribuie la formarea atitudinii copilului faţă de activitatea instructiv - educativă.

Educatorul, prin activitatea de cunoaştere a elevului, trebuie să se informeze în legătură cu acţiunile educative întreprinse în sensul formării personalităţii copilului de către familie şi dacă acestea sunt incluse într-un sistem educaţional, deoarece atitudinile părinților față de școala, față de situația școlară actuală și viitoare a copilului sunt în strânsă legătură cu performanțele acestora.

Informaţia didactică, corelată cu tehnologia didactică şi cu personalitatea profesorului are un impact evident asupra succesului şcolar.

Implicaţiile tehnologiei didactice asupra performanțelor şcolare se evidenţiază prin crearea situaţiilor de instruire ce sunt în concordanţă cu ritmul de învăţare al fiecărui elev, asigurând în felul acesta egalitatea de șanse la educație. Respectarea diferenţelor individuale presupune crearea de situaţii de învăţare care să permită atingerea aceloraşi obiective, chiar dacă acest lucru se realizează pe căi diferite.

Pentru asigurarea progresului şcolar, important este modul în care se realizează legătura dintre informaţie şi procesele psihice ale învăţării. Caracterul formativ al educației fiind amplificat de antrenarea şi utilizarea unei game cât mai extinse a acestor procese.

Logica internă a învățării nu preia logica internă a unei discipline de învăţământ. Este necesar să se creeze asemenea situaţii care să uşureze participarea activă a procesului de învăţare. Activizarea necesită angajarea întregului potenţialului al elevului pentru rezolvarea sarcinilor de învăţare. Cu cât sunt antrenate mai multe procese mintale, cu atât activizarea este mai puternică.

Randamentul școlar optim este garantat și de învăţarea activă, aceasta fiind rezultatul activității instructiv - educative realizată de către profesor. Efectul strategiilor didactice este dependent de strictețea fundamentării psihologice, de modul în care răspund unor nevoi ale învăţării şi dezvoltării intelectuale. În învăţământul primar este de preferat ca mediu şcolar să ţină cont de diferenţele dintre elevi, aceştia putând să se exprime în funcţie de posibilităţile şi aptitudinile lor. De aceea, este indispensabilă o cunoaștere și o cercetare a particularităţilor personalităţii elevilor, pentru a se ajunge la o bună individualizare în învăţare.

Strategiile didactice de tip evaluativ-stimulativ, ce oferă posibilitatea măsurării şi aprecierii rezultatelor obţinute în activitatea de învăţare au un rol important în asigurarea succesului școlar. Calificativul trebuie să fie stimulativ, să provoace şi să mențină o atitudine pozitivă faţă de activitatea instructiv - educativă.

Un alt factor important în obținerea randamentului școlar îl constituie personalitatea profesorului. Dintre componentele personalităţii sale, pregătirea psihopedagogică se află într-o corelaţie sporită cu rezultatele la învăţătură ale elevilor, ea oferindu-i posibilitatea adaptării procesului de instruire la particularităţile tipologice ale elevilor. Apelând la această pregătire psihopedagogică, profesorul poate diagnostica anumite dificultăţi de învăţare întâmpinate de elevi, concomitent cu intervenţia pentru atenuarea sau înlăturarea lor.

Afecţiunea profesorului corelează cu randamentul la învăţătură al elevului. O atitudine caracterizată prin afecţiune şi înţelegere conduce la crearea unui climat educativ stenic, cu efecte asupra activităţii de învăţare prin intermediul factorilor motivaţionali.

BIBLIOGRAFIE

Savu - Cristescu Maria, Rolul evaluării în creșterea performanțelor școlare, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007