ŞANSE EGALE PENTRU COPIII PROVENIŢI DIN MEDII DEFAVORIZATE

Prof. CORD MARILENA

Școala Gimnazialā Cālāƫele, Judeƫul Cluj

Prima cerinţă a educaţiei incluzive este de a diminua până la a elimina toate formele de excluziune. Ea asigură accesul, participarea şi succesul şcolar pentru toţi copiii. Şcoala incluzivă dezvoltă toate elementele necesare unei integrări sociale reuşite. Şcoala incluzivă este deschisă tuturor elevilor şi le furnizează elementele esenţiale unei integrări sociale reuşite. Şcolile incluzive sunt acele şcoli deschise şi prietenoase, care au o curriculă flexibilă şi practici de predare de calitate.

Toţi cetăţenii români au drept egal la educaţie, la toate nivelurile şi toate formele, indiferent de gen, rasă, naţionalitate, religie sau afiliere politică şi indiferent de statutul social sau economic. Acest drept este prevăzut în Legea învăţământului nr. 84/1995. În instituţiile de învăţământ publice educaţia este gratuită şi statul garantează dreptul la educaţie în interesul individului şi al societăţii.

İn România, condiţiile de viaţă ale copiilor au fost puţin studiate, deşi în mai mult de jumătate din gospodăriile de la noi trăieşte cel puţin un copil şi aproximativ un sfert dintre aceştia trăiesc în sărăcie (Zamfir, 2005). Scoala este pentru majoritatea acestor copii speranƫa la un viitor mai bun, este o șansa apre noi orizonturi. Toate speranţele pot deveni realitate dacă cei care iau parte la activităţile de învăţare, conştientizează diversitatea şi complexitatea naturii umane şi valorifică fiecare talent sau latură creativă dăruită de Dumnezeu.

Din nefericire școala românească se confruntă în ultimul timp cu, şcolarizarea copiilor defavorizaţi sau celor cu cerinţe educative speciale. În categoria copiilor defavorizaţi sunt incluși cei proveniţi din familii monoparentale sau orfani de ambii părinţi, copiii ai căror părinţi sunt şomeri sau sunt plecaƫi în strāinatate fiind lāsaƫi în grija bunicilor sau a rudelor, copii care au grave probleme de sănătate, copiii care locuiesc în zone izolate sau îndepărtate şi a căror şcolarizare depinde de existenţa unui mijloc de transport, copiii de etnie rromă care se integrează cu greutate în colectivul clasei de elevi, copiii fără un domiciliu stabil sau copii ai străzii etc.

Accesul copiilor la școala de masă, alături și împreună cu elevii „normali” reprezintă o permanentă provocare pentru toate categoriile de cadre didactice, manageri de școală dar cu toate acestea educatia incluziva este cea mai bunā soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor acestor elevi, caracterizată prin următoarele principii: dreptul fiecărui elev la educaţie pe baza egalităţii şanselor; nici un elev nu poate fi exclus din educaţie sau supus discriminării pe motive de rasă, religie, culoare, etnie, sex, limbaj, dizabilităţi; Școala are menirea de a se adapta nevoilor elevilor, de a gāsi soluƫiile potrivite integrāii acestora.

Educaƫia incluzivă are la bază un curriculum adaptat în funcƫie cu nevoile copiilor, folosirea unor metode şi procedee didactice, a unor mijloace de învăţământ intuitive, de natură să sprijine înţelegerea conţinuturilor predate la clasă reprezinta poate ,,cheia” reusitei adaptārii acestor copii. İncadrarea unui copil într-un curs normal de viaţă presupune eleiminarea situaţiilor de marginalizare şi excludere. Copiii de etnie rromă, cei orfani sau cu o situaƫie material precarā sunt adeseori maginalizaţi de către colegi, dar cadrele didactice trebuie să realizeze anumite activităţi în care să se integreze şi copiii menţionaţi anterior, deoarece prejudecăţile unor profesori sau elevi pot genera un comportament discriminatoriu.

Spre exemplu, copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Considerām cā toƫi ne naștem egal însā sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile, contribuie la marginalizarea acestora, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Mulţi dintre elevii rromi ajung de multe ori în situaţii de eşec şi abandon şcolar.

Discriminarea elevilor rromi în cadrul sistemului de învăţământ, sărăcia, tradiţiile etniei se transformă în cauze principale ale abandonului şcolar. Cadrele didactice trebuie sa conştientizeze propriile prejudecăţi, să fie corect formaţi, să ia în considerare condiţiile sociale şi nevoile elevilor, iar scoala trebuie să ia măsuri potrivite pentru eliminarea oricărei forme de discriminare prezente în interiorul lor. Copiii trebuie pregătiţi să înveţe să trăiască şi să interactioneze pozitiv în această lume diversă. Activităţile extracurriculare sunt un bun prilej de comunicare, cooperare între toƫi elevii, activitāti recomandate de majoritatea dascalilor din România.

Şcoala trebuie să fie într-o permanentă colaborare cu familiile elevilor pentru a discuta problemele acestora fie de naturā comportamentală sau materială pentru a se găsi soluţii care să ducă la rezolvarea acestor probleme, cu orfelinatele, în cazul copiilor orfani etc Pentru elevii care locuiesc în zone izolate sau îndepărtate de unitatea de învăţământ, şcoala împreunā cu primăria trebuie să gaseascā soluƫii pentru asigurarea transportul zilnic, sa gāseasca soluƫii pentru accesul la educatie .

Am ales aceastā temā dearece în judeƫul Cluj foarte multe școli, îndeosebi rurale se confrunta cu astfel de situaƫii. Scoala împreuna cu alte instituƫii locale are sarcina deloc ușoarā de ajuta acești copii sā se dezvolte armonios, sā-și descopere pasiuni și abilitāƫi care sā-i recomande pentru o profesie.

Bibliografie:
Creţu D., Nicu A. – Pedagogie pentru definitivat şi gradul didactic II, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2009.
Dr. Diana Dămean Julia Todea. Raport de cercetare Incluziunea şcolară în rândul elevilor din grupurile şcolare clujene, Cluj-Napoca, România – 2011.

Mara D. – Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
Verza E., Păun E. – Educaţia integrată a copiilor cu handicap, UNICEF şi RENINCO, Bucureşti, 2008.