SCOPUL ŞI IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

Prof. Mihaela Marian

Colegiul Tehnic ‘‘Constantin Brâncuși’’

Rezumat: Acţiunile educative desfășurate în cadrul acestui tip de educaţie sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese ale elevilor, care sunt  implicaţi direct în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor.

            Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut o dată cu societatea umană şi este specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic. (Dicţionarul limbii române pentru elevi, 1983). Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în 3 tipuri sau moduri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele cu care individul se întâlneşte zi de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).

            Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ, acţiunile educative plasate în ca­drul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană. Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber, se caracterizează prin: alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale; caracterul dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate; aracterul hedonist, întrucât generează satisfacţie.

Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază; funcţia de distracţie, care se realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de dez­voltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spiritulale şi dez­vol­tarea personalităţii, formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea capacităţilor creatoare şi a stilului participativ (Vasile Marcu, Florica Orţan, Emilia Adina Deac, 2003).

            În România, educaţia nonformală cuprinde diferite activităţi, desfă­şurate fie în cadrul şcolii, cum ar fi: sesiuni de comunicări ştiintifice, cercuri la diferite discipline, proiecte educative, olimpiade, competiţii sportive; fie în afara şcolii, cum ar fi vizite, drumeţii, excursii, tabere, activitatea pe cercuri din cadrul palatelor şi cluburilor de copii. Aceste activităţi, la fel ca şi în cazul educaţiei formale, sunt coordonate de profesori de specialitate, dar, care în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori.

            Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă răspunsuri concrete  la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea cunoştinţelor din viaţa practică; pune în valoare aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor; facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri şi inter-disciplinar; scoate din educaţie funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.

            Pornind de la aceste idei generale am scris și desfășuarat proiectul “Deschidem porţile culturii prin porţile muzeelor” care a vizat creşterea interesului elevilor din școală faţă de componenta cultural-istorică a orașului, prin familiarizarea lor cu monumentele de cultură şi artă, în special a muzeelor şi a Cetăţii Oradea, deoarece aceste centre cultural- istorice sunt slab mediatizate în rândul elevilor. Stimulând interesul elevilor, ei vor căuta să se documenteze pentru anumite teme la faţa locului, din surse directe şi vor descoperi o nouă modalitate de petrecere a timpului liber.

            O scurtă descriere a proiectului:

Contextul: Un rol important în formarea personalităţii unui tânăr  îl are  cultura. Mijloacele de consum cultural ale tinerilor  sunt în general programele TV, emisiunile radio, ziarele şi revistele. Apariţia internetului a dus la scăderea numărului elevilor care citesc cărţi, merg la teatru sau la cinema cel puţin o dată pe săptămână sau care vizitează muzeele.  Ţinând cont că muzeele  sunt cele mai reprezentative instituţii care păstrează şi valorifică patrimoniul cultural-istoric al  urbei noastre şi nu numai, considerăm  că acestea  nu sunt valorificate suficient de mult în rândul tinerilor.  

            Având în vedere diversitatea lumii contemporane, este necesar ca tinerii să fie deschişi diversităţii culturale, iar pentru aceasta trebuie în primul rând să ne cunoaştem propria cultură.

Scopul: Creşterea interesului elevilor din clasele IX-XII din școală faţă de componenta cultural-istorică a Municipiului Oradea, prin implicarea lor în cunoaşterea monumentelor de cultură şi artă.

Obiectivele:

- Formarea deprinderilor de vizitare muzeelor şi a cetăţii Oradea, prin  organizarea a 6 documentări la faţa locului, în vederea creşterii gradului de informare  despre obiectivele culturale vizate.

- Creşterea interesului elevilor pentru cunoaşterea patrimoniului cultural–istoric al urbei noastre, prin realizarea unui panou în şcoală

Grupul  ţintă: direct:  60  de elevi ai școlii și indirect: elevii, părinţii acestora, cadre didactice

Durata: luna mai (vizitarea Patrimoniului Muzeului Ţării Crişurilor, a Muzeului Militar, a Muzeului “Iosif Vulcan”, a Cetăţii Oradea, realizarea panoului)

 Activităţile proiectului :

·        Vizitarea patrimoniului Muzeului Tării Crişurilor, având ca rezultat cunoaşterea patrimoniului muzeului şi  a modului de conservare a acestuia;

·        Vizitarea Muzeului Militar Naţional, având ca rezultat creşterea gradului de informare a elevilor despre acest muzeu;

·        Vizitarea Muzeului “Iosif Vulcan”, având ca rezultat informarea elevilor despre viaţa şi realizările lui Iosif Vulcan

·        Vizitarea Cetăţii Oradea, având ca rezultat creşterea gadului de informare  a elevilor despre Cetatea Oradea

·        Realizarea unui panou în şcoală cu  scurte prezentări ale muzeelor şi a Cetăţii Oradea.

 Diseminarea  Proiectului s-a realizat  printr-o galerie foto cu imagini din timpul activitaţilor,  prezentată pe pagina WEB a şcolii.

Bibliografie:

1. Dulamă, Maria Eliza - Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2006

2. Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1983

3. Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile - Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Oradea, Ed. Universităţii din Oradea, 2003

4. Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003

5. Orţan, Florica - Management educaţional, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2004