SPORTUL PENTRU TOŢI

Prof. Înv. Primar Vladu Ana Nicoleta

Şcoala Gimnazială Nr. 3, Rovinari

Aceast articol urmareşte o serie de obiective generale ca:

- promovarea practicării sportului în diverse forme, în rândul tinerilor cu dizabilităţi pentru dezvoltarea în ansamblu a personalităţii acestora

- atentionarea comunităţii asupra existenţei, nevoilor, aspiraţiilor şi dorinţelor persoanelor cu dizabilităţi şi asupra necesităţii integrării acestora în spiritul egalităţii, respectului şi acceptării

- îmbunătăţirea stării de sănătate şi a indicilor calităţilor motrice ale participanţilor, prin practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în mod organizat, cu personal specializat

- introducerea persoanelor cu dizabilităţi în lumea sportului, a competiţiilor; crearea condiţiilor de exteriorizare a bucuriei şi de manifestare a spiritului de întrecere şi de echipă

- integrarea în societate, prin sport, a persoanelor cu dizabilităţi mentale.

              Sportul, ca fenomen social, devine din ce în ce mai important în societăţile moderne, în condiţiile în care tot mai mulţi oameni îl practică, se documentează despre sport sau îl privesc ca spectatori. Practicat în instituţiile de învăţământ, dar şi în timpul liber, sportul a devenit o profesie însemnând nu numai implicarea activă ci şi participarea la spectacolul oferit de acesta, având aşadar o largă arie socială. Nu trebuie omis faptul că nivelul de practicare a exerciţiilor fizice, respectiv a sportului, reprezintă un indicator principal al stării de sănătate a societăţii. Sportul, graţie dimensiunilor sale socio-culturale, oferă practicanţilor o ocazie unică de a cunoaşte alţi oameni, de a comunica şi coopera cu ei, de asumare a unor roluri diferite, de dobândire a unor atitudini morale (toleranţa, respectul faţă de ceilalţi etc.), de acceptare a atitudinilor legate de activitate (care contribuie la dezvoltarea personalităţii), de trăire a unor emoţii mai greu de resimţit în alte sfere ale vieţii, de acceptare a unor elemente pozitive ale stilului de viaţă (ex: în alimentaţie, repaus etc.), de adaptare la obiectivul propus (prin cooperare, coeziune şi altele) etc.

Procesul de modelare socială a omului prin sport se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi. Prin formele sale de practicare, sportul este accesibil întregii societăţi (sport pentru toţi, sport de performanţă şi sport adaptat); la început contribuie la socializarea copilului prin experimentarea diferitelor roluri în cadrul jocurilor; la vârstnici favorizează menţinerea sau restabilirea contactului cu societatea; prin sport persoanele cu nevoi speciale reuşesc să-şi depăşească limitele prin recunoaştere socială şi nu în ultimul rând practicarea sportului oferă subiectului mijloace eficiente de relaxare activă alături de prieteni.

Educaţia fizică şi sportul reprezintă unul din drepturile fundamentale recunoscute de marile organizaţii internaţionale. În cadrul caracterului global al educaţiei, educa-ia fizică şi sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice cu influenţe de sistem asupra individului în plan fizic, intelectual, estetic şi moral. Datorită marilor sale forme, educaţia fizică şi sportul se practică, însoţind omul de la naştere până la moarte, asigurând individului echilibrul de care are nevoie pentru un trai sănătos. Exerciţiul fizic practicat pe termen lung îmbunătăţeste sănaăatea fizică şi mentalâă. Contribuind şi la dezvoltarea personalităţii, la reducerea riscurilor apariţiei bolilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. Educaţia fizică şi sportul îşi aduc o contribuţie generală la promovarea frumuseţii corpului prin expresivitatea mişcărilor şi prin calitatea relaţiilor inter-umane pe care le implică.

           Prin educaţia fizică din şcoală se asigură formarea de cunoştiinţe, deprinderi practice şi intelectuale, precum şi însuşirea de valori etice, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de integrare socială a individului.

Sportul, politicile guvernamentale şi diplomaţia

Statul, reprezentat de organizaţii guvernamentale, intervine în dezvoltarea sportului  dintr-o  multitudine  de  motive:  de  natură  internă,  socială  –  a  oferi populaţiei o bază din ce în ce mai largă pentru divertisment şi educaţie, dar şi o cale de întărire a sănătăţii; de natura internaţională, prin îndeplinirea unor obiective de  politică   externă,  respectiv  îmbunătăţirea  relaţiilor   internaţionale  ale  ţării respective.

În afara organizaţiilor guvernamentale, acţionează şi o serie de organizaţii nonguvernamentale  sportive  internaţionale,  Uniunea  Europeană,  UNESCO  etc., care plasează sportul ca principal vehicul de atingere a propriilor obiective.

Se poate aprecia că relaţia între sport şi ideologie se individualizează sub trei aspecte:

1)  Sportul poate fi utilizat ca vehicul de proiectare şi manipulare a unei imagini internaţionale favorabile, a priorităţilor ideologice şi politice ale unui stat;

2)  Un număr de ţări au identificat în sport mijlocul de a-şi atribui poziţie de lider în organizaţii internaţionale;

3)  Sportul  a  constituit  prilejul  unor  manifestări  sociale  organizate  sub control guvernamental, ca un obstacol în degenerarea în conflicte sociale.

Bibliografie:

Cîrneci Dragoş, “Cogniţie, Creier, Comportament”, Volmul 2, nr. 1 Cluj-Napoca, (1998 )

Firea Elena, “Calităţi motrice - Metodica Educaţiei Fizice şi Scolare” vol. II, Ed. IEFS, Bucureşti (1984)

Zamora, E., Kory-Mercea, M. ,,Fiziologia efortului fizic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca (2003)