Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Stafiizarea egoului si demitizarea nefiindului
Luni, 08 August 2011 11:59

STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI

de Ştefan Lucian MUREŞANU

 

Moto: Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferinţa Universului prea crudă pentru o singură inimă...  - Oscar Wilde

 

Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creaţie, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan.

            Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidităţii depline a existenţei noastre, eul îşi clădeşte imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această fiinţare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu iniţiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenuşie a creat, în noi dimensiuni existenţiale, prezentul imaginar. Stafiizarea o accept ca un termen nou în definirea a ceea aş dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de umbră pe pământ, alburiul care se zbate între ceea ce a fost şi ceea ce îi creează neliniştea în acceptarea unui fiind al nefiindului. Eul rămâne încorsetat, nematerializat, într-o carapace a unor energii furibunde şi ascunse, între pământ şi cer. Eul este sufletul evoluat însă neputincios a atinge perfecţiunea, idealul suprem al creatorului de artă pentru creaţiile sale. El este conştient de lipsurile din creaţia sa aşa cum Dumnezeu, când a creat omul, a fost conştient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a şi umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric şi dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”.[1]  Creaţia unică, sporită din idee şi dorinţă, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care învinge şi răbdarea este imaginea elevată a imaginarului ce pune în valoare materia creată cu spasm şi sudoare. Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creaţiei: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp de sfinţii trecutului.[2]

            Destinul îţi sapă tranşeele şi ţi le astupă de multe ori când ai nevoia de a te apăra, de a te simţi protejat. Devii un dramatic când cauţi să spargi zidurile care îţi mărginesc fiindul şi baierele se întind la fiecare forţare la ceea ce vrei să nu mai fi: Doar noi, obsedaţi de lumină, ne aflăm / permanent la marginea Timpului / Cu urechea ascuţită, ca un pui de lună, ce iese / în lume sub magia Universului.[3] Diferim prin diferenţa de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorinţa de a strânge averi materiale, gâtuindu-şi semenii secătuiţi de energii, distrugându-le voit  existenţa, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul şi bezna adâncului; literatul chicoteşte odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumuseţile care i se deschid privirilor, vorbeşte cu gândurile sale pe care le înalţă spre cerurile deschise anume pentru eul lui: Să nu-mi trimiţi blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaş flotant / Se schimbă des…şi credcă n-are rost / Să căutăm…o altă clipă în neant.[4] Creează cu ochii deschişi lumi în care numai el este fiind şi celestul coboară în imaginarul imaginii lui dând arta artei sale, putinţa de a conştientiza existenţa existentului álter égoului definită prin dublul său. Literatul se leagă de toţi ceilalţi prin constucţia telurică a trupului însă puterea minţii se uneşte cu álter égoul său matricial. El este conştient de puterea sa de detaşare de lumea în care trăieşte dar şi de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculţe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate.[5].

            Stafiizarea se produce în cazul detaşării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii şi demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forţarea creării unui verb la infinitiv, forma lungă, din care a rezultat o expresie determinantă a unei definiţii imaginare de trăire a entităţii-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit….[6] Un moment când semenii, cu dorinţe arzătoare de distrugere a inteligenţei creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputinţă scârbavnică a înţelegerii lumii ideilor şi a materializării imaginarului. În fapt, neputinţa profanului duce la distrugerea creaţiei în sine, autonimicirea frumosului din urât.

            Profanul distruge frumosul prin însăşi existenţa sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-şi limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creaţiei din neputinţă, pentru că viaţa lui, lipsită de importanţa timpului viitor, e nonvaloare. Este un consumator al prezentului şi un îngrăşământ împuţinat al teluricului veşnic, distrus odată cu pierderea umbrei sale cenuşii: Dihănii negre / ne adulmecă din urmă / şi blânde mâncă ţărna / unde am călcat şi unde am stat.[7]

            Cât de mult mi-aş fi dorit să fi trăit într-o lume a luminii şi a zâmbetului, să fi avut puterea înălţării păsării spre înaltul celest şi goana calului în şesul teluric sau saltul peste crestele munţilor al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aş fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuinţelor şi a fricii de a trăda arta. Mi-am dorit un puţin material, cât să mă ţină la masa unde mâinile mele, mânate de jocul ideilor, de imaginaţia perpetuă să dea spor izvorului care nu seacă  din mintea mea şi care nu doarme decât caută fără odihnă tainele creaţiei şi arta ca fiind a ceea ce vreau pentru semeni.

            Existenţa literatului este ca un suspin pentru grosierii guşaţi, ei cred că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deşteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge şi lumina fulgerului joacă o fracţiune de secundă ca o sclipire a minţii, ce caută în neant mitul existenţial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor, care mă privesc neînţelegându-mi tăcerea şi lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineaţă, când zorii zilei cuprind cu ştiindul viaţa.                  

            Îţi plâng suferinţa ta omule căutător de nevoi şi de timp, pe care îl umpli cu aburul insuficientei tale respiraţii, care acreşte sucul strugurelui înainte de a fi cules, şi care te ameţeşte făcându-te să râzi de faptul că te poţi considera o greşeală genetică, demnă de compătimit.

            Unde eşti umbră a existenţei, care mă urmăreşti, dar nu faci nimic ca să mă aperi de fulgerele nimicniciei.        



[1] Lucian Blaga, Lumina, poezie ce aparţine vol. Poemele luminii, p.4, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968.

[2] Lucian Blaga, Înviere de toate zilele, poezie ce aparţine vol. Poemele luminii, p.102, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968.

[3] Elisabeta Iosif, La marginea timpului, poezie publicată în revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011, p.1, editată de Liga Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti.

[4] Cristian Neagu, Clipa dintre noi, poezie publicată în revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011, p.2, editată de Liga Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti.

[5] Marian Dragomir, Alb, poezie publicată în revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011, p.6, editată de Liga Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti.

[6] Elisabeta Iosif, Târziu de mai, poezie publicată în revista Cetatea lui Bucur, nr.2/2011, p.2, editată de Liga Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti.

 

[7] Lucian Blaga, De mâna cu marele orb, poezie ce aparţine vol. Poemele luminii, p.124, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968.

 

Ultima actualizare în Luni, 08 August 2011 12:14
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Tipuri de mediu si reflectarea lor in ar…

TIPURI DE MEDIU ŞI REFLECTAREA LOR ÎN ARIILE PROTEJATE DIN JUDEŢUL BRĂILA   Profesor Miron Steluţa Otilia Şcoala cu clasele I-VIII Movila Miresii, judeţul Brăila     Rezumat: Studiul prezintă caracteristicile mediului din judeţul Brăila şi modul...

Read more

Cerinte deontologice privind activitatea…

    CERINŢE DEONTOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA PERSONALULUI DIDACTIC DE PREDARE   Art.33. Personalul didactic de predare trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile legale în vigoare ce îi revin în unitatea de învăţământ în care funcţionează.    Art.34....

Read more

Considerations methodologiques sur l ens…

CONSIDÉRATIONS MÉTHODOLOGIQUES SUR L’ENSEIGNEMENT DU FRANÇAIS EN CLASSE PRÉPARATOIRE   Profesor Popescu Mihaela Colegiul ,,Gheorghe Tătărescu” Rovinari   Le présent article a pour objectif principal de présenter quelque considérations méthodologiques sur l’ enseignement du français en...

Read more

Modificari la promovarea examenelor de g…

Modificări la promovarea examenelor de grad didactic   Ministerul Educaţiei a modificat metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar. Vezi despre ce modificări este vorba în ceea ce priveşte susţinerea...

Read more

Constituirea corpului national de expert…

Concursul de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, sesiunea 2012, seria a 2-a OMECTS 4171 / 24.05.2012   Publicat in M.Of. nr.362 din 29.05.2012   În baza prevederilor...

Read more

Planificare model pentru educatie plasti…

Planificare model pentru educatie plastica invatamant primar   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari calendaristice. Iata...

Read more

Elemente ale organizarii instruirii in g…

Elemente ale organizării instruirii în gimnaziu        Modificarea principală propusă de forma actuală a curriculum-ului o reprezintă:             -         trecerea de la centrarea învăţării pe obiective la centrarea învăţării pe dobândirea de competenţe;             -        ...

Read more

De ce educatia

DE CE EDUCAȚIA? Profesor gr.did.I Alina Elena Turcescu Colegiul Național ”Ion C. Brătianu” Pitești Cel mai mare dușman al nostru suntem noi. Când ceva...

Read more