STUDIU ASUPRA ÎNVĂŢĂRII EXPERIENŢIALE ÎN FIZICĂ

prof. Mihaela Butoi

Colegiul Național “Grigore Moisil” Onești

Este o mare provocare a învăţământului, a educaţiei găsirea unui ”limbaj comun”, a unor metode pedagogice pentru a capta atenţia, a menţine contactul cu noua generaţie - ”generaţia IT”. Pentru ca munca noastră de profesori să fie utilă, dar şi plăcută, cu mai puţin stres şi mai multe satisfacţii, trebuie să vedem ”cui vorbim”, cum sunt aceşti tineri şi ce îi motivează.

Depinde de tactul pedaogic şi pregătirea metodică a profesorului dacă softurile educaționale rămân doar jocuri la oră sau devin surse reale de cunoştinţe şi competenţe, dacă îşi lasă captaţi elevii de lumea virtuală, sau după ce li s-a adresat in limbajul tehnologiei, îi atrage în lumea reală.

Cuvinte cheie: generaţia IT, fizică, tehnologie, educație.

Două generaţii care vorbesc limbi diferite, nativi şi emigranţi digitali  - o teorie bine fundamentată, o ipoteză, sau doar o speculaţie? - putem să ne punem astfel de întrebări. Putem nega  sau putem accepta, dar, ca părinţi şi profesori responsabili, nu cred că  putem ignora aceste probleme, care, evident există. Pe când generaţia mai în vârstă, a ”emigranţilor digitali” învaţă, gândeşte liniar, pas-cu-pas, generaţia ”nativilor digitali” are o gândire multitasking, paralelă, prin încercări, nu citind şi documentându-se din cărţi.

Este o mare provocare a învăţământului, a educaţiei găsirea unui ”limbaj comun”, a unor metode pedagogice pentru a capta atenţia, a menţine contactul cu noua generaţie. Pentru ca munca noastră de profesori să fie utilă, dar şi plăcută, cu mai puţin stres şi mai multe satisfacţii, trebuie să vedem ”cui vorbim”, cum sunt aceşti tineri şi ce îi motivează.

Generaţia IT este obişnuită să obţină informaţiile foarte repede, preferă accesul aleator. Ei funcţionează ”multitasking”, în paralel, se ocupă de mai multe lucruri în acelaşi timp (schimbă mesaje pe WhatsApp în timp ce ascultă muzică şi îşi scriu tema în word). Preferă imaginile, reprezentările grafice faţă de text. Lucrează ”în reţea”, şi sunt ”alway-on”. Prioritar este jocul, activităţile distractive, nu munca ”serioasă”. Au nevoie de feedback imediat, întărire pozitivă. Doresc să se autoafirme, să-şi manifeste forţele proprii, asertivitatea şi creativitatea. Lumea IT, online le oferă aceste posibilităţi, le satisface o serie din aceste nevoi. Dar de ce n-am face-o şi noi? Să folosim limbajul tehnologiei, dacă aceasta este cheia.

Exită o multitudine de programe şi softuri educaţionale, table interactive, wiki-uri, și o serie de alte instrumente IT. Le ştim, le cunoaştem.

Iată adevăratul motiv pentru a folosi posibilităţile oferite de tehnologie: nu pentru a ne uşura munca, ci pentru a ”vorbi aceeaşi limbă” cu elevii noștri. Ei au nevoie de multe informaţii care să vină de pe net. Au nevoie de interactivitate, să le ofere softurile educaţionale, tabla interactivă. Depinde de tactul pedaogic şi pregătirea metodică a profesorului dacă aceste softuri rămân nişte jocuri la oră sau devin surse reale de cunoştinţe şi competenţe, dacă îşi lasă captaţi elevii de lumea virtuală, sau după ce li s-a adresat în limbajul tehnologiei, îi atrage în lumea reală, verifică cele văzute pe monitor, pe ”viu”, fie printr-un experiment la fizică, fie o disecţie la biologie. Dacă tinerii doresc să se afirme, să le creem spaţiul necesar. Dar acest spaţiu poate fi şi unul real, dacă acceptăm transformarea profesorului din ”înţeleptul de la catedră” în moderator, facilitator al discuţiilor. Să punem un mai mare accent pe subiectele ce vizează comunicarea interpersonală. Copii au nevoie să fie activi, să se implice, să înveţe prin încercări şi experienţe.  Este una din premisele învăţării experienţiale. Au nevoie de feedback permanent, de apartenenţă la grup, deci să folosim metoda învăţării prin cooperare. Sunt câteva idei, prin care încercăm să legăm metodele noi de conţinuturi ”vechi”, valori general valabile.

Demersul didactic însoţit de un experiment virtual trebuie să propună o abordare foarte bine structurată şi realizată atât din punct de vedere ştiinţific cât şi didactic, astfel încât să capteze şi să menţină interesul elevilor permanent. Astfel, componentele interactive ale unei lecţii cu experiment virtual devin extrem de importante. La majoritatea disciplinelor, printre care se numără şi fizica, există lecţii cu suficiente noţiuni noi ce pot fi transmise cu ajutorul calculatorului, care, exploatând facilităţile grafice şi animaţia, asigură o participare activă a elevului la predare şi o înţelegere mai rapidă a celor prezentate, degrevând parţial profesorul şi oferindu-i timp pentru activităţi nerutiniere, în cadrul aceleiaşi ore. Totodată, în ceea ce priveşte orele de laborator, în cazul existenţei aparaturii necesare desfăşurării experimentelor, competenţele TIC pot completa lucrarea, oferind în final diverse tabele cu statistici, calcule etc., urmând ca elevul să execute interpretarea rezultatelor obţinute. În cazul în care fenomenul fizic, este imposibil de pus în evidenţă pe cale experimentală, se poate apela la simularea sa cu ajutorul calculatorului, prin animaţie, grafică, sunet. Simularea conferă dimensiuni noi experimentelor şi folosirii acestora în învăţare, întrucât se pot vizualiza modificări insesizabile, foarte mici, foarte lente sau dimpotrivă foarte rapide, ce nu se pot sesiza în mod normal. Scara de timp/spaţiu a evenimentelor se poate astfel modifica.

Secţiunea laboratoarelor virtuale ale portalului educaţional „eŞcoala”, poate asigura realizarea experimentelor de către fiecare elev în parte dând astfel posibilitatea dezvoltării competenţelor specifice disciplinei fizică, utilizând competenţele TIC ale elevului. Experimentele şi lucrările de laborator propuse se efectuează în timp real şi cu mijloace (accesorii virtuale) analoage celor reale din laborator. Toate lucrările virtuale propuse, fără excepţie, au un caracter aplicativ, deoarece sunt însoţite de măsurări şi calcule ale mărimilor fizice corespunzătoare fenomenului fizic studiat. Experimentele şi lucrările de laborator virtuale au multe avantaje față de cele tradiționale. Efectuarea experimentului virtual înlesneşte elucidarea proceselor, fenomenelor şi legilor fizice prin efectuarea aceluiaşi experiment în toată complexitatea lui. Această performanță poate fi atinsă numai dacă experimentul virtual este realizat pe calculator pe baza modelului fizic științific al fenomenului sau procesului studiat. Numai în acest caz experimentul pe calculator este aproape de cel de laborator și are o funcționalitate instructivă dublă: de experiment de cercetare și ca sursă de cunoaștere. Măsurătorile și calculele îi dau aplicației elaborate științific un caracter practic, de finalitate în studiul fenomenului sau procesului respectiv. Efectuarea măsurătorilor în experimentul virtual înlătură plictiseala, provocată elevilor la utilizarea unor simulări simpliste, mult prea aproximative, ale fenomenelor fizice pe ecranul calculatorului.

Lecțiile interactive îi permit profesorului să-și petreacă timpul din clasă interacționând cu elevi, descoperind cunoașterea împreună. Utilizarea TIC este astăzi atât pentru profesori cât şi pentru elevi o oportunitate pentru informare şi învăţare eficientă. Atât orele de curs cât şi cele de laborator, testele de evaluare a cunoştinţelor se pot face uşor şi eficient folosind tehnica de calcul – resursele hardware şi software. Pot fi propuse proiecte pe diferite teme din fizică, se pot modela experimente virtuale şi se pot realiza filme legate de aplicaţiile fenomenelor fizice. Poate fi încurajată învăţarea prin cercetare, proiectare, construcţie, experimentare şi reproiectare. Elevii pot proiecta modelul unui dispozitiv cu ajutorul calculatorului, îl vor construi, îl vor supune încercărilor măsurând mărimi fizice specifice pe care le vor prelucra. Utilizarea TIC la fizică îi va forma pe elevi ca viitori specialişti în domeniul ştiinţific. Elevii vor fi capabili să poată utiliza tehnologii moderne în viaţa de zi cu zi, vor şti să prelucreze date experimentale utilizând competenţele dobândite la TIC, vor putea să reprezinte grafic mărimile fizice măsurate experimental în funcţie de diverşi parametrii care variază şi să interpreteze rezultatele obţinute.

Dacă într-adevăr ”generaţia IT” vorbeşte altă limbă, gândeşte altfel, deocamdată nu ştim sigur. După cum nu ştim exact nici despre posibilele modificări produse în funcţiile cognitive ale copiilor crescuţi şi socializaţi în lumea digitală, ce consecinţe şi implicaţii va avea aceasă explozie a tehnicii.  Dar în mod sigur este o mare provocare pedagogică şi o mare responsabilitate a noastră, profesori şi părinţi, de a folosi posibilităţile oferite de tehnologie în spirit inteligent şi creator, astfel încât o serie de valori precum creativitatea, apartenenţa la grup, solidaritatea şi nu în ultimul rând bucuria jocului să fie prezente în viaţa reală.

Bibliografie

1. Marc Prensky “Digital Natives, Digital Immigrants”, On the Horizon, vol.9, no.5, October, 2001

2. Garabet Mihaela, “Bazele instrumentației virtuale”, București, Editura Atelier Didactic, 2006

3. Garabet Elena, “Strategii noi de abordare a experimentelor didactice de Fizică”, București, Editura All Educațional, 2011

4. Oblinger, Diana G.; Oblinger, James L.(eds), “Educating the Net Generation”, Educause, 2005,http://www.educause.edu/ir/library/pdf/ pub7101.pdf