STUDIU COMPARATIV ÎNTRE EDUCAŢIA FORMALĂ, INFORMALĂ ŞI NONFORMALĂ

prof. Mihaela Butoi

Colegiul Național ”Grigore Moisil”, Onești

„Educația există pe întreg parcursul vieții și nu are o destinație finală” - John Dewey

În strânsă legătură cu ideea potrivit căreia educaţia şcolară trebuie privită în perspectiva educaţiei permanente, s-au conturat conceptele de educaţie formală (instituţionalizată), educaţie nonformală (extraşcolară) şi educaţie informală (difuză), pentru denumirea curentă a tipurilor de educaţie ce se realizează astăzi.

Cuvinte cheie: educaţie formală, educaţie nonformală şi educaţie informală.

De-a lungul existenţei sale, fiecare individ este supus unor influenţe educative multiple, care pot acţiona concomitent, succesiv sau complementar, în forme variate. Unele acţionează spontan, incidental, altele au un caracter organizat, sistematizat, provenite din partea şcolii sau a altor instituţii extraşcolare.

Încă din 1974, Coombs şi Ahmed – echivalând educaţia cu învăţarea au identificat aceste tipuri, definindu-le astfel:

- educaţia formală: „educaţia instituţionalizată, structurată în mod ierarhic, gradată cronologic și condusă de Ministerul Învăţământului”;

- educaţie informală: „proces ce durează o viaţă, prin care fiecare persoană dobândeşte cunoştiinţe, îndemânări, aptitudini şi înţelegere din experienţele zilnice”;

- educaţie nonformală: „orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal şi care oferă tipuri selectate de învăţare subgrupelor specifice populaţiei, atât adulţii, cât și copii”.

Educaţia formală

Termenul îşi are originea în cuvântul latinesc formalis cu semnificaţia de „organizat”, „oficial”.

O primă caracteristică a educaţiei formale este aceea de educaţie instituţionalizată, care se realizează într-o structură organizatorică clară, reprezentată de sistemul de învăţământ.

O altă notă definitorie a educaţiei formale o constituie faptul că ea se realizează prin intermediul procesului de învăţământ, cu finalităţi educaţionale explicite, formulate prin idealul educaţional. Procesul educaţional se caracterizează prin intensitate, concentrare a informaţiilor şi continuitate. El produce o schimbare a experienţelor de cunoaştere, afectiv-emoţionale şi acţionale ale elevilor, predarea şi învaţarea constituindu-se ca activităţi de bază ale procesului de învaţământ. Educaţia formală se realizează în funcţie de planuri, programe şi manuale şcolare, pe baza de orare şi de evaluări.

Exemple de educație formală: învățatul la clasă, notele, certificările din școală- calificative, aprecieri, caracterizări.

Caracteristicile educației formale:

- educația formală este structurată ierarhic;

- este plănuită și dezbătută;

- funcționează pe baza unui sistem de notare cronologic;

- funcționează după o programă și este orientată către subiect; programa trebuie să fie acoperită într-o perioadă specifică de timp;

- educaţia formală este încredinţată unor educatori formaţi ca specialişti şi ca pedagogi şi metodişti ai predării disciplinelor de învăţământ.

Avantajele educației formale:

- este un model educațional organizat;

- elevii si studenții primesc cunoștințele de la profesori;

- oferă un proces de învățare structurat și sistematic;

- evaluările intermediare și finale oferă garanții că, elevii avansează la următoarea fază de învățare;

- instituțiile sunt organizate managerial și fizic;

- permite obținerea unui certificat formal recunoscut.

Dezavantajele educației formale:

- pierdere de timp, deoarece unii elevi leneși ar putea eșua să învețe corespunzător în ciuda motivației primite de la profesori;

- unele sisteme educaționale neprofesionale și nestandardizate pot cauza o pierdere de timp și de bani pentru studenți, care ajung la dezamăgire din partea educației formale și care ar fi împinși către educația non-formală;

- educație costisitoare și rigidă, în comparație cu alte forme de învățare.

Educaţia informală

Denumirea acesteia provine din limba latină (informis / informalis preluat cu sensul de „spontan, neaşteptat”).

Acest tip de educaţie se realizează prin interacţiunea individului cu alte persoane în mediul social, cultural, economic. Sunt influenţe ce se situează în afara unui cadru organizat, instituţionalizat, provenite din partea întregului mediu de viaţă, a ambianţei familiale, ca şi a celei imediate (civilizaţie urbană, viaţă a satului, grupuri de vârstă), şi se datorează muncii efectuate, meseriei prestate, participării la viaţa social-culturală. Aceste activităţi nu îmbracă forme explicit educative.

Cele mai semnificative mesaje informale sunt cele emise de mass-media, în special de televiziune. Influenţele educative de tip informal au şi anumite aspecte ale vieţii familiale, exemplul concret al părinţilor, atitudinile manifestate de un gen sau altul. Educaţia informala include experienţe trăite, idei aplicate sau valori „încercate” în viaţa cotidiană.

Exemple de educație informală: învățarea copilului noțiuni de bază, precum numerele. literele.

Caracteristicile educației informale:

- nu are o programă definită;

- nu este planificată anterior și nu are orar;

- nu sunt necesare taxe, deoarece primim educație informală prin experiențele zilnice și prin învățarea de lucruri noi;

- este un proces pentru toată viața, într-un mod natural;

- se poate primi din orice sursă, precum media, experiențe de viață, prieteni, familie.

Avantajele educației informale:

- este un proces natural de învățare, deoarece tu poți învăța oriunde și oricând din experiențele tale zilnice;

- implică activități precum cercetarea individuală și personală a unui subiect de interes prin utilizarea cărților, bibliotecilor, a social media, internetului sau prin primirea asistenței unor profesori informali;

- este un proces de învățare mai puțin costisitor și mai eficient din punctul de vedere al timpului.

Dezavantajele educației informale:

- informația acumulată de pe internet, social media, de la TV, radio sau din conversațiile cu prietenii sau membrii familiei ar putea duce la dezinformare;

- tehnicile folosite ar putea să nu fie potrivite;

- absența disciplinei, atitudinii și a obiceiurilor bune.

Educaţia nonformală

Termenul îşi are originea în latinescul nonformalis preluat cu sensul “ în afara unor forme speciale/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Educaţia nonformală se realizează prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative.

Acest tip de educaţie, care serveşte unei varietăţi mari de cerinţe de învăţare la tineri şi adulţi are în vedere:

- educaţia “complementară”- paralelă cu şcoala şi adresându-se elevilor;

- educaţia “suplimentară” - pentru cei care şi-au întrerupt prematur studiile;

- educaţia de “substituţie”- pentru cei analfabeţi.

Exemple de educație nonformală: programe de fitness, cursuri de educație adultă bazată pe comunitate, cursuri gratuite pentru educația adultă, dezvoltate de anumite organizații.

Caracteristicile educației non-formale:

- educația nonformală este plănuită și nu are loc în sistemul școlar;

- orarul și programa pot fi ajustate;

- este educație practică și vocațională;

- nu are limită de vârstă;

- poate fi învățare full-time sau part-time și se poate să câștigi bani și să înveți în același timp.

Avantajele educației non-formale:

- antrenament practic și vocațional;

- alfabetizare cu creșterea abilităților în care auto-învățarea este apreciată;

- flexibilitatea în vârstă, curriculum și timp;

- diplomele, certificările și premiile nu sunt esențiale.

Dezavantajele educației non-formale:

- prezența participanților este instabilă;

- nu sunt profesori antrenați;

- elevii ar putea să nu se bucure de aceiași încredere ca și elevii normali;

- unele instituții ar putea oferi certificări false prin intermediul cursurilor online.

Toate cele trei educaţii „paralele”, chiar dacă au propriul câmp de acţiune şi funcţionalităţi diferite, îngăduie extensiuni şi întrepătrunderi benefice, conducând la întărirea lor reciprocă şi la eficientizarea demersului educativ. Cele trei forme se sprijină şi se condiţionează reciproc.

Din punctul meu de vedere relaţia dintre educaţia formală, nonformală şi informală se caracterizează prin complementaritate, deoarece se completează reciproc şi conduc la un rezultat favorabil pentru elev.

Bibliografie

Sursa: http://www.passionineducation.com/types-of-education-formal-informal-non-formal/