Copilul si pasarea

E dimineata pe malul marii. Soarele isi arata primele raze, candva va rasari. Un baietel de vreo sapte ani, cu un altul mai mic, se grabesc la pescuit, avand la ei toate cele necesare.

Privesc marea cu inima deschisa si in ochii lor se citeste mirajul rasaritului. Se apropie de barca si baiatul mai mare il ajuta pe cel mic.

- Priveste, priveste ce pasari mari pe valuri! striga cel mic.

Amandoi, infiorati, vad valuri de pasari moarte. Alaturi de barca, o pasare e inca vie. Baiatul cel mare o ia in brate, o mangaie cu durere, o saruta. Cel mic o priveste speriat. Cel mare ia o hotarare:

- Stai aici pana ma intorc! Celelalte pasari sunt moarte. Dau o fuga in oras, la doctor, ca sa o salvez pe aceasta …

Alerga, alerga, masinile se oprsc brusc, trece fara teama, tramvaiul pune frane, fuge, fuge, respira sacadat – gata, ajunge, urca treptele, portarul il saluta aratandu-i coridorul si camera de garda. Deschide usa.

- Domn doctor, domn doctor, domn doctor … se ineaca in sughituri, vrea sa spuna tot dintr-o suflare. Domn doctor, … stati … pasarea, vreau sa traiasca, domn doctor, celelalte sunt moarte … valuri de pasari moarte, domn doctor … va rog, vreau sa traiasca pasarea, si fratiorul meu vrea, el e in barca, vrem sa traiasca pasarea, domn doctor! (Aproape ca tipa, implorandu-l.)

Doctorul ia pasarea, o examineaza. Sora medicala linisteste baietelul, luandu-l la piept in timp ce priveste la doctor cu toata increderea si nerabdarea. Doctorul se gandeste, grav, lasa pasarea pe masa indurerat ca nu poate sa faca nimic, ca nu poate fi de folos …

- Va trai? striga baietelul.

- Doar cateva minute! i se raspunde.

- Nu se poate! Domn doctor, domn doctor, va rog, va implor, va trai pasarea, spuneti-mi ca va trai, nu poate sa moara ca si celelalte, pasarea asta are inca viata in ea, am adus-o ca s-o salvez, nu se poate, domn doctor, cum am sa-i spun fratiorului meu ca dumneavoastra nu puteti sa o salvati?! De ce sa nu traiasca, domn doctor? De ce? De ce?

- Pentru ca este iradiata, intelegi?!

- Nu vreau, nu pot sa inteleg, eu vreau sa stu, de ce nu puteti s-o salvati?! Sunteti doctor! Taticul meu mi-a spus ca doctorul ajuta si salveaza oamenii, sunteti un om invatat, de ce nu puteti face ca sa traiasca, nu este ranita, de ce sa nu o o salvati?

- E iradiata!

In urechile copilului se aud concomitent strigate speriate:

- E iradiata! E iradiata! E iradiata!

- Linisteste-te, cand vei fi mai mare, vei invata la scoala, atunci vei afla, da, atunci vei afla, vorbeste rar doctorul.

Coplasul, istovit, ia pasarea moarta de pe masa si pleaca spre mare unde il astepta fratiorul lui. In urechi aude obsesiv:

- E iradiata! E iradiata! …

Priveste cerul plin de pasari, ochii lui se pierd in gol fara sa inteleaga. Ajunge la barca, asaza pasarea langa celelalte pasari. Baietelul cel mic il intreaba mirat, plin de consternare:

- Cum, doctorul nu a putut sa o salveze?

I se raspunde:

- Nu!

Privesc amandoi tristi. Cel mare exclama:

- E iradiata! Toate sunt iradiate!

Baietelul cel mic, mirat, asculta fara sa inteleaga. Privesc marea seriosi, gravi. Cel mic, cu sfiala, intreaba:

- Nu mai mergem la pescuit?

- Nu. Daca pasarile sunt iradiate, inseamna ca si pestii sunt iradiati!

Cel mic, si mai mirat, cu frica, cu voce stearsa, se aude rostind:

- De ce?

Baiatul cel mare, cu ochii scrutand marea, repeta:

- Daca pasarile sunt iradiate, inseamna ca si pestii sunt iradiati!

Repeta, ecoul preia si se aude pierzandu-se in departari.

Baietelul cel mare priveste, priveste drept, maret, cu curaj in viitor. Cel mic isi sterge o lacrima si isi ia fratele mai mare de mana, parca pentru a fi protejat.

Vasile Speranta