Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ganditorul de la Hamangia

Ganditorul de la Hamangia

Ganditorul de la Hamangia Pana in urma cu cateva decenii nu stiam de existenta Ganditorului de la Hamangia, iar dupa aceea, dintr-odata, parca l-am fi cunoscut de cinci mii...

Despre imbracaminte si igiena

Despre imbracaminte si igiena

Despre imbracaminte si igiena Omul se slujeste de imbracaminte pentru a-si ascunde goliciunea corpului si a se apara impotriva frigului si a caldurii.

Nume de copii cu litera H si s…

Nume de copii cu litera H si semnificatie

Nume de copii cu litera H si semnificatie   Ce nume va purta copilul tau atunci cand va veni pe lume? Noi iti propunem o lista cu unele dintre cele mai populare...

Joc si joaca poezie

Joc si joaca poezie

Joc si joaca poezie   Vezi versurile poeziei “Joaca” scrise de Viorica Nicoara.   Am vazut in zi de vara Cum c-o prastie de zgarci Niste pui de caprioara Au tinut in cocostarci. Si-au strivit sub talpa lor Gargarite...

Miracolul limbajului la copiii…

Miracolul limbajului la copiii intre 9 si 12 luni dialogul cu jucaria preferata

Miracolul limbajului - copiii intre 9 si 12 luni - dialogul cu jucaria preferata Copilul “vorbeste” prin fenomenul de lalalizare cu jucaria – ceea ce inseamna stabilirea unor relatii de tip...