Grapefruitul - fructul minune

Grapefruitul e fructul minune, rezultat al altoiului dintre portocala si lamaie, ce si-a croit un loc sub soarele mediteranean.

Acest fruct minune, al carui perfectiune a cerut stiintei multi ani de experiente migaloase, cuprinde acum livezi imense in regiunile Iaffei, de unde este explorat in toate tarile lumii.

Pentru noi, grapefruitul de Jaffa  aminteste istoria cartofului necunoscut in Europa si care la prima gustare a intampinat in vechiul continent dezaprobarea generala. Europenii de atunci in loc sa manance radacina acestei plante, cartoful, mancau frunzele si fructele ei.

Tot astfel, cei ce n-au gustat la inceput din fructul minune, grapefruitul de Jaffa si il deschideau ca pe o portocala, au repetat gestul europenilor din veacul al XVI-lea, care refuzau sa manace cartofii, pentru ca nu stiau cum trebuie consumati.

Grapefruitul de Jaffa este unul din fructele cele mai delicioase ale climei calde, adus la noi in anotimpul vitreg al iernii, cand ne incanta ochiul prin culoarea lui admirabila, de un galben cald, ne starneste pofta prin parfumul lui atat de deosebit de celelalte fructe, ne satisface gustul prin inrudirea cu portocala fara a fi plictisitor de dulce si prin asemanarea cu lamaia, picant, dar nu prea astringent.

Zeama lui este acidulata, invioratoare, cu prea putine samburi, dar gustam grapefruitul in felioare, cum se mananca portocala, dam de un gust amarui, neplacut, care ne formeaza o parere gresita despre fructul minune, intocmai cum a fost cazul, cu veacuri in urma, cu cartoful.

Modelul cel mai simplu de a manca grapegruitul este de a-l taia in doua, cum se taie o lamaie, de a desprinde carnea lasand-o in coaja, de a o intepa, de a o presara cu zahar praf, a o stropi cu putin rom si a o lasa astfel o ora. Se mananca apoi cu lingurita, din coaje servit intr-un pahar cu picior sau intr-o cupa, la fel cum se manca cantalupii mici de Transilvania. Gustul zemii abundente, delicios si picant, reiese in intregime, parfumat si racoritor. Dupa aceasta incercare veti recunoaste ca grapefruitul este produsul cel mai minunat al plantatiilor palestiniene.

Dar grapefruitul de Jaffa, dupa ce l-ati gustat in felul acesta si v-a placut cum place tuturor, in toate tarile Europei ca si in America de Nord, se preteaza la diferite preparate care dau deserturi delicioase, bauturi picante, siropuri, dulceturi, marmelade. Americanii si englezii il mananca de dimineata pe stomacul gol ca stimulent, la pranz ca desert si il servesc seara pentru usurarea digestiei.

Grapefruitul se serveste, de asemenea, ca salata pe langa fripturi, cu sare, piper si untdelemn. In unele cazuri zeama de grapefruit inlocuieste cu succes zeama de lamaie, in special la tomate si la alte sosuri delicate.

Un desert foarte usor de preparat si foarte gustos si spornic este salata de grapefruit, cu rom si frisca.

Se desface un grapefruit in felii si se taie bucatele, se taie felii o portocala, o para, un mar, o mandarina, se amesteca cu diferite boabe de fructe din dulceata, se opareste cu jumatate pahar de sirop, se stropeste cu un paharel cu rom sau cu lichior, se garniseste cu frisca batuta si cu boabe de visine din visinata.

Diferitele prajituri, cu aluat frantuzesc sau tortele, se prepara cu grapefruit intocmai ca acelea cu portocale. Sunt mai picante, mai acrisoare. Trebuie indepartate cu atentie firele albe si pielea alba care le da un gust amarui cand nu sunt bine curatate.

Dulceata de grapefruit se prepara la fel ca cea de portocala. Un “jam” (marmelada) foarte reusit, este acel din coaje de grapefruit, taiata subtire ca fideaua. E de culoare foarte frumoasa si, servit la ceai, aduce o nota noua aspectului si gustului.