Janus - zeul luminii

Janus e zeul luminii, el deschide dimineata portile cerului si le inchide seara. Era socotit ca cel mai vechi dintre zei, ca zeu al inceputului si al orginii tuturor lucrurilor.

Era reprezentat cu doua fete (Janus Geminus). Cu o fata priveste rasaritul si cu cealalta apusul, cu una trecutul si cu cealalta viitorul.

Templul sau era inchis in timp de pace si deschis in timp de razboi.

Ceea ce dadea templului lui Janus o importanta capitala, era raritatea din ce in ce mai mare a anilor de pace la romani. In timp ce 1000 de ani acest templu n-a fost inchis decat de vreo 8 ori.

Lui Janus ii era consacrata luna ianuarie, cum si inceputul tuturor lunilor. La 1 ianuarie era o sarbatoare solemna celebrata in onoarea lui. Atunci romanii se felicitau reciproc si isi trimiteau cadouri (strenae). Aceasta sarbatoare n-a fost o dezvoltare mai mare decat in epoca cand luna ianuarie a devenit inceputul oficial al anului, la 153 i.Hr.

Se pare ca Janus a fost zeul suprem al vechilor latini. In toate sacrificiile, in toate rugaciunile, el era invocat cel dintai. La inceput regele ii facea sacrificii, mai tarziu, rex sacrorum. Romanii aveau o multime de legende nationale al caror erou era Janus. El era socotit primul rege al tarii. In timpul lui au dominat pe pamant nevinovatia si siguranta. Atunci se zice ca ar fi venit la el Saturnus alungat de Jupiter. Janus l-a primit bine si l-a ascuns in Latium. In schimb, Saturn a invatat pe Janus arta agriculturii si alte inventii utile. Negresit ca ultima legenda cu venirea lui Saturn a luat nastere dupa influenta greaca, cand Saturn a fost asimilat cu Kronos. Janus este prin excelenta un zeu italic, el a fost strain de orice influenta, caci n-a fost asimilat cu nici unul din zeii grecilor.