Legenda paunului si a lebedei

Paun era numele fiului unui bogat negustor de peste, inalt si cu parul negru. Ochii sai ii sunt albastri, iar mustacioara sa asemeni cu pana corbului. Tare frumos era acest tanar, astfel ca reusea sa franga inimile multor fete si neveste. Era insa si foarte laudaros, hapsan si rau la suflet. De aceea, ceilalti oameni nu prea il indrageau.

Intr-una din zile, Paun a plecat la vanatoare in padurea din preajma cetatii tatalui sau. In timp ce gonea calare un cerb, a descoperit intr-o poienita o tanara tarancuta, care culegea fragi. Se numea Lebada si era cea mai frumoasa fata din cate vazuse Paun pana atunci.

Cum s-au vazut cei doi tineri, pe loc s-au si indragostit unul de altul. Paun ii promitea cate in luna si in stele si ii jura mereu ca o s-o ia de nevasta. De atunci, se intalneau zilnic in poienita din padure. Intr-o zi, Lebada il anunta fericita pe Paun ca a ramas insarcinata si urmeaza sa-i daruiasca un copil. Vestea nu l-a bucurat insa pe Paun, care din acea zi nu a mai venit la intalnire si a plecat chiar si din casa parintilor sai intr-o cetate indepartata.

Lebada isi astepta in fiecare zi iubitul si, crezand ca s-a intamplat ceva rau cu el, s-a dus la cetatea tatalui sau sa-l caute. Afland ca acesta a plecat, si-a dat seama ca a fost inselata si s-a aruncat intr-o apa, cerandu-i lui Dumnezeu iertare pentru gestul ei disperat. Dumnezeu, induiosandu-se de sacrificiul tinerei fete, a prefacut-o intr-o pasare mare, alba si foarte frumoasa, care si azi se numeste Lebada. Iar pe Paun l-a transformat tot intr-o pasare, care se umfla mereu in pene si se crede cea mai grozava din lume, purtand numele de Paun. L-a blestemat insa sa aiba o nevasta urata, al carei cantec seamana cu croncanitul ciorii.

Si astfel frumosul Paun s-a insotit cu Paunita cea urata, iar Lebada isi poarta tristetea, frumusetea si singuratatea pe intinsul apelor.