Natura si trezirea la viata

Va oferim spre lectura o scurta poveste in versuri despre munti, dealuri, campii, rauri, pesteri, brazi, oameni. E o poveste fascinanta despre trezirea la viata a naturii si insufletirea prin oameni.

Au fost odata niste munti, de le zicea Carpati.

Si cum mergeau ei asa, au zis sa se statoniceasca.

S-au oprit intr-un loc care li s-a parut mai potrivit

Si au ramas acolo.

Apoi pe munti au inceput sa creasca brazii;

Si tot asa, sfatuindu-se cu brazii, muntii au zis ca ar fi bine

Sa aduca niste frati mai mici

Si au adus dealurile.

Dealurile s-au asezat cuminti la poalele muntilor

Si-au lasat in fata lor o bucata mare de pamant, o campie.

Apoi, fiindca tot le era sete, au adus si niste rauri.

Muntii lacomi, u ineput sa soarba apa prin gurile pesterilor.

Brazii au inceput sa-si racoreasca

Fruntile obosite de atata uitat la soare,

Iar campia insetata a inceput

Sa soarva ploaia prin gurile holdelor.

Doar dealurile n-au baut apa

(si asta nu pentru ca nu le era sete),

Ele au preferat sa se racoreasca cu fructe in livezi.

Si fiindca toate erau gata,

Muntii, brazii, dealurile,

Campia si apele

Au zis ca acum pot sa vina si oamenii.