Univers de copil

A+ R A-


Poezii pentru copii de Tudor Arghezi

 

Poezii pentru copii scrise de marele poet Tudor Arghezi.

 

Fetica

Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr' să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.

 

 

Iscoada

De cum s-a ivit lumina.
A ieşit din stup albina,
Să mai vadă, izma creaţă
A-nflorit de dimineaţă?

Se-ngrijeşte, gospodină
De-nfloreşte si sulfină,
Căci plutise val de ceaţă,
Astă-noapte, pe verdeaţă.

A găsit toată gradina
Înflorită, si verbina,
Şi s-a-ntors, după povaţă,
Cu o probă de dulceaţă.

 

 

Tâlharul pedepsit

Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.

 

 

Joc de creion

Brotăcelul, la fântână.,
L-ai avea la îndemână,
Ca să-l prinzi (pe brotăcel)
Să te joci niţel cu el.


Însă nici nu poţi să-l vezi,
Verde, dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A! Că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mânjeşte - şi nu vrea -
Pielea lui de catifea.

Stă în pom, pitit, pe când
Ţie ţi-a venit un gând:
Printre mugurii crescuşi
Să-l mângâi şi să-l săruţi.

Dar ai vrea să ştii, acum,
Ce se fac, pe frig şi-n drum.
Când se scutură copacii,
Brotăcelul şi brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,
Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere săracii,
Brotăcelul şi brotacii.

N-avea grijă. Nu le pasă.
Şi-au gătit la cald o casă,
În pământ, pe sub tulpini,
În adânc şi-n rădăcini,
Şi-acolo pe vreme rea,
Dorm întinşi pe-o canapea.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

1 Decembrie 1918 Proclamarea M…

1 Decembrie 1918 Proclamarea Marii Uniri Nationale de la Alba Iulia

1 Decembrie 1918 - Proclamarea Marii Uniri Nationale de la Alba Iulia   La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia a hotarat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului la...

Trifoi cu patru foi

Trifoi cu patru foi

Trifoi cu patru foi Cum face bunica? Pai stai sa ne gandim. Intai baga ata in ac. Acum e ca o sulita de argint a imparatului piticilor. Dar daca...

Despre memoria si viata furnic…

Despre memoria si viata furnicilor

Despre memoria si viata furnicilor Toate furnicile dintr-un furnicar se cunosc intre ele chiar dupa cateva luni. Pana a se ajunge la aceasta concluzie, s-au facut numeroase si diverse experiente. S-au...

A noua luna de sarcina

A noua luna de sarcina

A noua luna de sarcina   Iata ca ai ajuns in luna a noua de sarcina, ultima luna de sarcina. Trebuie sa te odihnesti, sa te relaxezi si sa te pregatesti pentru...

Chemarea cerului

Chemarea cerului

Chemarea cerului   Prin ferestra scolii noastre Vad cum luneca, zglobii Randunelele albastre, Porumbeii argintii.   Cum sclipesc pe cerul verii Stolurile de lastuni Cum fosnesc, departe, merii Si livezile de pruni.