Rolul parintilor si educatorilor in ingrijirea dintilor copiilor
Unii parinti cer medicului stomatolog ca ei sa fie de fata, sa asiste la orice tratament pe care acesta il aplica copilului lor. Este o conduita total gresita si ineficienta. Micul pacient simtind-o pe mamica sau pe taticul langa el, va tipa chiar atunci cand nu este cazul, va urla pur si simplu la cea mai mica durere. In plus, medicul va fi si el incomodat in munca sa. De aceea, facem urmatoarea recomandare: parintii, familia, nu trebuie sa participe in cabinet la actul terapeutic ce se efectueaza copilului. Singurii care pot lua contact nemijlocit cu micul pacient trebuie sa fie medicul si cadrul mediu.
Aceasta ar fi o problema, dar mai sunt si altele. Este vorba de exemplele bune si rele pe care copilul are ocazia de a le vedea in familie. Trebuie sa se stie ca acestea au o influenta hotaratoare asupra psihicului copilului si a convingerilor lui in aceasta directie. Un copil, de exemplu, ai carui parinti au suferit de dureri cronice de dinti si care isi vor exprima unul fata de celalalt repulsia sau dispretul fata de stomatologi, il va vedea si el in aceeasi lumina pe stomatolog. Si nu numai pe stomatolog, ci si tratamentul stomatologic.
O alta comportare a parintilor care dauneaza psihicul copilului aflat pe fotoliul dentar consta in grija pe care acestia o au, dupa intrarea micutului in cabinet, sa-i atraga atentia medicului sa nu-l doara pe copil. Pe langa necuviinta pe care o comit in mod deliberat, ei savarsesc o greseala de tact fata de micul pacient aflat de pe acum in mare suferinta imaginara. Recomandarea adresata medicului va speria pe copil. de ce? Intrebati, va rog, un psiholog.
Tot atat de gresita, daunatoare chiar, este comportarea acelor parinti care, din prea mare dragoste sau infinita grija pentru odorul lor, il indeamna in mod conspirativ, inainte de a intra in cabinet, sa ceara medicului sa se limiteze la anumite manopere incomplete, refuzand tratamentul pe care acesta intentioneaza sa-l faca. Astfel, ii poti auzi pe unii copii: “Vreau numai pansament, ca asa a spus mama” sau “Nu vreau cu freza, ca asa a spus tata” etc.
Mai adaugam la toate aceste recomandari, una, si ultima: mediul familial conteaza intr-o mare masura la educatia psihica a copilului, la comportarea acestuia in fata durerii. Un copil provenit dintr-un mediu familial echilibrat va face mult mai usor fata conditiilor stresante ale cabinetului, decat un copil provenit dintr-o familie cu frecvente discordante intre parinti, toate aceste dispute nereusind a face altceva decat a-i subrezi psihicul, punandu-i in joc sentimentul de siguranta personala.
In ceea ce priveste profesorii, acestia au si ei un rol important atunci cand este vorba de contactul copilului cu stomatologul. Prin tactul lor profesional, ca si prin faptul ca sunt de multe ori iubiti de copii, profesorii pot avea o influenta pozitiva hotaratoare asupra copiilor, determinandu-i sa vina cu placere si fara teama la cabinetul stomatologic si sa-si ingrijeasca in mod corect dintii. Cu alte cuvinte, profesorii pot fi excelenti propagatori ai educatiei sanitare, avand adeseori prilejul de a strecura cu dibacie in expunerile lor, importante notiuni educative sanitare privind dintii.
- 13/03/2018 22:10 - Metode de prevenire a cariei dentare
- 14/12/2017 00:58 - Consumul de sare sanatate sau otrava
- 12/12/2017 00:51 - Sarea privita prin prisma medicului
- 08/10/2017 00:00 - Enzima in ajutorul celor care nu pot manca proteine
- 04/06/2017 01:33 - Prevenirea intoxicatiilor la copii