Unsprezece file din calendar

Va oferim spre lectura povestirea „Unsprezece file din calendar” scrisa de Al. Vergu.

- Ce hartiute or mai fi si astea, din mana mea, Mihut? Le-am gasit facute mototol si aruncate. Nu e asa ca seamana cu niste file rupte din calendarul de perete? Inteleg sa desprinzi fila cu ziua care a si trecut. Dar mai multe deodata?! Sa fi facut treaba asta, Neli, care e la gradinita? Ea cu manuta ei de papusa, sa rupa atetea file deodata? Aici se vede o mana ceva mai zdravana, de baiat. Tu le-ai rupt, conchise fratele mai mare. Recunoaste. Ai vrut sa vina Anul Nou mai repede.

Mihut isi potrivi c-un deget ochelarii de corectie si ramase ca intr-o asteptare. O clipa avu impresia ca Petrica are sa arunce in tavan foitele din mana si acestea vor cadea apoi, planand ca niste frunze uscate, toamna, asternandu-se in toata casa. Il sita cu cata dexteritate arunca in sus o curea de pantaloni si ea cade, instantaneu, dreapta si rigida ca o lama de spada.

- Cate or fi aici in mana mea? mai intreba Petrica. Sa le numaram ...

- Sunt unsprezece, nu te mai osteni, zise Mihut, sigur pe el. Am crezut ca ai uitat tu sa le rupi, in ultimele zile ...

- Unsprezece, da, se convinse Petrica. Si le netezi una cate una. Toate pana la sfarsitul anului, pe care le mai avea calendarul! Hmm ...

- Daca nu mai foloseau ... Ti-arunci ochii pe calendar si vezi ca suntem abia in 20 decembrie. Dar Anul Nou a si sosit ...

- Asa, dupa tine. Anul Nou a si sosit! facu fratele mai mare. Acum daca ai luat vacanta, ai pierdut notiunea timpului, baietas! Sau, poate nu mai ai rabdare, vrei sa treaca vacanta mai repede, sa incepi scoala? Sa treci mai repede in clasa a treia. Asta ar fi intr-adevar ceva. Dar parca nu-mi vine sa cred ...

Mihut simti deodata ca-si pierde rabdarea; un impuls de moment il facu sa stranga pumnii si sa tropaie marunt din picioare:

- Inceteaza! E asa cum ti-am explicat. Si nu mai insinua.

- Asadar mai sustii inca, esti convins ca a sosit Anul Nou. Si acum te intreb si eu, cum l-am auzit pe tata ca retinuse la un personaj al lui Marin Preda: „Pe cine te bazezi?” Da-mi cateva elemente concrete cu care sa ma convingi. Ca nu ti-a venit asa: netam, nesam ...

Mezinul stia ca n-o face din rautate, dar ca astazi fratele sau are chef sa se amuze putin, tachinandu-l.

- Dar stii si tu. Ai fost acasa cand a venit tata, aseara, cu ...

- Asa. Asta era, l-ai auzit vorbind de incheierea anului; dar nu ti-a dat prin cap, baietas, ca tata si cu tovarasii sai din echipa isi indeplinisera angajamentele de plan pe acest an? Ca asta era, retine!, si ca sarbatoreau evenimentul ... incepand cu a doua zi, ei aveau sa lucreze in contul anului urmator!

- Ei si acum ce iti bombezi pieptul, de parca tu ai fi printre ei? Sau ca te-ai apucat sa inveti materia din semestrul urmator! ...

- Lasa, lasa. E vorba despre tine, baietas, zise Petrica. Acum te-ai lamurit? Sau, tot nu ti-e clar?

- Stiu ca in familie, imi dau seama, vom sarbatori Anul nou in mod obisnuit. Si ca ...

- Asa, vezi! Sa atasam asadar la loc foile pe suportul de calendar, pe perete. Am s-o fac chiar eu, ca te stiu cam neinsemnatic ...

- Asta de unde ai mai scos-o?

- Pei, se stie. Pe orice ai pune mana, iti luneca, rastorni ...

- Vrei sa-ti dovedesc ca stiu sa umblu cu un pahar cu apa pe cap?!

- Dar ce tot le rupeti, copii, foile acelea de calendar si mai apoi le prindeti in ace la loc, zise mama intrand si vazandu-i. Credeti ca in felul asta zilele au sa fuga mai repede? Vad eu ca nu mai aveti rabdare!

- Mihut le-a rupt pe toate, unsprezece file, zise Petrica. L-ai auzit pe tata aseara ca au incheiat anul si ...

- Mihut, nu cumva, tot tu?, spune mama, amintindu-si de moment. N-ai rupt tu, Petrica, foile anul trecut, cand, tot asa, venise taica-tu cu tovarasii ui din echipa, cu nu mai stiu cate zile inainte? Auzindu-i, credeai ca a si sosit Anul Nou ...

- A, care va sa zica, si tu ai facut fel, striga Mihut. Si atunci de ce?

Petrica spuse ceva, ca o justificare, si intreba de niste lipici.

Surioara lui, inca in sortuletul de gradinita, venise la timp cu un capacel de apa:

- Am aici putina faina muiata cu care sa lipiti file, le zise ea. V-am auzit din bucatarie.

Petrica i-l lua din mana. Stia ca drumurile lui Neli trec mai intotdeauna prin bucatarie si inspecteaza garnitura de cutii de pe rafturi, numindu-i continutul fiecareia, abia perceptibil: In asta e zahar, in asta faina, aici orez, dincoace foi de dafin; apoi trece cu aratatorul un raft mai jos: aici boia de ardei, aici piper etc.

- Iar te indopi cu biscuiti inainte de masa? o dojeni el.

- Ia, ti-am adus si tie, ii zise. Nu mai sunt suparata pe tine.

- Dar ce ti-am mai facut? intreba fratele mai mare.

- Ai uitat? Cand mama te-a rugat si m-ai dus de prima data la gradinita, mi-ai facut pe spate, peste hainuta, un semn cu creta. Poate ca sa-ti recunosti surioara, cand sa vii sa ma iei acasa ...

- Aia am facut-o ca sa recunosc hainuta, ca n-avea scris pe ea inca numele tau. Dar asta a fost de mult.

- Nu-i chiar asa de mult! Au ras copiii de mine ca m-ai insemnat.

- Ai pus cam multa apa peste degetarul asta de faina, schimba el vorba.asta nu mai e lipici, ci lapte de cuc. Ce faceai cu e? A, vad ca ai preocupari, lipesti foite de staniol decupate: „stelute de zapada”. Te-ai spalat la chiuveta? Dar macar dupa aceea ai inchis bine? o mai intreba. De fiecare data, Neli zicea ca de vina e robinetul care nu se inchide cum trebuie. „Asa sa fie, oare?”, o contrazicea fratele mai mare. „Ieri i-am schimbat garnitura.” (Deci, pregatise lipiciul pentru stelute de zapada; nu stia ce e cu foile acelea desprinse din calendar). Si, fulgerat de un gand, se intoarse si-i sopti la ureche lui Mihut: In anul care vine, s-o lasam pe ea sa repete figura cu ruptul foilor din calendar, cu mult inainte ... Si arata cu capul spre surioara lor mica. „Facem figura!” se intelesesera cei doi, si rasera pe infundate. „Poate va rupe vreo cinsprezece foi, inainte de Anul Nou! ...”

- Ce tot susotiti acolo si va dati coate, intreba surioara. Sunteti tare veseli, dar m-am prns, stiu ce ati pus la cale. Si n-am sa fiu proasta.

Amandoi fratiorii o privira lung, luandu-i seama. Dimineata, Neli isi rasucea o suvita din parul blond in jurul unui betisor si bucla se tinea toata ziua. Acum „melcisorul” era presat de la caciulita.

- Ma lasi sa-ti aranjez bucla, zise Mihut, cu un gest gingas.

Petrica facuse aceeasi maiscare, dar avu o clipa de ezitare: „Daca as trage-i putin de mot!”

- Cine a zis ca esti proasta? zise fratele mai mare. Radeam si noi, asa. Nici macar nu stii despre ce este vorba ...

- Dar parca eu nu stiu ce lipiti acolo?

Cei doi se privira din nou: „Esti sigur ca surioara noastra este chiar asa mica?!”