ABORDAREA DIDACTICĂ A TEXTULUI NONLITERAR

Profesor Muşat Liliana

Liceul Teoretic Nicolae Cartojan Giurgiu

În articolul propus am enumerate tipurile de texte nonliterare utilitare şi distractive şi am exeplificat pentru fiecrea tip de text. Tipurile de limbaj folosit pentru aceste texte sunt următoarele: ştiinţific, administrativ, jurnalistic, publicitar.

Textele nonliterare nu aparţin literaturii, întrucât nu întrunesc condiţiile literaturităţii. Asemenea texte nu se referă la o realitate posibilă, obiect al literaturii, ci la o realitate existentă, în legătură cu care se transmit informaţii. Nu prezintă trăsături care să coloreze afectiv mesajul, cuvinte cu sens figurat, exclamaţii, interogaţii, exprimarea eului; dimpotrivă, se evidenţiază prin impersonalitatea discursului. Spre deosebire de textele literare, care emoţionează, textele nonliterare pot, cel mult, să intereseze lectorul şi numai întâmplător să-l şi emoţioneze.

Aparţin textelor nonliterare cele redactate în:

·        Limbaj ştiinţific, caracterizat prin sobrietate, precizia termenilor;

·        Limbaj administrativ, caracterizat prin ton, formule şi stereotipi.

Pentru unii scriitori, o sursă a comicului a devenit intruziunea unui stil în circumstanţe complet neadecvate, cum ar fi prezenţa stilului administrativ sau a unor elemente de serviciu administrativ într-o declaraţie de dragoste.

- Iubită Rezi!... Tu, care prin fizionomia ta mai albă decât hârtia ministerială, ai ştiut să înfigi în nenorocita mea inimă toate frigările amorului, aibi pietate de un om…Fii şeful de secţie al inimei mele şi mă voi crede foarte ferice ocupând postul de pomojnic în amorul tău!... Voi trece cu cea mai mare esactitate în bilanţul datorielor mele de amant fidel toate evenimentele industriale şi politice ale amorului nostru.( Filimon, 280)

·        Limbaj jurnalistic, unele texte pot fi colorate subiectiv.

·        Limbajul publicitar

Întrucât elementul care diferenţiază în gradul cel mai mare textele nonliterare de textele literare este calitatea referentului, textele nonliterare se referă la un obiect, o persoană sau un proces din realitatea înconjurătoare, iar textele literare au un referent fictiv, se mai practică distincţia între texte ficţionale şi nonficţionale. Care nu trebuie absolutizată, deoarece în grupa textelor ficţionale pot intra texte nonliterare: mitul, minciuna, visul, iar în grupa textelor nonficţionale  intra texte aflate la graniţa literaturii: amintiri, memorii, aforisme.

Şi textele nonliterare pot deveni literare. Astfel, telegramele, procesul-verbal, raportul de serviciu sunt cultivate de scriitori din cauza disponibilităţilor lor literare, în special umoristice. Ele servesc în şcoală nu numai pentru a analiza trecerea de la nonliterar la literar, dar şi ca material lingvistic din diverse puncte de vedere, mijloc de caracterizare a personajului, puncte de plecare în analize stilistice, în evidenţieri de corect-incorect.

Textele nonliterare utilitare

Anunţul este o înştiinţare scrisă.

Anunţurile au un conţinut divers. Ele sunt cereri şi oferte de serviciu, se referă la decese comemorări, la vânzări şi cumpărături, la organizarea unor întâlniri de afaceri sau întâlniri colegiale. Pentru că tipărirea unui anunţ în ziar se plăteşte în funcţie de numărul de cuvinte care-l compun, se caută să apară numai cuvintele strict necesare pentru înţelegerea mesajului. Un anunţ trebuie să cuprindă: informaţia şi adresa sau numărul de telefon la care poate fi găsită persoana care a dat anunţul.

Din unele anunţuri, alcătuitorul pentru a nu plăti prea mult, elimină anumite cuvinte, în special cele de legătură, ceea ce îngreunează înţelegerea mesajului, alte anunţuri apar însă integral.

De exemplu:

Societate comercială angajează, personal curăţenie, serios, cu experienţă. Tel…… ….

Vulcan SA, strada Salcâmilor nr. 12, angajează 40 muncitori necalificaţi şi 10 lăcătuşi mecanici. Tel … … …

ANTICARIAT particular, cumpărăm carte veche românească şi străină, ediţii rare, autografe. Str. Milcovului nr. 121, între orele 10 şi 16.

VÂND DACIA SOLENZA în stare bună, preţ negociabil. Relaţii la tel … … …

Analizele cu elevii pe textele de mică publicitate vor viza: cuvântul/ cuvintele de început (de ce acestea?), caracterele tipografice utilizate(de ce ?), cuvintele lăsate afară (identificabile), tipul de informaţie oferit ( angajări, închirieri, vânzări, cumpărări), modalităţi de atragere a cumpărătorului.

În ziare sunt publicate, de asemenea, anunţuri din partea unor persoane care şi-au pierdut animale sau care, din diferite motive, doresc să le ofere. Uneori, pentru a-i face pe cititori să fie mai receptivi, aceste anunţuri sunt prezentate ca din partea animalelor care-şi caută un nou stăpân, ceea ce are înrâurire în special asupra copiilor.

După ce elevii s-au deprins cu conţinutul şi tehnica de cuprindere a anunţului într-un text cât mai mic, vor trece la activităţi de elaborare a acestora şi de discutare a lor în clasă.

Ştirea este un text de ziar prin care se transmite o informaţie, o noutate. Este formată din câteva enunţuri, dar care trebuie să ofere elementele esenţiale în legătură cu faptul care s-a petrecut: un eveniment politic, cultural, sportiv, financiar. Interesul ei este dat şi de noutatea faptului comunicat. Ştirea este în legătură directă cu ceea ce se întâmplă în prezent. Ziarele se întrec în a găsi primele ştirile cele mai interesante. Dar goana aceasta pentru noutate poate să determine şi producerea unor ştiri care, mai târziu, se dovedesc a fi neadevărate, iar atunci redactorii-şefi trebuie să ceară scuze cititorilor. Dacă greşelile acestea se repetă, urmarea va fi că ziarul nu va mai fi cumpărat.

Persoanele fizice vor avea posibilitatea să contribuie, cu o parte din impozitul pe venit, la acţiunile de sponsorizare a fundaţiilor sau a asociaţiilor non-profit, care funcţionează în baza Ordonanţei 26/2000 sau  la creşterea veniturilor acestora, a declarat ministrul Finaţelor… El a amintit că persoanele fizice plătitoare de impozit pe venit au dreptul, potrivit Codului Fiscal, să opteze pentru utilizarea unui părţi din acest impozit pentru acţiuni de sponsorizare şi mecenat. Suma care poate fi folosită în acest scop este de 5% din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, în cazul persoanelor fizice autorizate, sau de 1 % din impozitul pe venit, pentru ceilalţi contribuabili.

( Adevărul, 10/11 ianuarie 2004, 1)

            Pe lângă analiza de conţinut, textele informative prezintă disponibilităţi pentru abordări de tip lexical sau frazeologic. Elevilor li se va cere să identifice unităţi frazeologice specifice limbajului domeniului la care se referă informaţia, administrativ-financiar în cazul de mai sus, şi să le explice sau să caute explicaţii, respectiv: persoane fizice, impozit pe venit, asociaţii non-profit, persoane fizice plătitoare, Codul Fiscal.

            Afişul este o înştiinţare publică, tipărită (uneori e desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri pentru a anunţa ceva (un eveniment care ţine de viaţa culturală, sportivă, politică, administrativ-gospodărească).

            Prin intermediul afişului se precizează locul şi data desfăşurării evenimentului, cine organizează sau participă. Plasarea afişelor se face în spaţii special amenajate în acest scop. Într-o societate civilizată afişele rămân până le retragerea lor de către persoanele însărcinate cu aceasta. Ruperea afişelor, murdărirea lor, colorarea sau scrierea pe ele denotă lipsă de civilizaţie.

            În relaţia directă cu activitatea comercială, o mare frecvenţă a dobândit afişul aparţinând acestui domeniu de activitate. Cei care produc diverse tipuri de bunuri sau oferă servicii pentru persoane ori pentru grupuri caută să le facă acestea cunoscute celor din jur şi să-i convingă să se intereseze de ele, să le cumpărăm ori să recurgă la serviciile anunţate. Sunt câţiva termeni specifici vocabularului de publicitate: ancoră/ enunţ care şochează, slogan/ enunţ publicitar, scurt şi care reţine atenţia, logo/ simbol sau marcă a unei firme,ţintă/public avut în vedere când se face publicitate.

             Exerciţii

1. Potriviţi ancorele la produsele care sunt vizate:

 Maşini                       Noi spunem adevărul!

Ziar                             Zile de vis!

Răcoritoare                 Se poate şi aşa: viteză şi confort!

Turism                         Mai dulce nu se poate!

Dulciuri                       Iarnă în căldura verii!

1. Separaţi construcţii nominale de cele verbale.
2. După ce aţi potrivit ancora la produs, adăugaţi la fiecare un slogan dintre următoarele:
   • Doar pentru cei curajoşi!
   • Puterea informaţiei
   • La preţ acceptabil!
   • Gustul pe care nu-l uiţi
   • Răcoarea zăpezii
3. Realizaţi un mic anunţ. Pentru aceasta parcurgeţi etapele următoare:

a.       Alegeţi produsul pe care vreţi să-l vindeţi.

b.      Formulaţi un text care să conţină informaţiile esenţiale în legătură cu acel produs.

c.       Eliminaţi cuvintele inutile.

d.      Atrageţi clientul printr-o promisiune, formulată limpede şi în puţine cuvinte.

e.       Daţi indicaţiile cu privire la locul de unde poate cumpăra obiectul.

Textele nonliterare distractive

Anecdota este un text umoristic de dimensiuni reduse, cu referire la persoane celebre sau cunoscute: scriitori, muzicieni, pictori, oameni politici, etc.. Umorul se bazează pe situaţiile neobişnuite prezentate, pe reacţii neprevăzute, pe replici inteligente sau contrare momentului în care s-au spus. În general, transmit o învăţătură.

Pe lângă faptul că o anecdotă, spusă în timpul orei, completează imaginea unei personalităţi percepute, până atunci, exclusiv prin creaţia ei, textul detensionează ora şi îndeamnă la reflecţii.

Gluma este un text umoristic scurt, lungimea îi afectează valoarea de adresare, în care se prezintă momente comice din viaţa cotidiană. Glumele se bazează pe jocuri de cuvinte, reacţii imprevizibile, confuzii, ambiguitatea limbajului, rezolvări simple în situaţii dificile. Dacă se analizează o glumă, este bine ca profesorul să conducă elevii spre identificarea a ceea  ce reprezintă poanta, punctul culminant, sursa râsului.

Bibliografie

·        Corneliu Crăciun, Metodica predării Limbii şi Literaturii Române în gimnaziu şi licee,editura Ema, Deva, 2007

·        Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1998