BILDUNGSROMAN RATAT ÎN

FEMEIE, IATĂ FIUL TĂU DE SORIN TITEL

Prof. Drd. Ramona Nedea

Colegiul Tehnic Buzău

Bildungsromanul este o temă predilectă a literaturii universale; ratarea devenirii face ca această temă să fie integrată modernităţii. Pornind de la Annik de Souzennelle – Simbolismul corpului uman – am identificat această temă a bildungsromanului ratat în romanul lui Sorin Titel, Femeie, iată fiul tău şi am argumentat-o printr-unul dintre personajele sale – Marcu.

Cuvinte cheie: bildungsroman ratat, maturizare, personaj

Tema maturizării, a formării unei personalităţi este o temă comună în literatura universală. Bildungsromanul este axat exclusiv pe acumulări de experienţe de către un personaj care, iniţial, se prezintă ca o foaie imaculată pe care viaţa urmează să îşi pună amprentele decisive^[1].

Din perspectiva dezvoltării omului în timp, a maturizării sale, Annik de Souzennelle identifică trei etaje: 

„De la Malkut, la cărarea  ce uneşte Hod de Netsah, respectiv de la picioare până la nivelul şoldurilor şi al şalelor, se defineşte un prim etaj. De la această cărare orizontală până la cea care, mai sus, e paralelă cu ea, unind pe Din cu Hased, (umerii) în patrulaterul ce formează trunchiul corpului, se defineşte un al doilea etaj. În sfârşit, triunghiul superior,  capul, formează  al treilea etaj^”[2].

Primul etaj este cel al copilăriei, al doilea cel al vârstei adulte, iar cel  de al treilea este cel al capului „determinat de noile câmpuri de conştiinţă ce se deschid în jurul diferitelor vârste”^[3].

La nivelul primului etaj, cel al lui A AVEA, copilul dobândeşte cunoaşterea lumii imediate şi concrete ce-l înconjoară. O percepe, mai întâi, prin simţuri, şi mai apoi prin intelect, studiind-o în profunzime, inventariindu-i elementele în timp şi în spaţiu.

Marcu se află, în partea a treia a romanului Femeie, iată fiul tău, în stadiul în care percepe lumea prin simţuri, văzul fiind cel care domină. Primul eveniment care se fixează în mintea sa este cel al tăiatului porcului, la care el asistă din culcuşul cald al patului, iar apoi, aşezat la fereastra acoperită cu flori de gheaţă, priveşte, ca prin ochean fugărirea şi prinderea porcului. Al doilea simţ care intervine în cunoaşterea lumii este cel auditiv, prezent tot în scena tăierii porcului. Sacrificiul acestuia este perceput, auditiv, prin liniştea care se instituie ca o aşteptare înfiorată, apoi prin guiţatul animalului şi, din nou vizual, prin zăpada înroşită, mâinile roşii, porcul sacrificat.

Cel de al doilea etaj, al lui A FI, este etajul vârstei adulte, la care se presupune că au ajuns deja părinţii, „aceşti doi care îl reflectă pe unu”^[4] şi între care copilul creşte armonios. La acest etaj, părinţii îi facilitează copilului calea spre propriile sale structuri, apărând în schemă ca „nişte cârje pe care copilul le va arunca foarte repede, cu excepţia când ele îi vor servi definitiv de picioare, şi, drept urmare, nu ca deveni nicioadată adult”^[5]. La acest nivel omul îşi săvârşeşete adevărata naştere, îşi elaborează viaţa esenţială şi intră în experienţa ontologiei sale. La primul etaj, omul există, la al doilea el este. La etajul Fiinţei se produce adevărata trezire a conştiinţei, iar a părăsi primul etaj al Existenţei pentru a ajunge la cel al Fiinţei înseamnă a părăsi ignoranţa pentru a trăi^[6]. Trezirea fiinţei nu are loc decât printr-o dragoste adevărată (de exemplu Alba ca zăpada..).

În romanul Femeie, iată fiu tău, iniţierea, formarea sunt ratate, cei doi Marcu  neputându-le duce până la capăt. Primul Marcu ratează iniţierea deoarece nu se poate desprinde în totalitate de mama sa, Sofia. Neputând să îşi trăiască viaţă, să se bucure de ea, moare în locul ofiţerului a cărui ordonanţă era. Referitor la neputinţa de a se desprinde de părinţi, Annik de Souzennelle^[7] vorbea despre faptul că omul suprasecurizat rămâne minor. El este un infirm care trăieşte cu teama de a nu pierde una dintre cârje (unul dintre părinţi care îi sunt sprijin). Marcu este incapabil de a-şi „contesta” părintele, deşi este la vârsta la care ar trebui să o facă, rămânând închis în labirintul pe care acesta l-a construit, asemenea unui  Dedal care îşi ţine fiul, pe Icar, prizonier în labirint. Deşi Sofia îşi iubeşte fiul cu o dragoste adevărată, trezirea fiinţei nu se mai produce, Marcu rămânând pe primul etaj al dezvoltării, cel al lui a exista.

Prin Marcu pictorul se ilustrează tot un bildungsroman ratat. Aceasta pleacă la Paris pentru  a deveni pictor, însă cariera sa este curmată brusc înainte de a începe, prin accidentul de maşină în urma căruia este grav rănit.

            Tema ratării devenirii spirituale este o temă specifică modernităţii, iar tratarea sa în romanul Femeie, iată fiul tău, demonstrează, încă o dată, modernitatea romanelor scriitorului bănăţean.

Bibliografie:

Gorcea, Petru Mihai, Structură şi mit în proza contemporană (eseu despre destinul literar al « generaţiei şaizeci»), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982, p. 62

Souzennelle, Annik de,  Simbolismul corpului uman, cu o postfaţă a autoarei la ediţia românească, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timişoara, 1999, p. 62